20,876 matches
-
fi fost instruit cu privire la tactica care trebuia urmată pentru a cuceri orașul în 9 zile. Cruciații au postit și au mers în desculți într-o procesiune de jur-împrejurul zidurilor orașului pe 8 iulie, urmând exemplul biblic al asediului Ierihonului. Între timp, militarii genovezi de sub conducerea lui Guglielmo Embriaco, își demontaseră corăbiile cu care navigaseră din patrie până în Țara Sfântă, folosind cheresteaua pentru a construi câteva turnuri de asediu. Pe 15 iulie zidurile cetății au fost luate cu asalt și cruciații au pătruns
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
precedent. Stabilitatea din Europa de Vest a permis unui mare număr de războinici nobili să plece în căutarea unor noi cuceriri și averi obținute în urma războiului. În plus, perioada de pace a permis creșterea prosperității orașelor și implicit capacitatea de a echipa militarii expediției cruciate. Orașele porturi italiene, în mod special Veneția și Genova, erau interesate în extinderea legăturilor lor comerciale. Papalitatea a văzut în armata cruciată o modalitate de recâștigare a influenței catolice în răsărit și de reunificare a Bisericii prin intermediul unei
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
caute o politică coerentă împotriva cruciaților, care a dus în cele din urmă la unirea lor sub comanda lui Saladin și recucerirea Ierusalimului. Deși în zilele noastre, expediția militară care a cucerit Ierusalimul este denumită Prima cruciadă, în acele vremuri militarii care au participat la ea nu se considerau "cruciați". Termenul "cruciadă" a apărut în secolul al XIII-lea în documente în limba latină, la 100 de ani după cucerirea Ierusalimului. Acestă expediție nu era numită "cruciadă" și cu atât mai
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
În anii '70, generalul Olteanu s-a ocupat de epurarea armatei române de ofițerii cu studii în URSS, indiferent dacă aceștia erau sau nu recrutați de către KGB. Această operațiune s-a desfășurat treptat și a fost un “proces delicat”, când militari cu importante funcții de comandă și decizie, dar cu studii la Moscova au trebuit scoși de la comanda unităților combatante, fără a le provoca o reacție de frondă, dar și fără a irita Moscova. În anul 1979, a fost numit șef
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
MAI, Departamentului Securității Statului sau Gărzilor Patriotice."" După cum afirmă tot el, aflat în biroul primului-secretar județean Iași și întrebat de către locotenent-colonelul Ion Cioară - șef de stat major la Divizia 10 Mecanizată „Ștefan cel Mare” din Iași - dacă se impune înarmarea militarilor cu muniție de război împotriva eventualilor demonstranților, "am mai precizat - erau de față mai mulți oameni - că dacă vor avea loc demonstrații, cumva, strada este a lor, a demonstranților. „Voi nu interveniți cu nimic, am spus. Doar dacă atacă obiectivele
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
urma, în postul de ministru al Apărării sa fie numit Teodor Atanasiu. În ciuda tuturor împotrivirilor și reticentelor anumitor persoane, Atanasiu este decis sa restructureze din temelie instituția pe care o conduce, chiar cu riscul de a intra în conflict cu militarii din conducerea armatei. Acest lucru il va face folosindu-se de prevederile din proiectul de lege privind organizarea și funcționarea MApN. Prin noua forma organizatorica propusa, ministrul Apărării dorește "eliminarea paralelismelor și suprapunerilor existente și accentuarea controlului democratic civil asupra
Teodor Atanasiu () [Corola-website/Science/304800_a_306129]
-
iulie 1945, considerând că "a face politică justă a regimului democratic în care trăim este una din datoriile de frunte ale fiecărui ostaș", Direcția Superioară pentru Educație, Cultura și Propagandă cerea Ministerului de Război abrogarea articolelor de lege care interziceau militarilor să facă politică. Cererea a fost respinsă, ceea ce nu l-a împiedicat pe ministrul Vasiliu-Rășcanu să nu faciliteze propagandă comunistă în armată. În condițiile schimbărilor politice, autoritățile comuniste apreciau că armata nu mai făcea "politica de partid sau personală, ci
Constantin Vasiliu-Rășcanu () [Corola-website/Science/304810_a_306139]
-
să facă politică, declară însuși , noul Ministru de Război. "GENERALII, PROTEJAȚI DE "UMBRELA" PCR. Întâmplător sau nu, în plină campanie de "defascizare" a Armatei, în toamna lui 1945, Biroul Politic al Comitetului Central al PCR a dezbîtut cererea a 15 militari pentru a fi primiți în rândurile partidului. Toți, fără excepție, au fost acceptați. Printre ei s-a numărat și ministrul de Război, Constantin Vasiliu-Rășcanu, considerat de Emil Bodnăraș a fi "foarte atașat de noi" și cu "multă considerație și respect
