192,981 matches
-
aniversării a 105 ani de la nașterea marelui istoric și cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înființarea Institutului de istorie. Pe soclu este dăltuită următoarea inscripție: Nicolae Iorga (17 ianuarie 1871 - 27 noiembrie 1940) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Acesta a avut un sfârșit tragic, fiind ridicat de către legionari de la vila sa din Sinaia și asasinat. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul
Bustul lui Nicolae Iorga din București () [Corola-website/Science/332646_a_333975]
-
trecut: În franceză modernă, timpul predicatului din principala nu influențează folosirea timpurilor în cazul predicatului la subjonctiv al subordonatei. Acesta este la subjonctiv prezent pentru a exprima simultaneitatea și posterioritatea, si la subjonctiv trecut pentru exprimarea anteriorității: Numai în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut, a două forme temporale de-acum arhaice ale subjonctivului, aproape exclusiv la persoana a treia: subjonctivul imperfect în locul celui prezent și subjonctivul mai mult
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
a fost o revistă românească de critică, teorie și istorie literară science-fiction, creată de (anti-)criticul Cătălin Ionescu, apărută "on-line" în format electronic între 17 iulie 2000 și 21 ianuarie 2010, la început cu o frecvență bilunară, apoi trimestrială. Ea a fost găzduită succesiv pe diferite servere. În manifestul "Pro-Teze" (Principii
Pro-Scris () [Corola-website/Science/332654_a_333983]
-
face distincția între real și imaginar. Ocazional a scris literatură de ficțiune ("La Princesse de Chine" și "Jeux du hasard"), dar multe din lucrările sale au tematică cinematografică, inclusiv reflecții asupra unor filme proprii. În afară de numeroasele articole jurnalistice, operele sale literare principale sunt: Clair a lucrat și în radio sau în teatru, în 1951 regizând piesa radio "Une larme du diable". În 1959 a regizat piesa de teatru a lui Musset denumită "On ne badine pas avec l'amour", în care
René Clair () [Corola-website/Science/332688_a_334017]
-
buchet poetului. La partea inferioară a soclului se găsește un mănunchi de lauri peste care e așezată o liră încojurată de o eșarfă purtând numele celor mai semnificative opere ale scriitorului. Pe soclu este următoarea inscripție: Traian Demetrescu, cu pseudonimul literar "Tradem", (3 noiembrie 1866 - 17 aprilie 1896) a fost un poet pre-simbolist minor, considerat de critici un epigon al lui Mihai Eminescu. A scris versuri încă de când era elev, debutând în anul 1883 în revista „Literatorul”, editată de Alexandru Macedonski
Bustul lui Traian Demetrescu din București () [Corola-website/Science/332789_a_334118]
-
de critici un epigon al lui Mihai Eminescu. A scris versuri încă de când era elev, debutând în anul 1883 în revista „Literatorul”, editată de Alexandru Macedonski. A citit poezii la cenaclul lui Titu Maiorescu și a publicat în revista „Convorbiri literare”. A recunoscut printre primii valoarea lui Mihai Eminescu. După anul 1890 s-a stabilit la București unde, bolnav de tuberculoză, moare la nici 30 de ani. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2365
Bustul lui Traian Demetrescu din București () [Corola-website/Science/332789_a_334118]
-
secolului al XIX-lea, Smaranda Gheorghiu a condus un cenaclu frecventat și de Mihai Eminescu și a fost prietenă cu iubita acestuia, Veronica Micle. Ca scriitoare, a colaborat la cele mai importante ziare și reviste ale vremii, între care Convorbiri literare, „Fântâna Blanduziei”, Literatorul, Tribuna, Universul. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2367, . Monumentul este situat în Grădina Cișmigiu, pe Bulevardul Schitu Măgureanu nr. 37, sector 1. Smaranda Gheorghiu
Bustul Maica Smara din București () [Corola-website/Science/332800_a_334129]
-
să susțină teza de doctor în drept și știinte economice cu un subiect legat de lucrarea lui Karl Marx, Capitalul. De aici încolo viața lui continuă în privațiune financiară până în ziua când pluralitatea lui intelectuală îl orientează către o activitate literară. Calitatea traducerilor din limba bulgară îi conferă de la început locul de membru al Fondului Literar și nu după multă vreme pe acela de membru al Uniunii Scriitorilor în cadrul căreia activează până în ultima zi a vieții. Se stinge datorită unui accident
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
lucrarea lui Karl Marx, Capitalul. De aici încolo viața lui continuă în privațiune financiară până în ziua când pluralitatea lui intelectuală îl orientează către o activitate literară. Calitatea traducerilor din limba bulgară îi conferă de la început locul de membru al Fondului Literar și nu după multă vreme pe acela de membru al Uniunii Scriitorilor în cadrul căreia activează până în ultima zi a vieții. Se stinge datorită unui accident și lasă în urmă o credincioasă soție, Elena născută Ghiuzeli, care i-a fost alături
