192,981 matches
-
și în cel pe 1854. Iubitor de cultură, el a fost redactor responsabil la "Nepărtinitorul", jurnal politic, literar și comercial, tipărit în 1856 la Iași, în Tipografia Gane, și a editat în perioada noiembrie 1858 - octombrie 1859 foaia politică și literară "Patria".
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
un filolog român, profesor universitar titular în departamentul de germanistică din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București. De asemenea, este director al Centrului de Cercetare și Excelență „Paul Celan” și al Programului de Masterat „Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice”, inițiat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice impreună cu alte catedre din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Activitatea sa didactică se bazează pe istoria literaturii germane (iluminism, Sturm und Drang, clasicism, romantism), literatură germană și austriacă
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
director al Centrului de Cercetare și Excelență "Paul Celan" al Catedrei de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București.. De-a lungul anilor 2010-2011, a debutat ca inițiator și director al Programului interdisciplinar internațional de Masterat "Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice", promovat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice în colaborare cu Departamentele de Romanistică, Limbi Clasice, Slavistică și Canadiană din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Următorul an, a fost profesor oaspete la Facultatea
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
italian din Sommatino, Sicilia, era student la Universitatea Columbia și lucra ca funcționar când s-a născut fiul său. Scalia-tatăl avea să devină profesor de limbi romanice la Brooklyn College, unde a aderat la curentul formalist New Criticism din teoria literară. Mama sa, Catherine Louise (Panaro) Scalia (1905-1985), s-a născut în Trenton în familia unor alți imigranți italieni, și lucra ca învățătoare. În 1939, familia lui Scalia s-a mutat în zona Elmhurst a cartierului Queens, New York, unde el a
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
(n. 26 mai 1917, Budapesta, Regatul Ungariei - d. 19 decembrie 2011, München, Germania) a fost o scriitoare română, ce s-a remarcat în special ca eseist și critic literar. s-a născut în Budapesta la 26 mai 1917, în familia funcționarului și directorului de bancă Rudolf Klein și al soției sale, Elisabeta (născută Fischer), primind la naștere numele Marianne Klein. Părinții săi erau originari din Timișoara și se refugiaseră
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
literatura maghiară (István Nagy, András Sütő, Károly Balla) în limba germană. A publicat o carte în două volume intitulată "Gândirea lui Goethe în texte alese", la Editura Minerva din București, în 1973. A debutat ca publicist în 1964 în "Gazeta literară", scriind mai multe articole și studii literare despre I.L. Caragiale, Ion Creangă, Lucian Blaga, Thomas Mann, Jacob Wassermann, Robert Musil, Franz Kafka, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Heinrich Böll și Günter Grass, ce au fost publicate ulterior în volumul "Unde și
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
Balla) în limba germană. A publicat o carte în două volume intitulată "Gândirea lui Goethe în texte alese", la Editura Minerva din București, în 1973. A debutat ca publicist în 1964 în "Gazeta literară", scriind mai multe articole și studii literare despre I.L. Caragiale, Ion Creangă, Lucian Blaga, Thomas Mann, Jacob Wassermann, Robert Musil, Franz Kafka, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Heinrich Böll și Günter Grass, ce au fost publicate ulterior în volumul "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969). A colaborat
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
Blaga, Thomas Mann, Jacob Wassermann, Robert Musil, Franz Kafka, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Heinrich Böll și Günter Grass, ce au fost publicate ulterior în volumul "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969). A colaborat, de asemenea, cu articole în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Manuscriptum”, „România literară” etc. A scris mai multe volume de eseistică, memorialistică și critică literară precum "Heinrich Mann. Omul și opera" (1966), "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969), "Cunoaștere poetică și mit în opera lui
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
