19,456 matches
-
Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu ajunge în fața omulețului în togă. - Stăm față în față cu viața noastră sau cu cel care ne-a făcut concesia libertății. Totul aici e vag: judecătorul, vina, sentința. Dar răspunderea aici este maximă, iar consecințele sunt strivitoare. Și totuși aici teama rămâne, la rândul ei, vagă. Ne temem mai mult de judecătorul de cartier decât de Judecătorul Suprem. Suntem gata să riscăm oricând damnarea în locul unei condamnări
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu lucrul făcut de mine (de noi). Fabricație și creație . Momentul paideic . . . . . . 115 Devenirea în spațiul libertății. Iubirea . . . . . . . . . . . . . . . . 126 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA MULTORA (A TUTUROR) . . . . . . . 139 Legea, frica de destin și destinul colectiv . Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea și vina . MITUL GENEZEI. SCULPTURA . . . 196 HEIDEGGER, OPERA DE ARTĂ ȘI LIMITA . . . . . . . . . . . . . . 208 GABRIEL LIICEANU OM ȘI SIMBOL În forma actuală, aceste pagini reprezintă o reconstrucție a volumului publicat în 1981 la editura „Cartea Românească“ sub titlul Încercare în politropia omului și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
frustrări economice și sociale. Dar să nu uităm că monolitul comunist s-a năruit încă din 1948 datorită naționalismului lui Tito. Asistăm astăzi la un spectacol tragic și sîngeros în fosta Uniune Sovietică și în Iugoslavia. Dar aceasta nu din vina democratizării, ci mai curînd drept consecință a prăbușirii comunismului. Libertatea unui cetățean este de neînchipuit fără autodeterminarea colectivității. O astfel de autodeterminare poartă numele de Independență. Cei care își imaginau o reînviere democratică fără o renaștere națională visau la un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
olandez sau elvețian constituia modelul ideal pentru Stere sau Garabet Ibrăileanu, dar Stere considera că țelurile urmărite de naționalism sînt mai presus de revoluția socială. Fiind un antisemit moderat, îi considera pe evrei drept reprezentanții "capitalismului rătăcitor". Poporaniștii nu dădeau vina, pentru problemele din România, pe instituțiile occidentale, ci pe cauzele structurale și sociale, propunîndu-și să le înfrunte și să le înlăture. În artă și literatură, poporaniștii nu erau de acord cu detașarea scriitorului sau a artistului. Stere (ca și narodnicii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și ale generalului Potiorek. Pe de altă parte, sîrbii își aminteau de gloria lor trecută, ceea ce îl mișca pe Iorga și pe alții, cum ar fi Leopold von Ranke. Germanii au fost obligați să semneze la Versailles Articolul 241, recunoscîndu-și vina de a fi declanșat războiul. Mai erau și alți vinovați. Nu Serbia, care lupta pentru existența ei. Vina germanilor consta în omitere, nu în comitere. Kaiserul a dat Vienei un fel de mînă liberă; ulterior, avea să se căiască din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe Iorga și pe alții, cum ar fi Leopold von Ranke. Germanii au fost obligați să semneze la Versailles Articolul 241, recunoscîndu-și vina de a fi declanșat războiul. Mai erau și alți vinovați. Nu Serbia, care lupta pentru existența ei. Vina germanilor consta în omitere, nu în comitere. Kaiserul a dat Vienei un fel de mînă liberă; ulterior, avea să se căiască din plin pentru aceasta. Viena spera că se va declanșa doar un conflict sîrbo-austro-ungar, ceea ce nu avea să se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cea manifestată de evreii din Franța față de poporul francez și cel italian, vor obține drepturi cetățenești". El considera că evreii din România "cer totul și nu dau nimic în schimb", deși își dădea seama că situația aceasta era și din vina românilor. Vorbind despre evreii italieni, Iorga spune: "Ei nu sînt doar italieni de confesiune mozaică; ei nu cunosc nici o altă limbă, nici alte tradiții, nici alte veșminte decît cele italienești și nu au avut în trecut și nu au nici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a provocat mari daune șansei unei evoluții pozitive a politicii românești. Drept urmare, promițătoarea alianță cu Partidul Țărănesc nu s-a realizat în 1919 și nici mai tîrziu. Ostilitatea lui Iorga față de Stere a ruinat încet-încet șansele opoziției 39. Nu era vina lui Mihalache. Iorga era inflexibil. Susținuse întotdeauna că nu vrea un partid bazat pe criterii de clasă, așa că oricine era de acord cu programul lui putea intra în Partidul Naționalist Democrat; drept urmare, nu era nevoie ca Iorga să fondeze un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de radicalizarea corpului studențesc. Iorga scria într-un editorial intitulat Seducerea tineretului: "Sînt unii părinți care nu au mai mult bun simț decît copiii lor". În 1927, atunci cînd au izbucnit tulburările studențești de la Oradea, el scria: Cine este de vină? Părinții"111. În timpul tulburărilor studențești de la Oradea (și Cluj), studenții români l-au maltratat pe dl. Weiszlovics, un naționalist evreu-ungur, proprietarul celebrului hotel "Vulturul negru" din Oradea. Acest incident, ca și alte devastări și jafuri din aceste două orașe locuite
