KorAP: Find »[drukola/base=literar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7669 7670 7671 ...7701 >

192,525 matches

Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843

dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare", "invenție", "imaginație", "creație". Fiecare dintre acești termeni surprinde un aspect al operei literare, o trăsătură caracteristică a direcțiilor ei semantice. Nici unul, luat singur, nu este satisfăcător. Se impune, așadar, cel puțin o concluzie: opera de artă literară nu este un obiect simplu, ci o alcătuire foarte complexă care are un caracter stratificat și multiple sensuri și relații. Terminologia obișnuită, care vorbește despre un "organism", ne poate induce în eroare în oarecare măsură, deoarece subliniază numai un singur

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
singur aspect, anume acela al "unității în varietate" și sugerează paralelisme biologice care nu întotdeauna sunt potrivite. Pe de altă parte, formula "identitatea dintre conținut și formă" în literatură, deși atrage atenția asupra umor strânse raporturi de interdependență în cadrul operei literare, ne induce în eroare fiind mult prea facilă. 53 Ea stimulează iluzia că analiza oricărui element al unei opere, indiferent dacă aparține conținutului sau tehnicii, este deopotrivă de utilă și ne scutește de obligația de a examina opera în totalitatea

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
opera în totalitatea ei. "Conținut" și "formă" sunt termeni folosiți în sensuri mult prea diferite pentru ca, prin simplă juxtapunere, să poată îi folositori; de fapt, chiar și după o definire atentă, ei duc la o dihotomie prea simplă a operei literare. O analiză modernă a operei literare trebuie să pornească de la probleme mai complexe: de la modul ei de existență, de la sistemul ei de stratificare. *9 54 <titlu> 3. Funcția literaturii În orice studiu coerent, natura și funcția literaturii trebuie să fie

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
formă" sunt termeni folosiți în sensuri mult prea diferite pentru ca, prin simplă juxtapunere, să poată îi folositori; de fapt, chiar și după o definire atentă, ei duc la o dihotomie prea simplă a operei literare. O analiză modernă a operei literare trebuie să pornească de la probleme mai complexe: de la modul ei de existență, de la sistemul ei de stratificare. *9 54 <titlu> 3. Funcția literaturii În orice studiu coerent, natura și funcția literaturii trebuie să fie corelative. Rostul poeziei decurge din natura

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
natura unui obiect reiese din utilizarea lui ; el este ceea ce face. Un obiect are structura necesară îndeplinirii funcției lui, precum și diferite accesorii a căror adăugare a devenit posibilă în funcție de timp și de materiale și dezirabilă în funcție de gust în orice operă literară se pot găsi multe elemente care nu sunt necesare funcției ei literare, deși sunt interesante sau ușor de justificat din alte puncte de vedere. S-au schimbat oare în decursul istoriei concepțiile despre natura și funcția literaturii ? Nu este ușor

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
obiect are structura necesară îndeplinirii funcției lui, precum și diferite accesorii a căror adăugare a devenit posibilă în funcție de timp și de materiale și dezirabilă în funcție de gust în orice operă literară se pot găsi multe elemente care nu sunt necesare funcției ei literare, deși sunt interesante sau ușor de justificat din alte puncte de vedere. S-au schimbat oare în decursul istoriei concepțiile despre natura și funcția literaturii ? Nu este ușor să se răspundă la această întrebare. Dacă ne întoarcem destul de mult în

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
cu lumea emoțiilor umane. Aceste teze antagonice și-au aflat expresiile lor cele mai subtile, poate, pe de o parte, în părerea că poezia este "joc" și, pe de altă parte, în ideea că ea este "muncă" ("meșteșugul" scrisului, "opera" literară). Nici una dintre aceste păreri, luată izolat, nu este acceptabilă. Când ni se spune că poezia este "joc", amuzament spontan, simțim că nu se recunoaște nici grija, îndemânarea și munca de elaborare a artistului, nici seriozitatea și importanța poeziei ; iar când

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
lui Horațiu însăși ne pune pe drumul cel bun dacă, ținând seama de faptul că precizia în folosirea terminologiei critice este de dată foarte recentă, vom da termenilor lui Horațiu un înțeles suficient de larg pentru a îmbrățișa practica 'creației literare romane și renascentiste. Nu trebuie să se considere că utilitatea artei ar consta în lecțiile morale pe care le poate da, lecții ca aceea pe care, după părerea lui Le Bossu, a vrut s-o dea Homer scriind Iliada sau

