19,782 matches
-
războiului mondial arătaseră că ofereau posibilitatea de a da lovituri prin surprindere și de a rupe frontul, și a căror putere crescuse de atunci, nu se intenționa să fie folosite decât pentru întărirea apărării și, la nevoie, pentru restabilirea liniei frontului prin contraatacuri locale [8, p. 10]. Tipurile de materiale de război erau fixate în consecință: tancuri greoaie, înarmate cu piese ușoare și cu țeavă scurtă, destinate a însoți infanteria și nicidecum acțiunilor rapide și independente; avioane de vânătoare concepute pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
aviația număra puține bombardiere și nici un avion de asalt; piese de artilerie făcute pentru a trage din poziții fixe, cu câmp de tragere orizontal, îngust, iar nu pentru a străbate orice teren și a trage în toate direcțiile. În plus, frontul era dinainte trasat prin fortificațiile liniei Maginot, prelungită cu fortificații belgiene. Astfel, națiunea chemată sub arme avea să țină o barieră, la adăpostul căreia urma să aștepte, cum se credea, ca blocada să-l uzeze pe inamic. Această concepție statică
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
8, p. 265]. Din 1939, când Germania a început războiul atacând Polonia, timp de doi ani nicio țară n-a putut rezista atacurilor sale. Franța însăși a capitulat în patruzeci de zile. Dificultățile pentru Germania au început în URSS, unde frontul s-a întins pe o suprafață imensă de la Marea Neagră la Oceanul Înghețat de Nord. Atât W. Churchill, cât și De Gaulle consideră că dacă Mussolini nu se împotmolea în Grecia și unde Germania a pierdut câteva săptămâni de timp favorabil
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
strategică, care în final a dus la o debarcare pe scară mare în Europa, trecând peste Canalul Mânecii [2, p. 95]. La sfârșitul anului 1942, presa din SUA și Marea Britanie făcea publică solicitarea Uniunii Sovietice pentru deschiderea celui de-al doilea front în Europa. Organizarea unui nou front împotriva Germaniei în Europa era o operațiune complexă, care necesita un mare efort în domeniul producției tehnicii de luptă și al pregătirii efectivelor de combatanți, respectiv pregătirii a milioane de ostași care trebuiau aduși
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
la o debarcare pe scară mare în Europa, trecând peste Canalul Mânecii [2, p. 95]. La sfârșitul anului 1942, presa din SUA și Marea Britanie făcea publică solicitarea Uniunii Sovietice pentru deschiderea celui de-al doilea front în Europa. Organizarea unui nou front împotriva Germaniei în Europa era o operațiune complexă, care necesita un mare efort în domeniul producției tehnicii de luptă și al pregătirii efectivelor de combatanți, respectiv pregătirii a milioane de ostași care trebuiau aduși din Statele Unite și Marea Britanie și găzduiți
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
război britanică). În afară de aceste efective, se mai găseau în Anglia puternice contingente de trupe la bazele americane. În Statele Unite, 41 de divizii erau pregătite să plece spre Anglia [2, p. 101]. În 1942, când se solicita deschiderea unui al doilea front, cea mai mare parte a acestor tehnici nu era produsă. Era evident că debarcarea nu putea începe înainte de 1944. Efectivele armatei americane în 1939 La 1 iulie 1939 efectivele americane în aer, pe sol și în serviciile auxiliare nu atingeau
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
tehnică trebuia produsă. Pentru șefii de state era dificil să explice populației aceste probleme, pentru a evita reacții psihologice nedorite. De asemenea, Rusia cerea continuu Aliaților o acțiune ofensivă în vest în 1942, pentru a se relaxa presiunile germane asupra frontului său, existând teama de consecințe grave. Singurul mod de a umple golul era ocuparea forțată anglo-americană, a Africii de Nord franceze, în conjuncție cu înaintarea britanică spre vest, peste deșert, spre Tripoli și Tunis." Aceasta a devenit decizia unită a
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
de nord-vest a fost adusă la cunoștința Rusiei. În noaptea de 10 august 1942, Churchill și grupul său, împreună cu Averell Harriman, reprezentantul Statelor Unite, au plecat spre Moscova pentru prima întâlnire cu Stalin. După nemulțumirile exprimate de Stalin în legătură cu amânarea deschiderii frontului în vestul Europei, fața acestuia s-a înseninat în momentul în care Churchill i-a vorbit despre deschiderea frontului în Africa de nord-vest. El a sesizat avantajele strategice ale operațiunii "Torch" lovirea lui Rommel din spate, intimidarea Spaniei, lupta dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Averell Harriman, reprezentantul Statelor Unite, au plecat spre Moscova pentru prima întâlnire cu Stalin. După nemulțumirile exprimate de Stalin în legătură cu amânarea deschiderii frontului în vestul Europei, fața acestuia s-a înseninat în momentul în care Churchill i-a vorbit despre deschiderea frontului în Africa de nord-vest. El a sesizat avantajele strategice ale operațiunii "Torch" lovirea lui Rommel din spate, intimidarea Spaniei, lupta dintre germani și francezi, etc. [11, pp. 142-143]. Desfășurarea operațiunii "Torch" Planurile asaltului (6-11 noiembrie 1942) au cuprins Casablanca, Oran