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
a Regatului României. Cu această ocazie, Mihail Magiari, alături de Gheorge Celea și Vasile Zeană, ca reprezentanți ai elitei locale, sunt numiți în biroul de conducere al Organizației "Caliacra" sub directoratul profesorului Victor Papacostea. Mihail Magiari a avut o vastă activitate literară in domeniul traducerilor. După 1944, nemaiputând să profeseze ca avocat sub regimul comunist, și pasionat al scrisului, Mihail Magiari se orientează spre domeniul traducerilor din literatura bulgară, dovedindu-se un profund cunoscător al limbii, ceea ce îi câștigă o bine meritată
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
cu tălmăciri din poeți ca Pancio Slavecikov (trubadur al Balcanilor, însemnat poet bulgar), (poet comunist, revolutionar), Elisaveta Bagreana (laureată a Premiului Nobel), și mulți alții, ceea ce a constituit o participare fructuasă la procesul de cunoaștere și de prețuire a valorilor literare din țara vecină cu România. La unele din traducerile sale Mihail Magiari a adăugat o iscusită prefață și uneori și un tablou cronologic. La plecarea din viață a lui Mihail Magiari Uniunea Scriitorilor din România a publicat un necrolog prin
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
i-a permis accesul ca membru al Academiei Prusace de Științe, la vârsta 21 de ani. A obținut un post de asistent la Paris și a fost ales membru al Academiei Franceze de Științe în 1753. A fondat o societate literară în orașul natal, în 1755, care a devenit mai târziu „Societatea de Emulație” în februarie 1783 și a fost ales membru al Academiei din Rouen la 4 martie 1761. Consacrându-se studiului planetelor Sistemului Solar, a publicat în 1759 o
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
(n. 10 august 1910, Bolgrad, Regatul României - d. 20 iulie 1966, București, RSR) a fost un poet român din Basarabia. A studiat la liceul de băieți din Bolgrad și la Universitatea din București. Debutează în presa literară din București. A scris versuri și traduce din literatura universală (Baudelaire), colaborând la "Limba română", "Litere", "Luceafărul literar", "Pasărea albastră", "Frize", "Orizonturi", "Viața Basarabiei", "Bugeacul" sau "Pagini basarabene". În 1938, la Bugeac, împreună cu I. Șt. Botez fondează revista literară "Moldavia
Vladimir Cavarnali () [Corola-website/Science/332930_a_334259]
-
fost un poet român din Basarabia. A studiat la liceul de băieți din Bolgrad și la Universitatea din București. Debutează în presa literară din București. A scris versuri și traduce din literatura universală (Baudelaire), colaborând la "Limba română", "Litere", "Luceafărul literar", "Pasărea albastră", "Frize", "Orizonturi", "Viața Basarabiei", "Bugeacul" sau "Pagini basarabene". În 1938, la Bugeac, împreună cu I. Șt. Botez fondează revista literară "Moldavia". George Călinescu îl caracterizează pe Cavarnali ca fiind un reprezentant al "liricii proletariene moderne a hoinăririi, a umilității
Vladimir Cavarnali () [Corola-website/Science/332930_a_334259]
-
presa literară din București. A scris versuri și traduce din literatura universală (Baudelaire), colaborând la "Limba română", "Litere", "Luceafărul literar", "Pasărea albastră", "Frize", "Orizonturi", "Viața Basarabiei", "Bugeacul" sau "Pagini basarabene". În 1938, la Bugeac, împreună cu I. Șt. Botez fondează revista literară "Moldavia". George Călinescu îl caracterizează pe Cavarnali ca fiind un reprezentant al "liricii proletariene moderne a hoinăririi, a umilității diurne din jurul lui Esenin, fără apocalipticul acestuia..." George Meniuc menționa că "vrednicia poetului pornește de acolo că în poezie a coborât
Vladimir Cavarnali () [Corola-website/Science/332930_a_334259]
-
original, aflat în custodia Bibliotecii Naționale Széchényi din Budapesta. Harta a fost realizată prin tehnica gravurii în lemn, meșteșug pe care Honterus l-a deprins la Basel, unde a lucrat între anii 1530 și 1532 ca lector, corector și consilier literar al tipografiei și editurii Insingrin. Harta prezintă o mulțime de elemente geografice și conține 219 nume de locuri, scrise în germană și, în unele cazuri, în latină. O excepție notabilă este chiar orașul natal al autorului, Brașovul, al cărui nume
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
pe o curiozitate amuzantă. Troy, unul dintre prietenii apropiați ai lui Paul nu pare să privească acest lucru cu ochi buni.În New York, cei doi locuiesc în penthouse-ul studio al lui Paul, unde ea își petrece timpul exploatându-și talentul literar redescoperit. Grupul celor doi se întâlnește des, în acest apartament sau în alte locații extravaganțe, unde membrii se răsfăța prin excese de toate felurile. ”Sticlă” este o nuvelă neterminata, o comedie neagră scrisă intermitent de-a lungul părții a III