Franz Kafka, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Heinrich Böll și Günter Grass, ce au fost publicate ulterior în volumul "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969). A colaborat, de asemenea, cu articole în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Manuscriptum”, „România literară” etc. A scris mai multe volume de eseistică, memorialistică și critică literară precum "Heinrich Mann. Omul și opera" (1966), "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969), "Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga" (1970), "Gândirea lui Goethe în
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
au fost publicate ulterior în volumul "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969). A colaborat, de asemenea, cu articole în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Manuscriptum”, „România literară” etc. A scris mai multe volume de eseistică, memorialistică și critică literară precum "Heinrich Mann. Omul și opera" (1966), "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969), "Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga" (1970), "Gândirea lui Goethe în texte alese" (1973) și "Despre, despre, despre..." (1995, 2000). În 1977 s-
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
albaneze din România, „Miku i shqiptarit”, al cărei fondator a fost, a ocupat funcția de redactor șef al acestei publicații. A publicat articole din domeniul politic și cultural în cotidianele România Liberă, Adevărul, Cotidianul, Tineretul Liber și în revistele România Literară, Luceafărul, Observator Cultural, Adevărul Literar și Artistic, Secolul XX, Diverta Magazin ș.a. S-a remarcat că traducător al celebrului scriitor albanez Ismail Kadare, din opera căruia a publicat până în prezent (ianuarie 2017) 26 de volume, la cele mai cunoscute edituri
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
shqiptarit”, al cărei fondator a fost, a ocupat funcția de redactor șef al acestei publicații. A publicat articole din domeniul politic și cultural în cotidianele România Liberă, Adevărul, Cotidianul, Tineretul Liber și în revistele România Literară, Luceafărul, Observator Cultural, Adevărul Literar și Artistic, Secolul XX, Diverta Magazin ș.a. S-a remarcat că traducător al celebrului scriitor albanez Ismail Kadare, din opera căruia a publicat până în prezent (ianuarie 2017) 26 de volume, la cele mai cunoscute edituri din România. În afară de proza, a
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
me z. Marius Dobresku, përkthyesin e letërsisë shqipe në Rumâni. “Duhen investime më të mëdha për letërsinë shqipe!” În Gazeta 55 din 9 iulie 2016 http://gazeta 55.al/wp-content/uploads/pdf/20160708.pdf Claudiu Sfirschi-Lăudat: Marius Dobrescu: În cronicile literare din reviste, traducătorul este fie neglijat, fie ignorat complet. În: B-Critic.ro (http://www.b-critic.ro/carte/in-cronicile-literare-din-reviste-traducatorul-este-fie-neglijat-fie-ignorat-complet).
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
bătrânului Zaharia Fărâmă, fost director al unei școli primare de pe strada Mântuleasa, și relatarea de către acesta a unor întâmplări stranii petrecute într-un trecut apropiat.<ref name="Ștefănescu 2/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 2, 15-21 ianuarie 2003.</ref> Poveștile istorisite de învățător contribuie la o redescoperire a spațiului „mitic”, uitat de contemporani, scoțând în evidență incompatibilitatea dintre lumea sacră și lumea profană și imposibilitatea înțelegerii sacralității lumii de către cei ce
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
și agent al Siguranței, iar impostorul este demascat. Subsecretarul de stat Economu și ministrul Anca Vogel sunt interesați de relatările lui Fărâmă despre uriașa Oana și căsătoria ei cu un profesor estonian. Interesele celor doi par a nu fi pur literare. Economu urmărește rămășițele tezaurului polonez ce fuseseră îngropate în toamna anului 1939 în pădurea de lângă Mănăstirea Pasărea și pe care încearcă să le transporte într-o noapte în pivnița casei sale din strada Calomfirescu (aflată în cartierul Mântuleasa). Acțiunea este
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a oferit postul de profesor titular și șef al Departamentului de Istoria Religiilor la Universitatea din Chicago. Profesorul Eliade a fost ocupat în anii următori cu activitatea didactică, ținerea de conferințe și redactarea unor studii științifice, reducându-și mult activitatea literară. Potrivit informațiilor din "Jurnalul inedit", scriitorul a avut două încercări zadarnice de reluare a scrierii nuvelei la 27 iulie 1959 și la 9 mai 1966. Abia a doua oară a putut să întrevadă continuarea acțiunii întreruptă după cea de-a
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
