20,230 matches
-
decenii, uneori parțial sau temporar, gânditori cum ar fi Charles Taylor, Michael Sandel și, în mai mică măsură, Michael Walzer 10. Dificultatea unei definiri apofatice a comunitarismului sporește și prin prezența altor critici anglo-saxone ale liberalismului nord-american mai radical, uneori acuzat de un fundamentalism al pieței, devenit un fel de sectă justițiară și mizantropă care se reclamă de la genialii Friedrich von Hayek și Ludwig von Mises, dar pare să nu observe că lumea s-a schimbat radical în ultimii 50-60 de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care l-a și condus, precum și după treceri mai scurte pe la influenta Brookings Institution (1978-1979), unul dintre marile think tanks ale lumii (de fapt, o rețea de instituții specializate în monitorizarea politicilor publice și diseminarea informației pe aceste teme), uneori acuzat de a fi prea apropiat de establishment, deși este privat; pe la Casa Albă, în calitate de consilier principal al lui Richard Harden, asistent special al lui Jimmy Carter (1979-1980), apoi în calitate de sfătuitor, formal și informal, al lui Bill Clinton; și pe la Harvard
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dau novicelui iluzia ieșirii glorioase din rând. Această formă de contracultură s-a instituționalizat oarecum după 1989, când în fond toți românii pot adera public la orice doresc, păstrându-și însă vehemența contestatară împotriva culturii oficiale, împotriva grupurilor deja consolidate, acuzându-le pe acestea din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei societăți care nu-și găsește făgașul și precaritatea materială
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că „pe planul argumentului pur intelectual va fi în general capabil să construiască o pledoarie mai bună decât majoritatea oponenților săi din aceeași clasă” (ceilalți intelectuali). Spre deosebire de Schumpeter (cu care Hayek polemizează chiar în paginile din care citez; Schumpeter îl acuzase primul că nu-și respectă intelectual preopinenții, Hayek se apără), Hayek are și o soluție: Dacă vrem să evităm o asemenea evoluție șcei care determină opinia publică pe lungi perioade sunt atrași de idealurile socialismului, n.m.ț, trebuie să fim
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al lui Popper, care scria Societatea deschisă și dușmanii săi sub impactul regimurilor totalitare (cel puțin ca intenție) de la jumătatea secolului trecut, a dus - astăzi o știm mai bine - la exagerări și chiar ocazionale răstălmăciri ale textelor pe care le acuza de a fi inspirat totalitarismul modern: traducerile propuse de el pentru multe pasaje din Platon sunt tendențioase; pasajul din Legile dat ca exemplu de „proto-totalitarism” la începutul Societății deschise se referă, de fapt, la armată, nu la întreaga societate, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vreo opt sute de personalități literare și artistice - între care, pentru a da niște nume mai cunoscute românilor, compozitorii Aaron Copland și șostakovici, scriitorii Arthur Miller și Norman Mailer - s-au adunat să cheme la luptă împotriva noilor „fasciști”, „militariștii americani”, acuzați de a pregăti un al treilea război mondial. Kominformul, „sponsorul” din umbră, pregătise o adevărată lovitură de teatru, începând lupta chiar pe terenul adversarului. Autoritățile americane erau destul de puțin pregătite să facă față unor asemenea operațiuni, în parte datorită lipsei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care am mai vorbit, alte legături personale, editoriale și financiare (de exemplu, Fundația Olin a fost unul din principalii finanțatori ai activităților Fundației Saint-Simon, de la revista Commentaire la conferințe, simpozioane, publicații, proiecte de cercetare); Fundația Saint-Simon a fost și ea acuzată de contacte cu CIA. Ceea ce este însă dincolo de orice dubiu este contribuția Fundației Saint-Simon la relansarea și promovarea liberalismului clasic în Franța (prin extensie, și în Europa de Est) într-o perioadă ciudată (sfârșitul Războiului Rece și confuzia cultural-ideologică globală a anilor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care cinematografia românească este creată sub stăpânire sovietică. Efectele contactului strivitor cu „Jdanovșcina” se vor simți până la căderea comunismului, în 1989, și chiar după aceea. Secvențe propagandistice din filmul sovietic al deceniului 3 Greva (S.M. Eisenstein, 1924) Muncitorul Iakov Strongen, acuzat pe nedrept de furt de către direcțiune, se spânzură cu cureaua de la pantaloni de creasta unei mașinării uriașe. Un strigăt străbate hala : „Opriți lucrul !”. Montaj rapid cu muncitori abandonând lucrul la strung, la freză, lăsând din mână cleștele gură-de-lup, coborând de pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