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
mediul în care se află. Artistul poate... deveni "subversiv" prin simplul fapt că evocă, cu toată inocența, o clipă de răgaz pe malul fluviului Mississippi.*2 Răspunzând întrebării pe care am pus-o mai sus, putem spune că orice operă literară este, probabil, "plăcută" și "utilă" pentru consumatorii indicați s-o guste ; că ceea ce exprimă ea este superior reveriei sau meditației acestora ; că ea le face plăcere atât prin priceperea cu care exprimă ceea ce ei consideră a fi oarecum propria lor

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
meditației acestora ; că ea le face plăcere atât prin priceperea cu care exprimă ceea ce ei consideră a fi oarecum propria lor .reverie sau meditație, cât și prin sentimentul de ușurare pe care îl trăiesc datorită acestei exprimări. Când o operă literară funcționează cu succes, cele două "note", cea de plăcere și cea de utilitate, nu trebuie numai să coexiste, ci și să fuzioneze. Trebuie să subliniem că plăcerea literaturii nu este doar o plăcere preferată dintr-o listă lungă de plăceri

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
au nici un interes profesional pentru supraviețuirea literaturii. 58 Constatarea practică a existenței unei valori unice proprii numai literaturii este esențială pentru orice teorie privind natura acestei valori. Din ce în ce mai mult schimbătoarele noastre teorii despre literatură încearcă să țină seama de experiența literară. O teorie contemporană afirmă utilitatea și seriozitatea poeziei considerând că .ea transmite cunoștințe - un gen de-cunoștințe. Poezia este o formă de cunoaștere. Aristotel a spus ceva asemănător în vestita iui afirmație că poezia este mai filozofică decât istoria, deoarece

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
mod unanim caracterul particular ad poeziei. Stace spune că piesa Othello nu zugrăvește gelozia în general, ci gelozia lui Othello, felul special de gelozie pe care poate s-o simtă un maur căsătorit cu o venețiană. *4 Teoria și apologetica literară pot pune accentul fie pe caracterul tipic al literaturii, fie pe caracterul ei particular; pentru că literatura, putem spune, este moi generală decît istoria și biografia, dar mai particularizată decât psihologia sau sociologia. Dar asemenea schimbări de accent nu există numai

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
accentul fie pe caracterul tipic al literaturii, fie pe caracterul ei particular; pentru că literatura, putem spune, este moi generală decît istoria și biografia, dar mai particularizată decât psihologia sau sociologia. Dar asemenea schimbări de accent nu există numai în .teoria literară, în practica literară, gradul specific de generalitate sau particularitate variază de la operă la operă și de la perioadă la perioadă. Pilgrim (Pelerinul) și Everyman (Fiecare om) vor să reprezinte omenirea. Dar Morose (Morocănosul) din comedia Epicoene a lui Ben Jonson este

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
caracterul tipic al literaturii, fie pe caracterul ei particular; pentru că literatura, putem spune, este moi generală decît istoria și biografia, dar mai particularizată decât psihologia sau sociologia. Dar asemenea schimbări de accent nu există numai în .teoria literară, în practica literară, gradul specific de generalitate sau particularitate variază de la operă la operă și de la perioadă la perioadă. Pilgrim (Pelerinul) și Everyman (Fiecare om) vor să reprezinte omenirea. Dar Morose (Morocănosul) din comedia Epicoene a lui Ben Jonson este o persoană foarte

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
caracterizării în literatură a fost întotdeauna definit ca principiu al combinării "tipicului" cu "individualul" - prezentând tipicul în individual sau individualul în tipic, încercările de a interpreta acest principiu, sau anumite teorii derivate din el, n-au fost prea utile. Tipologiile literare pot fi găsite încă în teoria lui Horațiu despre decorum (bună-cuviință) și în repertoriul de tipuri din comedia romană (de exemplu soldatul fanfaron, avarul, fiul risipitor și romantic, servitorul devotat). (Recunoaștem din nou tipologicul în cărțile de caracter din secolul

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
romanul numai pentru valoarea lui tipică, generalizată : ei îl smulg pe Père Goriot, personajul, din întreaga ambianță (La Maison Vauquer) și din contextul celorlalte personaje. 60 Max Eastman, care e un poet minor, se îndoiește că în secolul științei "gândirea literară" ar putea avea pretenția să descopere adevărul. "Gândirea literară" este pur și simplu gin-dires nespecializată, diletantă, din zilele de dinaintea dezvoltării științei, care încearcă să persiste și care se folosește de ușurința ei de exprimare pentru a crea impresia că exprimă