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Maniu drept un element riscant, deoarece sarcinile erau copleșitoare, iar cei care-și asumaseră puterea și promiseseră să-și îndeplinească mandatul erau incapabili de acest lucru. Pînă la urmă, cei care au suferit au fost majoritatea celor nevinovați, a căror vină era credulitatea. Iorga a condamnat și "caracterul copilăresc al sufragiului universal într-o perioadă cînd este nevoie de oameni adevărați pentru rezolvarea problemelor"213. Maniu și Iorga au avut o soartă comună. Amîndoi erau de o integritate ireproșabilă, amîndoi erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
civil)117. Ajungem astfel la relațiile lui Iorga cu Mussolini. Atunci cînd naziștii austrieci l-au asasinat pe Dolfuss, Mussolini a trimis trupe italiene ca să împiedice Anschluss-ul. Iorga a fost de acord cu măsura aceasta. El era de părere că "vina lui Dolfuss consta în faptul că voia să țină Austria departe de ghearele imperialismului german", iar "asasinii lui au fost trimiși de acolo unde încă o crimă nu contează practic". Dar Mussolini era adeptul expansiunii totale. Următoarea victimă de pe lista
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îi susținea pe evrei cu condiția ca aceștia să accepte să se asimileze și să fie loiali față de România. Numai că tocmai în privința asimilării și a loialității evreilor față de România nu prea mergeau bine lucrurile. Și aceasta nu numai din vina evreilor. Toate speranțele nutrite o dată cu nașterea României Mari se spulberaseră deja prin 1937. Ele au fost înlocuite de isteria "mărșăluirii", care constituia ultima picătură a unei chestiuni evreiești extrem de grave. Forțe puternice dinăuntru și din afară au transformat problema aceasta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ilustrează din plin gluma nemțească „Bucură-te cât e război - va fi mai greu pe timp de pace”. Situația nu era cu nimic mai bună În Italia și chiar mai rea În anumite zone din Grecia și Iugoslavia 2. De vină erau În parte fermele devastate, În parte comunicațiile perturbate și, mai ales, numărul imens de guri de hrănit, complet neajutorate. Chiar dacă fermierii europeni reușeau să producă alimente, ei ezitau să le livreze la oraș. Monedele europene erau, majoritatea, devalorizate; chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nemților reprezenta În primul rând un mod de a curăța peisajul social și politic local de posibile impedimente În calea comunismului. La fel și În cazul Iugoslaviei lui Tito. Numeroase persoane au fost acuzate de crime fasciste, când singura lor vină era apartenența la un grup social sau național nedorit, afilierea la un partid politic ori la un cult religios incomod sau, pur și simplu, o prea mare vizibilitate și popularitate În comunitatea locală. În procesul de transformare socială și politică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel care nu mai crede În nimeni și nimic”. Italia era, după cum am văzut, un caz dificil. Dar sentimente precum cele exprimate de Giannini, resimțite spre sfârșitul anului 1945 În toată Europa, au permis evoluția rapidă a mentalității. După ce Împărțiseră vina pentru trecutul recent și sancționaseră cazurile cele mai scandaloase sau psihologic gratifiante, cei din regiunile ocupate până nu demult de nemți doreau mai degrabă să uite amintirile dureroase sau neplăcute și să-și reia viețile Întrerupte de război. În orice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dureroase sau neplăcute și să-și reia viețile Întrerupte de război. În orice caz, puțini erau pe atunci dispuși să-și acuze compatrioții de crimele cele mai sângeroase. Responsabilitatea acestora, considerau toți la unison, le revenea integral germanilor. Ideea că vina supremă pentru ororile celui de-al doilea război mondial trebuie să cadă pe umerii Germaniei era atât de răspândită, Încât până și Austria a fost exceptată. Printr-un acord al Aliaților din 1943, Austria era declarată oficial „prima victimă” a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Landsberg, pe fondul unor zgomotoase apeluri germane la clemență. Germanii nu puteau fi pedepsiți pentru simplul fapt că fuseseră naziști, deși Nürnberg hotărâse că Partidul Nazist a fost o organizație criminală. Era vorba de prea mulți oameni, iar argumentele Împotriva vinii colective au prevalat. În orice caz, nu era clar ce urma să se Întâmple dacă milioane de oameni erau găsiți vinovați În acest fel. Responsabilitatea liderilor naziști era Însă clară, iar soarta care Îi aștepta - neîndoielnică. În cuvintele lui Telford