călătoria fiind permisă doar „pe linie de serviciu” sau din motive medicale. Orice persoană care stătea în alt loc decât domiciliul său mai mult de 24 de ore trebuia să anunțe Miliția. În februarie 1948, fruntașul comunist Lucrețiu Pătrășcanu este acuzat de șovinism naționalist și arestat. În 1952, Gheorghe Gheorghiu-Dej reușește să-și excludă concurenții la șefia partidului, „moscoviții” Ana Pauker și Vasile Luca, din partid și din aparatul de stat. Pe 5 martie 1953 moare I.V. Stalin. Un an mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
rădăcini în structurile „la vârf” ale satului. Explicația acestui nou tip de scenariu se găsește în evenimentele politice ale vremii. Gheorghe Gheorghiu-Dej tocmai lichidase, cu aprobarea lui Stalin, „devierea de dreapta” din partid, Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luca, acuzând-i, printre altele, de compromiterea colectivizării. Principalul său rival, intelectualul comunist Lucrețiu Pătrășcanu, fusese întemnițat și își aștepta glonțul. Întregul Partid Muncitoresc Român fusese supus unei verificări de cadre, pentru a se depista elementele nepotrivite și dușmănoase „strecurate în rândurile
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cenzurii de partid, mani festat până la începutul anilor ’60, a lăsat urme adânci - din teama ca filmul să fie respins, se aleg acum multe scenarii facile, fără „probleme”, din care rezultă filme proaste sau care se fac vinovate de „formalism”, acuza născută din înghețul stalinist în URSS de la sfârșitul anilor ’20 și încă apelată frecvent. Totuși, cei 7 milioane de spectatori ai filmului Dacii, în regia lui Sergiu Nicolaescu, atrag atenția aparatului de par tid asupra posibilităților propagandistice ale cinematogra fului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se întâmplă în Greva lui Eisenstein, tot cu etaje și pasarele străbătute de călăreți militari în urmărirea greviștilor. După 16 ani de cinematografie realist socialistă pe modelul celei sovietice din anii ’30, redescoperim cu Lucian Pintilie „formalismul” de care fuseseră acuzați marii cineaști sovietici ai anilor ’20. Kuleșov spunea că dacă forma unui film realizat pe un scenariu cât se poate de corect ideologic nu e corespunzătoare, atunci filmul e contrarevoluționar. Asta reușește Lucian Pintilie, după încercările ratate ale lui Manole
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Frații (1971) ; Puterea și Adevărul, Aventuri la Marea Neagră, Cu mâinile curate, Bariera (1972) ; Ceața, Ultimul cartuș, Conspirația, Dragostea începe vineri, Departe de Tipperary, Șapte zile, Despre o anume fericire, Vifornița (1973) ; Capcana, Trecătoarele iubiri, Întoarcerea lui Magellan, Proprietarii, Un comisar acuză, Trei scrisori secrete, De bună voie și nesilit de nimeni, Stejar, extremă urgență, Tatăl risipitor, Agentul straniu, Un zâmbet pentru mai târziu (1974) ; Zidul, Ilustrate cu flori de câmp, Filip cel bun, Muntele acuns, Pe aici nu se trece, Toamna
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
impresionantă de 24 de pelicule pe această temă, încheiată cu Bietul Ioanide (premiera, 28 aprilie 1980) : Serata, Facerea lumii, Asediul, Puterea și Adevărul, Cu mâinile curate, Bariera, Ceața, Ultimul cartuș, Conspirația, Departe de Tipperary, Capcana, Întoarcerea lui Magellan, Un comisar acuză, Tatăl risipitor, Zidul, Mastodontul, Oaspeți de seară, Împușcături sub clar de lună, Roșcovanul, Râul care urcă muntele, Ediție speci‑ ală, Revanșa, Bietul Ioanide. Coproducția româno-sovietică Tunelul datează din 1966. Soldații români și cei sovietici colaborează prietenește în lupta cu dușmanul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
insistentă a lui Mihai Viteazul ca vizionar al Unirii tuturor românilor, căreia îi subordona totul. Selim Pașa îl întreabă mereu : „Nu înțeleg, de ce vrei tu domnia acestei țări amărâte ?”, mama lui pricepe târziu marele gând ascuns al lui Mihai Titus, acuzându-l pe nedrept. Or, orice analiză lucidă a comportamentului politico-militar și diplomatic al domnitorului român arată că scopul lui a fost mărirea necontenită a puterii personale. În atingerea lui a dat dovadă de curaj, inteligență, oportunism, tenacitate, cinism, de calități
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pentru un alt geolog (Vulcanul stins). Logodnica inginerului Virgil își transferă sentimentul asupra prietenu lui acestuia, Sergiu (Există joi ?). Un alt personaj de gen feminin, absent ani în șir din filmele de actualitate, își face simțită prezența : Moartea. Un vatman acuzat pe nedrept de uciderea unui pieton fuge de procuror și moare călcat de o mașină (Sfârșitul nopții). Muncitorul Nelu „Baronul” moare ca urmare a vieții la limita moralei pe care o duce (Zbor planat). Muncitorul Ghiță îi crapă capul prietenului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care stă în spatele unei realități comic-grotești și pe care oamenii nu vor să o vadă. Sunt momente în care demonstrativitatea filmului coboară până la nivelul scenetelor satirice ale unei brigăzi artistice de amatori - Sandu (Marin Moraru) și Vasile (Valentin Uritescu) se acuză reciproc de fățărnicie, carierism, lașitate, prostie, după care se încaieră burlesc sub privirea calm dezaprobatoare a Puștiului. Este simbolizat chiar și Ceaușescu, de un Jorj Voicu în costum și purtând pălărie, așezat pe un fotoliu și întorcând lent, ritualic, capul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
