21,085 matches
-
le era obiceiul, au scos armele din teacă și au înaintat îmbrăcați în armură de zale, cavaleriștii ducându-și caii foarte împodobiți de căpăstru. Zona din fața orașului strălucea de argint și aur și nimic nu a fost mai plăcut pentru romani și mai înfricoșător pentru dușmanii lor decât acest spectacol”. Romanii aveau obiceiul de a crea și purta coroane și jertfe pentru a semnifica o onoare primită, un eveniment sărbătorit, sau un ritual observat. Așa cum era obiceiul lor, s-au adaptat
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
sau un ritual observat. Așa cum era obiceiul lor, s-au adaptat unui obicei grec pe gusturile lor, creând o ierarhie de coroane pentru onoruri militare, așa cum era subliniat de lege. Există trei categorii de probe pentru premiile militare ale armatei romane: sursele literare, inscripțiile pe piatră (ocazional pe metale) și sculptura. Dovezile sunt în general neregulate, dar de multe ori complementare și nu se suprapun foarte mult. Sursele literare pentru perioada secolelor II î.H.- VI d.H., sunt cuprinse între Caecilius
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
sunt în general neregulate, dar de multe ori complementare și nu se suprapun foarte mult. Sursele literare pentru perioada secolelor II î.H.- VI d.H., sunt cuprinse între Caecilius Statius și istoricul grec Procopius. Unul dintre premiile primite de armata romană era scutul rotund, clipei sau clupei. Aceste scuturi erau ocazional date ca premiu, deși niciodată nu au devenit. Niciunul dintre cei doi ofițeri ai armatei la începutul Principatului nu au primit ca premiu clipei, poate doar faimosul clipeus garantat de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
O piatră de mormânt descoperită la Caerleon, aparținând Legio II Augusta, comemorează o femeie- Tadia Vallaunius, și pe fiul acesteia, Tadius Exuperatus care a murit într-o campanie în Germania. Monumentul fusese ridicat de fiica sa, Tadia Exuperata. În legătură cu coifurile romane (galea), există două sisteme de catalogare a acestora. sistemul Robinson (după Russell Robinson) și sistemul continental. Astfel, un coif de tip imperial gallic A în sistemul lui Robinson, este în sistemul continental un coif de tip Weisenau/Nijmengen. Romanii foloseau
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Romanii foloseau o varietate de coifuri.m Există o suspiciune între cercetătorii militari, cum ar fi H. Russell Robinson că monumentele înălțate la Roma au folosit un stil grecesc formalizat, decât să fie bazate pe echipamente reale utilizate de armata romană în prima linie. O suspiciune alternativă este aceea că orice echipament prezentat pe monumentele de la Roma au fost utilizate de către cohortele pretoriene sau urbane cu baza în Roma. H. Russell Robinson a lucrat în „Royal Armouries”, iar în anul 1975
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
un model în 1796, de către un băiat de 13 ani Coifurile de tip Imperial gallic erau împărțite la rândul lor în mai multe grupe: La fel și cele de tip Imperial italic erau împărțite în: Despre armura (lorica) din armata romană știm că existau mai multe tipuri (acestea fiind împărțite la rândul lor în alte categorii), dintre care se pot enumera: -armura lamellară -lorica graeca -lorica serta sau -lorica laminata În secolul I î.H., armura de zale (lorica hamata) era
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
A.= Aulus, C.=Gaius, Gn.= Gnaeus, D.= Decimus, L. Lucius, M.= Marcus, P. Publius, Q.= Quintus, T.- Titus, Ti.=Tiberius. După aceea, urmau nomen și congomen. Este clar că un anumit grad de corupție a existat tot timpul în armata romană. De la Dio Cassius avem o relatare despre un anume Valerius Flaccus, care furase bani din rația acestora pentru mâncare. Tacitus și-a lăudat socrul, Agricola pentru stoparea corupției în colecționarea furintuilor din Britania. Istoricul Sallustius a fost acuzat și el
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cult în Bulgaria, este anterioară domniei lui Septimius Severus. Cohorta I Thracum Syriaca, a fost mutată în secolul I d.H. în Valea Timcoului din Siria. Aici erau mulți adepți ai cultului lui Jupiter Dolichenus. Alți zei foarte răspândiți printre soldații romani erau Hercule, Mithra, Isis și Serapis. Cultul lui Hercule a fost foarte popular în secolul III d.H. Zeița Covventina era venerată în unele garnizoane din nordul Britanniei. Uneori, membrii unui grupe etnic dintr-o unitate alegeau să se roage împreună
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
