19,809 matches
-
orfevreriei cloazonate, care constă în montarea pietrelor prețioase colorate sau a metalelor în mici compartimente de aur pe fond de aur; singurul artist din vremea aceea, al cărui nume îl cunoaștem, era aurar: Saint Eloi, ministru al lui Dagobert și episcop de Noyon. Biserica a știut să continue să construiască în tradiția paleocreștină, să păstreze limba latină și numeroase texte antice și să adopte practicile barbare pentru elaborarea unei arte sacre. La sfîrșitul secolului al VII-lea, călugării din Galia de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de la Tolbiac împotriva alamanilor în 496: "El [Clovis] povesti reginei cum, invocînd numele lui Hristos, acesta îl găsi vrednic să obțină victoria. Aceasta se întîmplă în al cincisprezecelea an al domniei sale. "Regina îl chemă atunci în secret pe sfîntul Remi, episcop de Reims, rugîndu-l să-i strecoare regelui cuvîntul mîntuirii. Episcopul, chemat în secret, începu să-i spună regelui că trebuia să creadă în Dumnezeu cel adevărat, creator al cerului și al pămîntului, și să abandoneze idolii care nu-i puteau
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cum, invocînd numele lui Hristos, acesta îl găsi vrednic să obțină victoria. Aceasta se întîmplă în al cincisprezecelea an al domniei sale. "Regina îl chemă atunci în secret pe sfîntul Remi, episcop de Reims, rugîndu-l să-i strecoare regelui cuvîntul mîntuirii. Episcopul, chemat în secret, începu să-i spună regelui că trebuia să creadă în Dumnezeu cel adevărat, creator al cerului și al pămîntului, și să abandoneze idolii care nu-i puteau fi utili nici lui, nici altora. Dar acesta din urmă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fură de asemenea botezați." Grégoire de Tours, Histoire des Francs, cartea a doua, cap.XXX-XXXI (trad. R. Latouche, Paris, Belles Lettres, 1963, p. 119-121) Acest text celebru provine din Istoria francilor, scrisă în latină de Grégoire de Tours în timp ce era episcop al acestui oraș (573-594). Foarte folosită în Evul Mediu, Istoria francilor, care are zece cărți, este păstrată în vreo 30 de manuscrise, dintre care cele mai vechi datează de la sfîrșitul secolului al VII-lea: în special, un manuscris conținînd primele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care este acum păstrat la Biblioteca Națională (ms.latin 17655). Redactată la mai mult de 70 de ani după evenimente, această povestire tîrzie și plină de imagini vii dezvăluie mai mult decît detaliile convertirii și ale ceremoniei, importanța pe care episcopii regatului franc au acordat-o botezului lui Clovis. Putem reține din acest text cîteva aspecte majore: mai întîi Clovis, în ciuda presiunilor anturajului său regina Clotilda însăși și a clerului regatului său, rămîne mult timp fidel păgînismului; apoi și cele de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Islam, papalitatea de lombarzi și au susținut evanghelizarea Germaniei. Ei au asigurat reforma bisericii seculare clericii care trăiesc în lume și asigură cadrul religios pentru credincioși restaurînd *metropolele ecleziastice conduse de arhiepiscopi și o rețea strînsă de dioceze, ai căror episcopi sînt ajutați de colegii de *canonici, *consiliile de canonici ale catedralelor. Ei au reformat și Biserica regulară călugării care respectă o regulă impunînd tuturor mănăstirilor din Imperiu regula Sfîntului Benedict, adaptată nevoilor epocii de un alt Benedict, originar din Languedoc
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
carolingian așteaptă mult de la această Biserică pe care o consideră a fi Biserica sa. El așteaptă de la ea mai întîi și nu este o formulă de stil rugăciuni eficace pentru mîntuirea sa și a Imperiului său. El îi numește pe episcopi și pe abați, îi face vasalii săi, le cere contribuții militare și financiare, luînd fără ezitare din bogățiile Bisericii: Carol cel Mare, de exemplu, numește abați laici care încasează veniturile mănăstirilor fără să le garanteze funcția spirituală. Dar, ceea ce suveranul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fiind starea de decădere a culturii în lumea francă, a trebuit să se facă apel la cei care menținuseră sau asimilaseră cel mai bine tradiția antică: italieni precum Petru din Pisa sau Paul Diaconul, spanioli ca Theodulf care a devenit episcop de Orléans, anglo-saxoni precum călugărul Alcuin care a fost în acest domeniu marele inspirator al lui Carol cel Mare. În 789, Carol cel Mare promulgă celebra Exortație generală (Admonitio generalis), prin care ordonă deschiderea unei școli în fiecare episcopat și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cel Mare promulgă celebra Exortație generală (Admonitio generalis), prin care ordonă deschiderea unei școli în fiecare episcopat și în fiecare mănăstire; aici trebuie să se predea psalmii, notele, cîntul, calculul și gramatica; mai tîrziu, Carol cel Mare