carliste. Acești demnitari fuseseră arestați odată cu abdicarea lui Carol și venirea la putere a regimului Antonescu - Garda de Fier, fiind apoi ciuruiți de către Echipa Morții în celulele lor de la Jilava. N. Iorga nu s- a aflat pe aceste liste, nefiind acuzat de crime împotriva legionarilor. În afara accentelor pamfletare la adresa Legiunii, singura vină care i se putea găsi lui Iorga era plângerea penală pentru calomnie pe care i-o făcuse lui Corneliu Zelea Codreanu în 1938, deoarece acesta îl calificase drept „necinstit
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
morții (1979) 192-193 Ultima noapte a singurătății (1976) 192, 196 Ultimele zile ale verii (1976) 192, 196 Ultimul cartuș (1973) 191, 193 Ultimul domiciliu cunoscut (Dernier domicile connu) (1970) 188 Umberto D. (1952) 105 Umbrele soarelui (1988) 245 Un comisar acuză (1974) 191, 193, 196 Un film cu o fată fermecătoare (1967) 111, 114, 116, 128, 164, 166, 173, 195, 235, 260, 267 Un oaspete la cină (1986) 234, 245 Un om în loden (1979) 192 Un petic de cer (1984
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi. Prin el, L. își revendica drept tradiție pașoptismul (privit în epocă și chiar mai târziu ca o țintă a criticii junimiste) și opunea pozitivismului junimist atașamentul față de religie. Acuzând Junimea de „germanism” și de „pesimism schopenhauerian”, poetul susținea apartenența noastră la spiritualitatea tonică a lumii latine. Criteriul latinității, ferment al spiritului național, va deveni argumentul cel mai utilizat și mai specific antijunimist. În virtutea lui, Macedonski reabilita lirica de influență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
Petits maîtres, semnat Polit, îi atacă pe Delavrancea, Vlahuță și C. Mille. În „Contemporanul”, față de care L. se găsea într-un total dezacord de poziție și de ideal estetic, sunt surprinse greșeli de istorie literară. În 1893 o notiță îl acuză de plagiat pe G. Coșbuc. Față de aproape toți scriitorii epocii, L., prin Macedonski, s-a aflat pe o poziție negativistă (explicabilă, în parte, prin eforturile de a impune o poezie pe care gustul epocii încă nu o accepta, dar agravată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
metodei experimentale, instrument de bază a cercetării științifice, a contribuit decisiv la această diferențiere. Cu toate acestea, neodarwiniștii, care încă domină lumea biologilor, refuză să-i ateste creaționismului calitatea de știință, uzând de câteva argumente care nu corespund adevărului. Astfel acuza că pământul ar avea numai câteva mii de ani de existență nu mai este susținută de nimeni, cu atât mai puțin de adepții creaționismului științific care subscriu ideii demonstrate că vârsta pământului este de aproximativ 4,5 miliarde de ani
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
suveran ca și Biserica pe care o conduce. El exercită în cel mai înalt grad conferit de infailibilitate funcția de bază a oricărui preot, dar esențial este rolul său de pacificator al omenirii. De aici avea să i se atragă acuza că ar avea înclinații catolicizante, deși Paulescu în demersul său nu avea în vedere decât creștinismul în esența sa și nu orientările schismatice sau sectante care aveau să-l macine mai târziu. Dincolo de caracterul aparent utopic al unei asemenea întreprinderi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acest viciu care nu rareori atingea paroxismul. Jean Calvin de pildă, considerând cuvântul său ca având autoritate infailibilă, nu suporta nici-o contradicție și nu rareori opozanții săi erau exterminați. Este cazul lui Gentilis care a fost spânzurat pentru că l-a acuzat pe Calvin de eroare în privința Treimei, apoi Michel Serve ars de viu pentru combaterea treimei, sau Jaques Gruet condamnat la moarte pentru că la etichetat pe Calvin drept câine, iar consistoriul său ca tiranic. Performanța avea să o realizeze același Henric
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pătrundă în opinia publică românească - monarhia bucurându-se de un considerabil capital de încredere în urma unirii recente a Basarabiei cu România - și, nu în ultimul rând, din cauza redutabilului spirit polemic și al apetitului pamfletar al lui N. D. Cocea, antimonarhist (acuzat chiar de lezmaiestate) și antibrătienist notoriu. Rubrici: „Din Rusia revoluționară”, „Reportajul politic”, „Artă, literatură, teatru”, „Ultima oră”. Publică articole N. D. Cocea (Lenin. Întâia viziune), B. Fundoianu (O manifestare de artă. Foiletând „Scena”). Semnând Ioan Nicoară, Cocea traduce fragmente din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288536_a_289865]