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
smulg pe Père Goriot, personajul, din întreaga ambianță (La Maison Vauquer) și din contextul celorlalte personaje. 60 Max Eastman, care e un poet minor, se îndoiește că în secolul științei "gândirea literară" ar putea avea pretenția să descopere adevărul. "Gândirea literară" este pur și simplu gin-dires nespecializată, diletantă, din zilele de dinaintea dezvoltării științei, care încearcă să persiste și care se folosește de ușurința ei de exprimare pentru a crea impresia că exprimă "adevărurile" într-adevăr importante. Adevărul din literatură este același

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
există filozofi a căror operă s-o poată asimila în mod corespunzător.*10 Întreaga controversă pare să fie, în mare măsură, semantică. Ce înțelegem prin "cunoaștere", "adevăr", "înțelepciune" ? Dacă orice adevăr este conceptual și teoretic, atunci artele - chiar și arta literară - nu pot fi forme ale adevărului. Pe de altă pante, dacă se acceptă definiții pozitiviste, restrictive, care limitează adevărul la ceea ce poate fi verificat metodic de către oricine, atunci arte. nu poate fi, experimental, o formă a adevărului- în această situație

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
degrabă "adevărat" decât "adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu este în conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de serioasă și tot atât de importantă ca filozofia (știința, cunoașterea, înțelepciunea) și are echivalența adevărului, este veridică. în pledoaria ei în favoarea simbolismului reprezentativ ca

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
se văd siliți, .ca cetățeni responsabili din punct de vedere moral și intelectual, să dea societății un răspuns chibzuit. Ei fac acest lucru într-un pasaj dintr-o Ars Poetica. Ei scriu o Apărare sau o Apologie a poeziei : echivalentul literar a ceea ce în teologie se numește "apologetică". *18 Scriind în acest scop și adresându-se acestui public, firește că ei .pun accentul mai mult pe "utilitatea" decât pe "plăcerea" literaturii ; și de aceea astăzi, ar fi ușor, din punct de

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
lasă ca termenul de "funcție'' să fie folosit de toate nuanțele "apologeticii". Folosind cuvântul în acest sens, spunem că poezia are multe funcții posibile. Funcția ei principală este fidelitatea față de propria ei natură. 66 <titlu> 4. Teoria, critica și istoria literară Întrucât am stabilit existența unei baze raționale pentru studiul literaturii, trebuie să conchidem că este posibilă o cercetare sistematică și completă a acesteia- Limba engleză nu dispune de un termen satisfăcător pentru a denumi acest studiu. Termenii cei mai obișnuiți

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
studiului ; el este acceptabil, desigur, dacă atribuim cuvântului scholar (cărturar) sensul complex pe care i-d atribuie Emerson. Al doilea" termen, philology, poate da loc la multe confuzii. Istoric, el a fost folosit pentru a include nu numai toate studiile literare și lingvistice, ci și studierea tuturor plăsmuirilor minții omenești. Deși acest termen a atins răspândirea cea mai mare în Germania secolului al XIX-lea, el mai supraviețuiește în titlurile unor reviste ca Modern Philology, Philological Quarterly și Studies in Philology

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
în 1877, dar bazată pe prelegeri datînd în parte încă din 1809)1, a definit filologia ca "știința a tot ce se cunoaște", incluzând deci studiul limbilor și literaturilor, antelor și politicii, religiei și moravurilor sociale. Practic identică cu "istoria literară" a lui Greenlaw, filologia lui Boeckh este evident justificată de nevoile studiilor clasice, pentru care ajutorul istoriei și arheologiei pare deosebit de util. La Boeckh studiul literaturii este numai o ramură a filologiei, concepută ca o știință globală a civilizației, și

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
diferit, în cel mai bun caz termenul sugerează anumite operații preliminare, a căror natură si anvergură variază considerabil în funcție de natura problemei. Dar "cercetare" nu reușește să sugereze acele preocupări subtile privind interpretarea, caracterizarea si aprecierea materialelor care sunt caracteristice studiilor literare. În cadrul "domeniului nostru de studii, distincțiile dintre teoria, critica și istoria literară sunt, desigur, foarte importantă. Există, în primul rând, distincția dintre concepția despre literatură ca o ordine simultană și concepția care consideră literatura, în primul rând, ca un șir

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
căror natură si anvergură variază considerabil în funcție de natura problemei. Dar "cercetare" nu reușește să sugereze acele preocupări subtile privind interpretarea, caracterizarea si aprecierea materialelor care sunt caracteristice studiilor literare. În cadrul "domeniului nostru de studii, distincțiile dintre teoria, critica și istoria literară sunt, desigur, foarte importantă. Există, în primul rând, distincția dintre concepția despre literatură ca o ordine simultană și concepția care consideră literatura, în primul rând, ca un șir de opere rânduite în ordine cronologică și privite ca părți integrante ale

[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]