unele garnizoane din nordul Britanniei. Uneori, membrii unui grupe etnic dintr-o unitate alegeau să se roage împreună. Cohorta II Tungrorum a ridicat altare lui Marte și zeităților germanice Ricagambeda și Viradechtis. Dintre multele zeități pe care le venerau soldații romani, se pare că cel mai răspândit era cultul lui Mithra. Acesta era un zeu iranian care era înfățișat cu o căciulă frigiană pe cap. Templele închinate lui Mithra semănau cu niște peșteri. În secolele II-IV d.H., mithraismul a fost primul
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cu niște peșteri. În secolele II-IV d.H., mithraismul a fost primul competitor al creștinismului. Una dintre reținerile pentru soldă era fondul de înmormântare, care era colectat de fiecare centurie. Înmormântarea era un ritual foarte important pentru majoritatea popoarelor din lumea romană. Dacă soldatul murea la datorie, banii erau folosiți pentru o înmormântare simplă. Cu puțin timp după domnia lui Augustus, cuferele de marmură în relief au devenit foarte populare pentru clasa de mijloc, și a rămas așa pentru următorii 200 de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de marmură în relief au devenit foarte populare pentru clasa de mijloc, și a rămas așa pentru următorii 200 de ani. În secolul II d.H., mai mult de jumătate din clienții acestor cufere erau soldații. De asemenea, tot mai mulți romani au început să prefere înhumarea în locul incinerației, aceasta din urmă rămânând uzuală în taberele militare până în secolul III d.H. Pe timp de război, multe cadavre erau incinerate în masă, însă, pe timp de pace se organiza o ceremonie solemnă. După ce
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cortegiul funerar ieșea din fort, patul și corpul erau așezate pe rugul funerar, de obicei într-un loc de la marginea drumului ce ducea spre fort. Era ars acolo, apoi cenușa era strânsă într-o urnă funerară. Practicile funerare în armata romană erau diverse. Din Egipt s-a păstrat în această perioadă practica mumificării. Practica de a-și lua o soție neoficială s-a generalizat, astfel că soldații erau bociți de camarazi și de soții. Fondul de înmormântare era probabil doar pentru
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
IVLIVS VITA LIS FABRICIESIS LEG XX VV STIPENDIORVM IX ANOR XX IX NATIONE BELGA EX COLEGIOFABRICE ELATVS H S E”. Acesta este dedicat unui inginer al Legiunii XX Valeria Victrix, pe nume Julius Vitalis. "Vezi detalii pe : Îmbrăcămintea în armata romană" A fost acordată o mare atenție armurii și echipamentului roman, în schimb îmbrăcămintea a fost practic ignorată. Ideea că soldații romani au purtat doar tunică și ghete (adăugate la echipament) este greșită. "Tunica" În lumea romană și greacă haina principală
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
este dedicat unui inginer al Legiunii XX Valeria Victrix, pe nume Julius Vitalis. "Vezi detalii pe : Îmbrăcămintea în armata romană" A fost acordată o mare atenție armurii și echipamentului roman, în schimb îmbrăcămintea a fost practic ignorată. Ideea că soldații romani au purtat doar tunică și ghete (adăugate la echipament) este greșită. "Tunica" În lumea romană și greacă haina principală a unui civil roman era o tunică până la genunchi, purtată fără pantaloni, deoarece aceștia erau considerați obiect de îmbrăcăminte al barbarilor
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
pe : Îmbrăcămintea în armata romană" A fost acordată o mare atenție armurii și echipamentului roman, în schimb îmbrăcămintea a fost practic ignorată. Ideea că soldații romani au purtat doar tunică și ghete (adăugate la echipament) este greșită. "Tunica" În lumea romană și greacă haina principală a unui civil roman era o tunică până la genunchi, purtată fără pantaloni, deoarece aceștia erau considerați obiect de îmbrăcăminte al barbarilor. Scriitorul roman Gellius scria că primele tunici nu aveau mâneci, iar pe cele cu mânecă
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
pe cele cu mânecă lungă le considerau ridicole. Cea mai mare parte a evidențelor sculpturale sunt cuprinse între domnia lui Tiberius și cea a lui Hadrian. Tunica militară era asemănătoare cu cea civilă și a rămas îmbrăcămintea obișnuită a soldaților romani până la începutul secolului III d.H. Aceasta ajungea de obicei până la genunchi și era strânsă cu o centură. O copie a unui papirus din Egipt menționează furnizarea de îmbrăcăminte și o păturică pentru armata din Capadoccia de către țesătorii din Philadelphia (astăzi
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
În anul 9 d.H., legiunile XVII, XVIII și XIX comandate de Publius Quintilius Varus împreună cu trei alae și șase cohorte au fost atrase într-o ambuscadă în Pădurea Teutoburg, de către conducătorul tribului cheruscilor, Arminius. După câteva zile de luptă, armata romană a fost învinsă, iar Publius Quintilius Varus s-a sinucis. Practic, o zecime din armata romană a fost nimicită, fiind o lovitură grea pentru Augustus, care la bătrânețe se spune că se plimba prin palatul său zicând: „Quinctilius Varus, dă-