Constantin Vasiliu-Rășcanu () [Corola-website/Science/304810_a_306139]
-
avansat la gradul de general de armată la 24 ianuarie 1948, de către Gheorghe Gheorghiu Dej prentru următoarele fapte de arme: - a semnat la 28 mai 1945 ordinul Nr. 49151 prin care se ordona tuturor comandanților militari să participe la identificarea militarilor care au comis crime de război și să îi pună la dispoziția Tribunalului Poporului. - a contribuit la fraudarea alegerilor din noiembrie 1946, avertizînd ofițeri din colegiul Dolj, unde el însuși a candidat, că ” dacă unitățile lor nu vor vota în
Constantin Vasiliu-Rășcanu () [Corola-website/Science/304810_a_306139]
-
importanță deosebită cu subunități înarmate, care să nu tragă decât în situația în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităților în asigurarea pazei, comandanții militari să se pună de acord cu reprezentanții organelor locale. Militarii care asigură paza acestor obiective să poarte pe brațul stâng banderolă tricoloră"" . Generalul Victor Stănculescu a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale și a avut unul din principalele roluri în organizarea procesului soților Ceaușescu și în executarea acestora la
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
luni a decedat. În iulie 1987."" Generalul Ion Ioniță a încetat din viață la data de 27 iulie 1987, în municipiul București, fiind bolnav de cancer. Nu i s-au organizat funeralii naționale, deși Regulamentele militare prevedeau aceste ceremonii pentru militarii cu gradul de general de armată.
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
Academiei Române, iar apoi la Biblioteca Ministerului Apărării Naționale. Vorbește limbile germană și engleză. La 28 noiembrie 2002, generalul de corp de armată (r) Ioan Talpeș a fost decorat cu Ordinul "Virtutea Militară" în grad de Mare Ofițer (cu însemne pentru militari). Ioan Talpeș a publicat peste 60 de articole și studii în reviste de specialitate și a fost autor și coautor al unor importante lucrări și monografii, din care menționăm: Interviuri Interviuri despre Revoluție
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
contrazic această concluzie. . Lucru cert este că discursul xenofob al lui Dudaev și al colaboratorilor săi a jucat un anumit rol evenimentele acelor ani. În 1994, Președintele Rusiei Boris Elțîn a ordonat armatei să-și mobilizeze forțele (40.000 de militari) și să recucerească Cecenia. (Vezi Primul război cecen), după toate probabilitățile, în urma sfaturilor consilierilor săi, care l-au asigurat ca va fi un război de scurtă durată, victorios și foarte popular. Se pare că se dorea o victorie care să
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
și dorind o încheiere rapidă a luptelor, a oprit înaintarea trupelor rusești și a început o lungă serie de tratative sterile cu separatiștii. Cea mai mare parte a trupelor rusești a fost retrasă, un contingent de numai 3.000 de militari rămânând să țină sub control orașul Groznîi. Eroarea de apreciere a planificatorilor ruși a ieșit imediat la iveală, militarii rămași în capitală devenind ținte ale atacurilor mici dar neîncetate de gherilă, în ciuda numeroaselor acorduri de încetarea focului semnate în timpul negocierilor
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
tratative sterile cu separatiștii. Cea mai mare parte a trupelor rusești a fost retrasă, un contingent de numai 3.000 de militari rămânând să țină sub control orașul Groznîi. Eroarea de apreciere a planificatorilor ruși a ieșit imediat la iveală, militarii rămași în capitală devenind ținte ale atacurilor mici dar neîncetate de gherilă, în ciuda numeroaselor acorduri de încetarea focului semnate în timpul negocierilor. În timpul unei întreruperi în procesul de negociere, Dudaev a fost ucis într-un atac aerian. Serviciile de contraspionaj rusești
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit. Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonez. Lupta Poloniei în
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