textul la 28 octombrie 1967 pentru a găsi un fragment pe care să-l publice în revista "Destin" și începe să scrie continuarea nuvelei „în alt stil”, accelerând ritmul anchetei și reducând ponderea relatărilor lui Fărâmă. "„Am mai scris proze literare, dar n-am putut încheia Pe strada Mântuleasa decât într-o săptămână, neobișnuit de grea (cursuri, vizite, conferințe), din noiembrie 1967”", consemna scriitorul în memoriile sale. Nuvela a fost finalizată în noiembrie 1967 la Chicago. Eliade a corectat șpalturile nuvelei
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
limbi străine. Traducerea în limba germană realizată de Edith Horowitz-Silbermann și tipărită în 1972 de Suhrkamp Verlag din Frankfurt a avut destul succes la public, ceea ce l-a determinat pe editorul Siegfried Unseld să publice o mare parte din scrierile literare ale lui Eliade. Versiunea franceză din 1977 a avut și ea un succes substanțial, iar omul de cultură francez Marcel Brion s-a declarat entuziasmat într-o emisiune de televiziune, determinând epuizarea întregului tiraj în câteva zile și retipărirea cărții
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
un succes substanțial, iar omul de cultură francez Marcel Brion s-a declarat entuziasmat într-o emisiune de televiziune, determinând epuizarea întregului tiraj în câteva zile și retipărirea cărții de mai multe ori. "„A fost, de altfel, primul meu succes literar în Franța; și, deocamdată, singurul”", nota Eliade în memoriile sale. Prima publicare în România a nuvelei „Pe strada Mântuleasa...” a avut loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
ambiguă (mitologia lumii esențelor) și o alta modernă și raționalistă (mitologia unei lumi desacralizate). Sacrul este ascuns permanent în cotidian, iar obiecte banale au o valoare simbolică ce poate fi sesizată doar de indivizi inițiați. Potrivit profesorului Nicolae Manolescu, criticii literari au făcut mai multă hermeneutică pe nuvela „Pe strada Mântuleasa...” decât pe orice altă proză scurtă a lui Eliade, cu excepția, poate, a nuvelei „La țigănci”. Nuvela are ca subiect anchetarea abuzivă și irațională a unui bătrân învățător, Zaharia Fărâmă, de către
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
fost elev pe care i se păruse că îl recunoaște în persoana unui maior, Vasile I. Borza. Fărâmă este cercetat de mai mulți anchetatori, inclusiv de către temuta Anca Vogel (considerată de Monica Lovinescu și de Alex. Ștefănescu drept un corespondent literar al Anei Pauker), fiind forțat să scrie zeci de declarații. Personajul nu se intimidează și începe să relateze întâmplări stranii care continuă la nesfârșit, dând naștere altor povestiri cu alte personaje. Fărâmă se aseamănă cu Șeherezada, povestind permanent în tradiția
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de a forța pătrunderea în temutul aparat polițienesc pentru a da de urma lui Lixandru, eventual și a lui Darvari. Sintagma „pe la două și un sfert, două și jumătate” reprezintă o parolă la care Fărâmă așteaptă un răspuns adecvat. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Numele personajului principal (Fărâmă) poate fi atât o referire la fragilitatea condiției umane, cât și la caracterul fragmentar
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
care constituie o încercare de supraviețuire). Numeroasele referiri mitologice aseamănă acest text eliadesc cu un basm. Nuvela a fost considerată „o lungă metaforă despre nașterea narațiunii”, adresată unui public care pare a fi pierdut apetitul pentru lectură și supune textul literar interpretării raționale, pierzând astfel înțelesul ascuns și ambiguu al poveștilor. Autorul descoperă un București straniu, „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
raționale, pierzând astfel înțelesul ascuns și ambiguu al poveștilor. Autorul descoperă un București straniu, „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Frumusețea literară a nuvelei se datorează, în opinia lui Alex. Ștefănescu, talentului artistic al autorului de a descoperi prezența unor elemente fantastice în viața obișnuită de zi cu zi. Narațiunea eliadiană devine ea-însăși un mit. Criticul Nicolae Manolescu recomanda citirea nuvelelor „La
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
În teoria filmului, genul cinematografic se referă la metoda de categorizare a filmelor pe baza similitudinilor elementelor narative ale filmului sau a răspunsului emoțional pe care îl oferă. Majoritatea genurilor de film sunt împrumutate din critica de specialitate literară. În afara distincției de bază a genului între ficțiune și documentar (din care au reieșit forme hibrid, ca, de exemplu, docu-ficțiunea și docu-drama), genurile de film pot fi împărțite în mai multe feluri. Decorul este mediul in care povestea are loc
Gen cinematografic () [Corola-website/Science/335749_a_337078]