îi încurajează pe episcopi să deschidă școli rurale. Această Renaștere a învățămîntului se sprijină desigur pe o renaștere a scrisului și a limbii latine. S-a spus că, pentru Carol cel Mare, "scrisul este un mijloc de guvernare". Biograful său Eginhard a imortalizat imaginea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Normandia (1035-1087), care în 1066 a realizat cucerirea Angliei. Dar Capețienii erau regi: regi încoronați care, prin natură, aparțineau în egală măsură lumii ecleziastice și lumii laice și trăgeau foloase pe baza acestei poziții unice și de la comiți, și de la episcopi. Ei au mai avut și norocul de a avea cîte un moștenitor de parte bărbătească, asociat la putere din timpul vieții tatălui său, putînd evita astfel, pe durata unor domnii îndelungi, orice problemă de succesiune. În sfîrșit, ei au fost
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
alor săi, nu le-a fost înapoiat prin grija sa?" Înălțarea lui Hugo pe tron. Această părere a fost adoptată și unanim aprobată. Ducele fu înălțat pe tron prin consimțămîntul tuturor și, încoronat la Noyon de către arhiepiscop și de ceilalți episcopi, proclamat rege..." Richer, Histoire de France (ed.și trad. R. Latouche, Paris, Belles Lettres, 1964, II, p. 159-163). Acest discurs provine din Istoria Franței scrisă în limba latină, între 991 și 998, de un călugăr de la abația Saint-Rémi din Reims
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
conți, castelani pe care i-am descris în capitolul precedent. În sfîrșit, ea presupune mijloace de existență în folosul acestor [feudali] laici sau ecleziastici: aceste mijloace le sînt asigurate în cadrul senioriei rurale, care consacră dependența țăranilor față de ei. Către 1030, episcopul de Laon, Adalbéron, constata acest fel de repartizare a îndatoririlor într-un plan dorit de Dumnezeu: "Casa lui Dumnezeu pe care o credem una este deci triplă: unii se roagă, alții se luptă, în fine alții muncesc. Aceste trei părți
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
considerînd nu doar bunurile ci și funcțiile ecleziastice ca pe niște fiefuri, controlau numirile în Biserică și aceasta la toate nivelele. Împărații îi alegeau pe papi. În regate, regele și marii prinți își rezervau, adesea în favoarea propriilor lor rude, alegerea episcopilor și a abaților, le cereau credință și devotament, le acordau investitura în funcție. La scară mai modestă, fondatorii unor biserici locale încasau veniturile din care lăsau doar o parte minimă unor preoți numiți de ei înșiși. De unde slabul nivel moral
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lăsau doar o parte minimă unor preoți numiți de ei înșiși. De unde slabul nivel moral, religios și intelectual al unui cler recrutat în aceste condiții. Clericii și uneori și călugării duc aceeași viață ca și laicii. Preoți căsătoriți sau concubini, episcopi jefuitori, abați războinici nu sînt rarități. Totuși, în sînul acestei biserici feudale au apărut forțele de reînnoire pe care le observa Raoul Glaber pe la anul o mie. Reforma gregoriană. Trei mari mișcări au contribuit la reforma Bisericii, dintre care primele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să se adapteze. În secolul al XII-lea, Biserica din regatul Franței este profund marcată de reformă. În ceea ce privește Biserica seculară, chiar dacă presiunile laice rămîn foarte puternice și intervențiile frecvente, un principiu se afirmă; *canonicii din *consiliile catedrale îi aleg pe episcopi. Aceasta, împreună cu un mare efort de educare care se traduce prin crearea de școli dispăruseră aproape toate pe lîngă catedrale, permite în sfîrșit clerului secular să se consacre cu succes misiunii sale, care este serviciul divin. În ceea ce privește Biserica regulară pentru
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
urmări ca eu să le respect. Pentru mine nu fac excepție decît pămînturile care-mi aparțin [...]. Mai fac excepție și cazurile în care voi construi sau voi asedia un castel; cazurile cînd voi fi chemat la oastea regelui sau a episcopilor noștri; sau cînd voi face cavalcade [...]". Traducere după C. Pfister, Études sur le règne de Robert le Pieux (996-1031), Paris,1885, p. 170-171. (Biblioteca de la École des Hautes Études, Științe Filologice și Istorice, fasc. 64). Este vorba despre textul unui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Paris, Belles Lettres, 1933, p. 85-87). Acest text, al cărui original este în limba latină, provine din Istoria lui Carol al VII-lea a lui Thomas Basin. Născut în 1412, în regiunea Caux, Thomas Basin, care a devenit în 1447 episcop de Lisieux, a cunoscut personal în copilăria sa ravagiile războiului în Normandia și în provinciile vecine. Consilier ascultat de Carol al VII-lea, el cade în dizgrație în timpul lui Ludovic al XI-lea și trebuie să se exileze la Trèves