rost de banii necesari industrializării, Polonia vindea o bună parte a echipamentului modern pe care îl producea. Armata poloneză putea mobiliza cam un milion de soldați, dar mai puțin de jumate dintre ei se afau sub arme pe 1 septembrie. Militarii de rezervă care se îndreptau către unitățile de concentrare au fost răniți sau uciși în timpul raidurilor aeriene ale "Luftwaffe", care a atacat sistemul de transporturi publice al polonezilor. Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri și mașini blindate decât
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
pesimist plan polonez de retragerare prevedea replierea în spatele râului San, în voievodatele sud-estice și apărarea pe termen lung acolo, conform așa numitului Planului "Capului de pod românesc". Franco-britanicii apreciau că polonezii erau capabili să apere regiunea pentru două-trei luni, în vreme ce militarii polonezi considerau că pot rezista aici cel puțin șase luni. Acest plan polonez se baza pe presupunerea că aliații ociidentali își vor onora semnăturile de pe tratate și vor declanșa imediat atacul împotriva Germaniei. Însă nici guvernul francez, nici cel britanic
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
locale. Tuturor acestor agitații NKVD-ul le-a pus repede capăt, de îndată ce a ajuns în zonă. Invazia sovietică a fost unul dintre factorii decisivi care au convins guvernul polonez că războiul a fost pierdut. Mai înainte de declanșarea atacului sovietic, planul militarilor polonezi presupunea o rezistență pe termen lung în voievodatele din sud-estul Poloniei, în care timp ar fi trebuit să se materializeze ajutorul promis de aliații apuseni, care ar fi trebuit să atace Germania dinspre vest. Totuși, guvernul polonez a refuzat
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului. Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se, în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică. Situația pe frontul de est a
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
situația militară consideram că era suficient ca România să intre în acțiune pentru a decide soarta războiului mondial"”. Cu toate acestea România nu a ales cel mai favorabil moment pentru a intra în război. Neîncrederea cvasigenerală a liderilor politici și militari români în Rusia, l-a determinat pe primul ministru Ionel Brătianu să amâne alăturarea României puterilor Antantei, până în momentul în care Rusia a fost de acord să recunoască în scris revendicările României. S-au pierdut în acest fel două luni
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
unei "bătălii generale" cu inamicul. În conformitate cu prevederile acestui plan, în momentul declarării mobilizării se înființau patru armate: Armata 1, Armata 2, Armata 3 și Armata de Nord, prin transformarea corpurilor de armată existente. Forțele angajate au fost următoarele: 576.408 militari în unitățile combatante din care 420.324 pe frontul din Transilvania (Armatele 1,2 și de Nord), 145.430 militari pe frontul de sud (Armata 3) și 51.165 militari (Corpul 5 Armată și artileria grea) rezerva la dispoziția Marelui
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
2, Armata 3 și Armata de Nord, prin transformarea corpurilor de armată existente. Forțele angajate au fost următoarele: 576.408 militari în unitățile combatante din care 420.324 pe frontul din Transilvania (Armatele 1,2 și de Nord), 145.430 militari pe frontul de sud (Armata 3) și 51.165 militari (Corpul 5 Armată și artileria grea) rezerva la dispoziția Marelui Cartier General. Acestora li se adăugau alți 257.193 de militari în partea sedentară. Un element care a impietat puternic
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
de armată existente. Forțele angajate au fost următoarele: 576.408 militari în unitățile combatante din care 420.324 pe frontul din Transilvania (Armatele 1,2 și de Nord), 145.430 militari pe frontul de sud (Armata 3) și 51.165 militari (Corpul 5 Armată și artileria grea) rezerva la dispoziția Marelui Cartier General. Acestora li se adăugau alți 257.193 de militari în partea sedentară. Un element care a impietat puternic punerea în execuție a acestui plan a fost faptul că
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Transilvania (Armatele 1,2 și de Nord), 145.430 militari pe frontul de sud (Armata 3) și 51.165 militari (Corpul 5 Armată și artileria grea) rezerva la dispoziția Marelui Cartier General. Acestora li se adăugau alți 257.193 de militari în partea sedentară. Un element care a impietat puternic punerea în execuție a acestui plan a fost faptul că formarea celor patru comandamente de armată s‑a făcut după declanșarea mobilizării și nu înaintea ei, așa cum ar fi fost normal
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]