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
alae și șase cohorte au fost atrase într-o ambuscadă în Pădurea Teutoburg, de către conducătorul tribului cheruscilor, Arminius. După câteva zile de luptă, armata romană a fost învinsă, iar Publius Quintilius Varus s-a sinucis. Practic, o zecime din armata romană a fost nimicită, fiind o lovitură grea pentru Augustus, care la bătrânețe se spune că se plimba prin palatul său zicând: „Quinctilius Varus, dă-mi legiunile înapoi”. Velleius Paterculus la descris pe Arminius ca fiind: „Un aristocrat tânăr, cu braț
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
la minte, de departe mai isteț decât barbarii obișnuiți... Înflăcărarea ce i se citea pe chip și în ochi dezvăluia spiritul aprins ce-l însuflețea. El luptase de partea noastră în campaniile precedente și a căpătat dreptul de afi cetățean roman; mai mult, a fost chiar ridicat la rangul de cavaler; Velleius Paterculus 2.108. Mulți autori antici, precum Tacitus, Lucius Annæus Florus, Gaius Suetonius Tranquillus, Strabon. Numele lui Arminius este probabil derivat de la zeul Irmun. Însă, probabil că numele său
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
unele epopei precum „Cântecul Nibelungilor” (care datează din secolul al XIII-lea) și „Völsunga saga” în care eroul-dragon respectiv se numește „Sigfrid”. În ciuda victoriei pe care Arminius a obținut-o, acesta nu-și făcea mari speranțe în legătură cu rezistența sa în fața romanilor, așa că a preferat să se retragă în pădurile Germaniei. Bouddica (numele probabil evoca zeița celtică Boudiga sau poate era un titlu nobiliar s-a născut în jurul anului 10 d.H. S-a căsătorit cu șeful triburilor icenilor, Prasutagus. Acesta a murit
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
s-a născut în jurul anului 10 d.H. S-a căsătorit cu șeful triburilor icenilor, Prasutagus. Acesta a murit prematur, încât, prin testament, moștenitorii erau cele două fiice ale sale și împăratul Nero. Prasutagus sperase că așa va scăpa de asuprirea romanilor. Însă romanii au incendiat satele, au omorât mulți oameni, i-au batjocorit fiicele lui și pe Bouddica. Celții jefuiți au pornit pe urma romanilor, au profitat de plecarea guvernatorului Britaniei, Suetonius, și, conduși de Bouddica (caracterizată de istoricul Dio Cassius
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cele două fiice ale sale și împăratul Nero. Prasutagus sperase că așa va scăpa de asuprirea romanilor. Însă romanii au incendiat satele, au omorât mulți oameni, i-au batjocorit fiicele lui și pe Bouddica. Celții jefuiți au pornit pe urma romanilor, au profitat de plecarea guvernatorului Britaniei, Suetonius, și, conduși de Bouddica (caracterizată de istoricul Dio Cassius ca destoinică), au cucerit orașele Coldinium (Colchester), Londinium (Londra) și Verulamium (Saint Albans). Cei 200 de soldați prost înarmați, trimiși la început, au fost
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Quintus Petilius Cerialis. Quintus Petilius Cerialis a condus Legiunile XXI Rapax, II Adiutrix și noile venite VI Victrix, și XIV Gemina. Masada provine de la denumirea evreiască pentru cetate” („Metzuda”). În anul 66 d.H., provincia Iudeea s-a răzvrătit împotriva stăpânirii romane. O facțiune extremistă de asasini politic, numită sicarii, după bricegele curbate mari pe care le foloseau, au pătruns în fortăreața Masada. Pentru poporul evreu, distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.H., situat pe un platou mai sus de așa-
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
însemnat sfârșitul istoriei lor continue în țara Palestinei, fără nicio speranță de a-și recăpăta independența. Romanii au fost conduși de Flavius Silva în această bătălie din 73 d.H., în timp ce evreii se aflau sub comanda lui Eleazar Ben Yair. Armata romană era formată din Legiunea X Fretensis și un număr necunoscut de unități auxiliare, în total romanii erau puțin peste 5000, în timp ce evreii erau doar 960, dar cu o proporție de semnificativă de necombatanți, care erau femei, bătrâni și copii. Silva
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
l-a însoțit în Dacia, scrierile lui Dios Crysostomos, etc.. Columna lui Traian, monument ridicat la Roma, în forumul lui Traian a fost inaugurată la 12 mai 113 fiind opera arhitectului Apollodor din Damasc. Este o creație originală a artei romane de la începutul sec. II, prezentând totodată un deosebit interes ca izvor istoric. Cauzele războaielor dacilor cu romanii sunt diverse. Istoricii moderni au presupus numeroase cauze posibile, cum ar fi bogățiile subsolului dacic și criza economică din Italia sau dorința lui
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]