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Situația nu se schimbă decît începînd cu momentul în care, la sfîrșitul secolului al XVII-lea, înmulțirea seminariilor diocezane, în conformitate cu recomandările conciliului de la Trente (1545-1563), permite rezolvarea problemei formării clericilor. Totodată, chiar după această dată și în ciuda luptei duse de episcopi și preoți împotriva *superstițiilor, un decalaj rămîne între creștinismul predat oficial de cler și credințele și practicile celor mai mulți. Credințele. Aceste credințe plasează din nou *dogma creștină într-o concepție asupra lumii care nu pune nici o barieră între ordinea naturală și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ai secolului al XVI-lea, Biserica Franței prezintă aceleași slăbiciuni, mai ales calitatea mediocră a clerului, și aceleași dorințe de reformă ca și restul Creștinătății. În anii 1510-1520, în jurul lui Jacques Lefevre d'Etaples și al lui Guillaume Briçonnet, viitor episcop de Meaux, se formează un mic grup de umaniști și de clerici dornici de o reformă a Bisericii prin întoarcerea la Evanghelie. Unii dintre ei sînt seduși de lutheranism încă din 1520. Între 1525 și 1534, ideile noi se răspîndesc
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acestei situații umilitoare punînd să-l aresteze pe Concini; acesta este ucis de căpitanul gărzilor însărcinat cu prinderea lui. Ludovic al XIII-lea o exilează atunci pe regina mamă la Blois și se debarasează de miniștrii săi, printre care tînărul episcop de Luçon, Richelieu. Însă, în loc să exercite efectiv puterea, el se lasă pe seama lui Luynes, care, neexprimentat și mediocru, este incapabil să facă față situației. Maria de Medici, scăpată de la Blois, complotează cu marii regatului și pune mîna pe arme. În
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
părăsește în secret Parisul, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie 1649 cu tînărul rege și cu Mazarin și se refugiază la Saint-Germain-en-Laye. Parlamentul organizează rezistența, adună trupe și primește sprijinul cîtorva mari seniori și al lui Paul de Gondi-Retz, episcop adjunct al arhiepiscopiei de Paris, în timp ce se dezlănțuie "mazarinadele", pamflete violente îndreptate împotriva italianului care cristalizează toate urile (document 1, p.207). Armata regală comandată de Condé asediază capitala. Neliniștiți de întorsătura evenimentelor, parlamentarii preferă să trateze cu regenta și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a clerului parohial și o recreștinare în profunzime a credincioșilor, pînă atunci abia amorsate. Succesul ideilor janseniste nu poate fi separat de acest climat de renaștere religioasă. Două opere sînt la originea jansenismului: în 1640, în Augustinus, operă postumă a episcopului Jansenius, acesta susține un *augustinism radical și ideile lui sînt răspîndite în Franța de prietenul său, abatele de Saint-Cyran și adoptate de călugărițele din abația de la Port-Royal; în 1643, Despre comuniunea frecventă de Antoine Arnauld, discipol al lui Saint-Cyran și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la sfîrșitul secolului cu publicarea Reflecțiilor morale ale jansenistului Quesnel. În 1709, Ludovic al XIV-lea le dispersează pe călugărițele de la Port-Royal-des-Champs și distruge mănăstirea și, în 1713, obține de la papă condamnarea Reflecțiilor morale prin bula Unigenitus, dar vreo cincisprezece episcopi refuză să o accepte. Revocarea Edictului din Nantes. Cît despre supușii săi din RPR (religie pretins reformată), el intenționează, din 1661, să-i "reducă puțin cîte puțin". Pentru aceasta, preconizează o aplicare restrictivă a Edictului din Nantes: tot ceea ce nu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Spania lui Filip al V-lea în 1720, reîntoarcerea curții la Versailles în 1722. În februarie 1723, Ludovic al XV-lea devine major; în decembrie al aceluiași an, ducele de Orléans moare. Franța cardinalului Fleury Pace și prosperitate. Hercule Fleury, episcop de Fréjus, fost preceptor al lui Ludovic al XV-lea, a păstrat o mare influență asupra elevului său. La sfatul său acesta alege ca Prim Ministru pe ducele de Bourbon, pentru a-l înlocui pe ducele de Orléans și tot
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
durează, în curînd el nu mai este victorios și scîrțîielile minore devin mijloace de blocare; apar tulburări și nemulțumiri. Tulburare religioasă cu reluarea conflictului cu papa, căruia i se confiscă statele în 1809 și care refuză să dea *investitura canonică episcopilor favorizînd astfel apropierea dintre regaliști și catolici. Tulburare economică și socială ca urmare a Blocadei continentale, a dificultăților de aprovizionare, a creșterii apăsării impozitelor indirecte, "drepturile reunite": au loc răzmerițe la Caen în 1812, trebuie împușcați oameni pentru a da
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]