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvern, În alte circumstanțe”. Prezența sovietică la Nürnberg era prețul plătit pentru alianța militară și pentru rolul crucial al Armatei Roșii În Înfrângerea lui Hitler. Cel de-al doilea neajuns era inerent procesului judiciar, prin Însăși natura sa. Tocmai pentru că vina individuală a liderilor naziști, În frunte cu Hitler, era atât de clară și de indiscutabilă, mulți germani s-au simțit Îndreptățiți să creadă că restul poporului era nevinovat, iar națiunea germană fusese, ca toate celelalte, victima pasivă a nazismului. Crimele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altor foști naziști, trecuți În serviciul Uniunii Sovietice. Iată ce spunea Konrad Adenauer În prima sa cuvântare oficială În fața parlamentului RFG, la 20 septembrie 1949, despre denazificare și moștenirea nazistă: „Guvernul Republicii Federale, convins că mulți au ispășit lăuntric o vină care nu era prea mare, este hotărât, pe cât posibil, să lase deoparte trecutul”. Fără Îndoială că mulți germani aprobau din toată inima această declarație. Dacă denazificarea a eșuat este pentru că, din motive politice, nemții se „denazificaseră” spontan la 8 mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1940. Partizanii antifasciști de pretutindeni susțineau că luptă nu numai cu inamicii de război și reprezentanții lor locali, ci cu un Întreg sistem social și politic, pe care Îl considerau direct responsabil de nenorocirea abătută asupra țării lor. De vină erau politicienii, bancherii, afaceriștii și soldații din perioada interbelică: ei Își târâseră patria În pragul catastrofei, trădând sacrificiile eroilor din primul război mondial și deschizând drumul pentru un al doilea. Ei erau „Vinovații”, decreta o broșură britanică, arătându-i cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se aducă la cunoștință germanilor că războiul nemilos dus de țara lor și rezistența fanatică a naziștilor au distrus economia germană, provocând inevitabil suferință și haos, și că germanii nu pot fi exonerați: toate acestea li s-au Întâmplat din vina lor. Germania nu va fi ocupată În scopul eliberării, ci ca o națiune inamică Înfrântă”. Sau, cum spunea Morgenthau Însuși, „e vital ca fiecare persoană din Germania să Înțeleagă că, de această dată, Germania e Învinsă”. Pe scurt, ideea era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor alții, Încă din 1921. Primele procese postbelice intentate colaboraționiștilor și trădătorilor reflectau și ele sentimente naționaliste. Lideri ai partidelor țărăniste din Polonia, Ungaria și Bulgaria au fost arestați, judecați și Împușcați Între 1945 și 1947 pentru un amestec de vini reale și imaginare, de la simpatii fasciste și colaboraționism până la spionaj În favoarea Occidentului; În fiecare caz, procurorii au avut grijă să le conteste credibilitatea și patriotismul ca reprezentanți ai „poporului” bulgar, maghiar, polonez. Socialiștii care refuzaseră să Îmbrățișeze Partidul Comunist, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el era doar dresat să repete. Unul dintre obiectivele proceselor publice era să furnizeze țapi ispășitori. Dacă măsurile economice ale comuniștilor nu dădeau roadele trâmbițate, dacă politica externă sovietică se Împotmolise sau era la strâmtoare, cineva trebuia să fie de vină. Cum altfel puteau fi explicate greșelile unui Lider infailibil? Candidați erau destui: Slánský era antipatizat deopotrivă În interiorul Partidului Comunist Cehoslovac și În afara lui. Stalinistul Rajk fusese un ministru de Interne neîndurător. Tocmai pentru că puseseră În practică măsuri nepopulare al căror
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’30 la Moscova, la biroul balcanic al Kominternului. Era și un critic consacrat al lui Tito (deși din motive proprii: Kostov vedea În Tito moștenitorul ambițiilor teritoriale sârbe ce amenințau Bulgaria). În loc să-l salveze, acest lucru i-a exacerbat vina: Stalin nu căuta consimțământul altora, doar obediența lor neclintită. În fine, instrumentalismul cinic și reglarea de conturi aveau o pondere semnificativă În selectarea victimelor și acuzațiile ce li se aduceau. Cum spunea Karol Bacílek pe 17 decembrie 1952, la Conferința
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ținut și un popor netulburate de bombe sau refugiați, o „Germanie profundă” sănătoasă, rurală, fericită, pură și blondă. Atemporalitatea lor sugera În mod plăcut o țară și un popor libere de ocupanții din Vest și din Est, dar și fără vină, neîntinate de trecutul recent al Germaniei. Filmele Heimat reflectau paseismul și provincialismul de la Începuturile Republicii Federale și dorința sinceră a nemților de a fi lăsați În pace. Demobilizarea germanilor era probabil facilitată de prezența disproporționată a femeilor În populația adultă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]