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
a sesizat potențialul povestirii, si pe parcursul anului 2010 a lucrat la el intensiv. Românul a primit critici pozitive și a devenit în scurt timp unul dintre cele mai bine vândute române ale editurii Adenium. Ramona Iacobuțe, redactor șef al revistei literare on-line Ceașcă de cultură atrage atenția și ea asupra stilului neconvențional al narațiunii: ” acțiunea care stagnează pe alocuri în favoarea analizei emoționale, introspecția ca instrument de conturare a unui personaj, ruperea textului cu parafrazări, note de subsol și motto-uri care
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
în când, pentru a șocă, a trezi, a atenționă, interconexiunile muzicalo-literare sunt pe maidan și joacă fotbal cu autorul însuși în poarta în Laptele negru al mamei.” Cristina Frîncu, într-o recenzie cu nuanțe mixte spre pozitive, apărută în revistă literară on-line Hyperliteratura subliniază la rândul sau caracterul eclectic al românului: ” Când o citești, simți cu buricele degetelor textura unei bancnote de valoare necunoscută, care te intrigă prin aspectul de puzzle ținut laolaltă de bucățele de bandă adezivă; un colț de
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
față, un filigran în formă de lira...”, și îi apreciază valoarea estetică: ”Te scoate din minți că nu o poți folosi la cumpărături, dar o păstrezi și o arăți prietenilor să se minuneze.” Andreea Tănase de la Semne Bune aplaudă efortul literar: Nimic din ce aș putea spune despre Laptele negru al mamei nu i-ar face dreptatea pe care o merită.” Ea scrie mai departe, impresionată de măiestria lui Leucuța: Citind cartea (...) nu îți trece nici un moment prin cap că acesta
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
pagini al românului, neobișnuit pentru un debutant. Totuși, ea este mai rezervată în comentariul ei, spunând că ” Cititori și critici (...)își vor înfige ghearele de ulii în carnea scriiturii sale. Ce va rezulta, se poate dovedi a fi o masă literară copioasa sau o indigestie. Un lucru este, insă cert, tânărul scriitor nu se sfiește să se folosească de atuurile pe care modernitatea le pune la dispoziția celor care știu cum să le aplice actului creativ.” În concluzie, ea este de
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
direcționate spre nuvelă din partea finală a românului, ”Sticlă: o biografie în viu grâi a Clarei Munro”. Autorul arădean Gheorghe Mocuța scrie o recenzie cu tentă mixtă. Pare, ca mulți alții din generația lui, surprins de apariția românului, dar recunoaște talentul literar și instinctul analitic al lui Leucuța: ” Sentimentul de abandon, descoperit de modernul Baudelaire în viață și viciile Parisului secolului al XIX-lea, e reluat acum cu o îndârjire sinucigașa - să o numim nihilism - nu numai de autorul românului, ci de
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
Una dintre aceste controverse a constituit-o atitudinea poetului față de sufism. Filozofia sa este mult mai practică decât cea a lui Rumi, și este considerată străină de metafizică, conform lui Reuben Levy, fără a îndemna excesiv spre asceză. Un critic literar mai recent, Annmarie Schimmel, comentează faptul că stilul artistic al lui Saadi este simplu dar elegant și justifică astfel atracția superioară pe care publicul european a resimțit-o față de opera lui Saadi în comparație cu cele ale altor poeți clasici persani. Unul
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
Ministerului Culturii după ce a publicat un manuscris despre răpirea Bucovinei. A murit în 1975, iar Uniunea Scriitorilor a refuzat să-i acorde un loc de veci pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu. A debutat ca licean în revista brăileană „Luceafărul literar și artistic", iar editorial cu placheta de versuri "Stanțe pentru nemurirea altora" (1934), publicată la Cernăuți. Se face remarcat prin romanul fantastic "Casa cu neguri", publicat în 1946. Romanul polițist "La miezul nopții a căzut o stea", care prezenta un
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
conducerea revistei cu Constantin Mitea (15 octombrie 1971), orientarea Contemporanului a devenit tot mai pronunțat ideologică, iar a fost nevoit să părăsească redacția, rămânând doar colaboratorul ei permanent. În această perioadă de șomaj efectiv, a fost pentru scurtă vreme secretar literar, mai întâi la Teatrul „Giulești” și apoi la Teatrul „Ion Vasilescu”. A fost căsătorit cu muzicologul și criticul muzical Luminița Vartolomei Kivu (n. 1945) și au avut doi fii: Andrei Kivu (n. 1970, violoncelist, stabilit la Paris) și Ionuț Kivu
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]