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și Alger erau porturi importante, iar aeroporturile de lângă Oran urmau să joace un rol esențial în operațiunile ulterioare, mai ales ca puncte de escală pentru avioanele de vânătoare cu rază mică de acțiune, în zborul lor de la Gibraltar spre linia frontului. În ce privește Algerul, acesta era centrul activității politice, economice și militare din întreaga zonă [2, p. 132]. Casablanca era importantă în acel moment: acolo se afla punctul terminus al unei lungi și șubrede linii de cale ferată care șerpuia prin Munții
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
exclusiv prin prisma eventualului folos pe care ele le-ar fi putut aduce debarcării în Franța [2, p. 279]. Eisenhower recunoaște însă că nu l-a auzit niciodată pe Churchill să propună renunțarea la "Overlord". În concluzie, spune Eisenhower, pe frontul din Mediterana era necesar să ne mulțumim cu un obiectiv mai modest. Recomandările făcute la Conferința de la Cairo au fost "să accelerăm cât mai mult regruparea forțelor noastre în Anglia, să nu angajăm nicio acțiune în Mediterana decât dacă ea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
formă imperativă, acțiunile pe care urmau să le întreprindă ofițerii și ostașii din trupele aliate: "Debarcați pe Coasta Normandiei. Concentrați resursele necesare pentru o bătălie decisivă în zona Normandia-Bretania și rupeți dispozitivul de încercuire al inamicului. Urmăriți inamicul pe un front larg, cu două grupuri de armate, punând accent pe flancul stâng, pentru a ocupa porturile necesare, a ajunge la granițele Germaniei și a ține sub amenințare bazinul Ruhrului. Pe flancul drept, efectuați joncțiunea cu forțele debarcate în sudul Franței. Concentrați
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
fiecare dintre cele 5 capete de pod, plus trei divizii care executaseră operația de desant [2, p. 345]. În următoarele zile, au fost aduse întăriri pentru consolidarea capului de pod. "Intervalul dintre 6 iunie și 25 iulie, când am rupt frontul inamic, scrie Eisenhower, a constituit o etapă bine precizată a operațiunii "Overlord", cunoscută sub numele "Bătălia Capului de Pod"" [2, p. 347]. "Bătălia Capului de Pod" a fost o perioadă de lupte cu inamicul în cursul căreia s-au pus
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
a datorat bombardării puternice a fabricilor de armament de pe teritoriul Germaniei. Armatele aliate depuneau efort să înainteze cât mai rapid pentru a ocupa localitățile unde se aflau fabricile de armament germane. În cursul lunii iulie s-au desfășurat pe întregul front lupte care s-au numărat printre cele mai înverșunate din tot războiul. În anumite zone n-a fost posibilă decât speța cea mai păcătoasă de luptă lupta corp la corp. La mijlocul lunii iulie, Armata 1 americană a atins în sectorul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
au încheiat manevra de împresurare a trupelor inamice la vest de Sena. Înfrângerea finală a Germaniei în Europa occidentală devenise certă [2, p. 378]. Succesele obținute de armatele aliate trebuia să producă satisfacție, dar nu relaxare, nu slăbirea eforturilor pe frontul militar sau pe frontul producției. Eisenhower a ținut o conferință de presă în acest sens, atrăgând atenția asupra unor bătălii viitoare încrâncenate, între care anihilarea armatelor germane pe aliniamentul general Rin-Siegfried. Trebuia să se țină seama și de fanatismul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
împresurare a trupelor inamice la vest de Sena. Înfrângerea finală a Germaniei în Europa occidentală devenise certă [2, p. 378]. Succesele obținute de armatele aliate trebuia să producă satisfacție, dar nu relaxare, nu slăbirea eforturilor pe frontul militar sau pe frontul producției. Eisenhower a ținut o conferință de presă în acest sens, atrăgând atenția asupra unor bătălii viitoare încrâncenate, între care anihilarea armatelor germane pe aliniamentul general Rin-Siegfried. Trebuia să se țină seama și de fanatismul unei însemnate părți din armata
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
p. 394]. Eliberarea capitalei Franței era o problemă foarte importantă. Trebuia evitat ca Parisul să devină un câmp de luptă. Acțiunile întreprinse de Forțele franceze libere din Paris au fost de o valoare inestimabilă în cursul campaniei în toate sectoarele frontului. Fără efortul lor, eliberarea Franței ar fi luat mult mai mult timp. "În momentul în care aceste forțe au organizat insurecția din interiorul capitalei, a trebuit să le dăm ajutor", scrie Eisenhower [2, p. 398]. Onoarea de a fi prima
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Africa de Nord. Odiseea acestei unități militare începută în Africa avea să se termine la Berchtesgaden, în Germania. Două divizii aliate au străbătut Parisul, în formație de paradă, iar generalul De Gaulle le-a trecut în revistă [2, p. 400]. În continuare, frontul a înaintat rapid. La 4 septembrie armatele lui Montgomery au intrat în Anvers, la câteva zile după cucerirea Marsiliei, la 28 august. La 5 septembrie, Armata 3 a lui Patton a ajuns la Nancy. La 13 septembrie, Armata 1 a
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
liniei Siegfried [2, p. 407]. Problema stocurilor de materiale afecta ritmul de desfășurare a operațiunilor, obliga la gestionarea foarte strictă a acestora. Era o competiție între comandanți în solicitarea stocurilor de materiale, fiecare comandant considerând că ar putea avansa pe front mai mult și mai departe. Feldmareșalul Montgomery a formulat tranșant solicitarea unei cantități determinate de materiale pentru a ajunge în scurt timp la Berlin. Eisenhower considera că oricare dintre generali ar fi putut realiza această performanță dacă ar dispus de
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
că oricare dintre generali ar fi putut realiza această performanță dacă ar dispus de benzina necesară, de muniția necesară, precum și de alte servicii utile. Dacă se satisfăceau propunerile lui Montgomery, exista riscul să intre în impas "tot restul marelui nostru front în cazul când el, epuizând orice posibilitate de asigurare, se vedea nevoit să se oprească sau să se retragă" [2, p. 410]. Eisenhower spune că într-o convorbire cu generalisimul Stalin și cu mareșali sovietici aceștia au fost impresionați de
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
apărată împotriva unor eventuale incursiuni germane din Italia. La 1 octombrie, totalul efectivelor aliate pe continent, inclusiv Grupul de armate 6 care înainta dinspre sudul Franței, era de 54 de divizii. Revenea, astfel, cam o divizie la 10 mile de front. Deși erau unele deficiențe în starea armatelor aliate (toate diviziile duceau lipsa infanteriei de înlocuire, era multe probleme în asigurarea materială și altele, plus înrăutățirea condițiilor meteorologice, care determinau tentația trecerii la apărare), erau și dovezi concludente ale avantajului de
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
artilerie, la care au participat 1.204 bombardiere grele americane și 1.188 britanice. Luptele grele din pădurea Hurtgen au rămas ca un etalon pentru înfruntările cele mai înverșunate, veteranii mândrindu-se pentru participarea lor la aceste lupte. Pe întregul front de la granița cu Elveția până la gurile Rinului, solicitările și pierderile plutoanelor de pușcași au fost foarte mari. Aceste pierderi se datorau atât acțiunilor întreprinse în lupta cu inamicul, cât și altor cauze frigul, umezeala, afecțiunile respiratorii etc. Problema infanteriei de
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
formațiile de servicii prin înlocuirea unui soldat din servicii cu unul scutit medical sau cu o membră a corpului auxiliar feminin; s-a mai procedat la înlocuirea unor divizii veterane de infanterie obosite și descompletate cu noi regimente venite pe front; s-au mai împrospătat forțele soldaților prin acordarea de permisii la Paris sau la Londra, cu sejururi la cele mai mari hoteluri [2, p. 441]. În ceea ce privește continuarea acțiunilor militare, au fost studiate diferite ipoteze și soluții. De exemplu, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
disperată contraofensivă [2, p. 450]. Comandanții trupelor aliate au așteptat contramăsurile cuvenite, transferând trupe spre sectoarele critice, în special spre sectorul Ardeni, care era mai amenințat. Analizele mai detaliate i-au lămurit pe comandanții trupelor aliate asupra situației reale a frontului. Generalul Von Rundstedt concentrase în vederea asaltului trei armate: Armatele 5 și 6 blindate și Armata 7 infanterie. În compunerea lor intrau 10 divizii blindate, întreaga grupare totalizând 24 de divizii, împreună cu formațiile lor de serviciu. Aliații au fost surprinși de
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
materiale, și de recucerirea Anversului. Un obiectiv părea a fi și Strasbourgul. Șeful Statului Major al armatei franceze i-a solicitat lui Eisenhower să apere Strasbourgul. Naziștii aveau și alte planuri, între care forțarea râului Meuse. Conducătorii militari, pe lângă grijile frontului, aveau și preocuparea menținerii moralului trupelor. Nu se ascundea faptul că ofensiva germană din Ardeni a provocat o stare de tensiune și îngrijorare, îndoieli și nesiguranță la toate treptele ierarhice [2, p. 661]. Situația de ansamblu părea a nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]