21,807 matches
-
o călăuză extraordinară: explicații exhaustive, o profuziune de detalii și o tehnică a prezentării dozată, ca semn al unei experiențe bine însușite. Ne spune câteva lucruri despre strada pe care locuim, Under den Linden, care înseamnă în traducere „de sub tei” - poetic, nimic de zis. Este un corso berlinez al epocii clasice, o arteră celebră pentru cei 1.000 de tei, plantați în 1647 și reînnoiți, periodic, de edilii orașului. Un Champs Elisées mai mic, încununat cu Porțile Brandenburg și de Coloana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Contrafort cu András Ferenc Kovács, în holul hotelului la care stăm. Prietenul nostru de la Târgu-Mureș îmi pare ceva mai înviorat la gândul că își va revedea peste puțin timp familia. Pe drum spre Muzeul Guggenheim, unde e programat un recital poetic, ultimul la care se vor produce Vasile, Andrei și Nae, am o scurtă discuție cu niște domni de la Ambasada Rusiei, pe care i-am întâlnit și la reuniunea de ieri, de la Casa „Jean Monnet“. Nu știu dacă au vreo legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
exiluri” autoimpuse, cum este o bursă la Berlin, încercări, se pare, greu de digerat. VASILE GÂRNEȚ: Astăzi, în ultima zi a Literatur Express-ului, am o lectură cu public, de zece minute, la Muzeul Guggenheim. E un fel de maraton poetic, sub genericul Nach Alles („La sfârșit“), în care vor citi majoritatea poeților din Trenul Literaturii. Deși sunt programat la 13.45, sunt rugat să citesc imediat cum ajung, la 13.30, pentru că cineva a perturbat programul. Nu-mi prea convine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îl încurajează să continue, să nu se lase... Rusoaica Valentina Solovieva, originară din Kaliningrad, citește versuri pentru copii. N-am auzit-o evoluând până acum, dar are o voce plăcută... Nu pare să se înscrie deloc în formula de rostire poetică pe care o profesează rușii și pe care o cunosc destul de bine... VITALIE CIOBANU: Babelplatz este o piață de tristă faimă, cunoscută pentru sinistrele ruguri de cărți ale naziștilor. Tocmai de aceea, alegerea locului e mai mult decât semnificativă. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
performanță, el, acest plan, se făcea cu ani înainte și trecea prin ciurul a nenumărate foruri și cenzuri. Deși mi-a publicat romanul, la insistențele lui Geo Bogza, el însuși „pisat” de Nichita Stănescu, față de care avea o mare slăbiciune poetică - Bogza se voia în primul rând poet! -, Gafița, politruc și probabil informator al securității (după vreo zece ani, M. Preda, directorul Cărții Românești, unde-l avea adjunct pe Gafița, cu care era prieten, mi-a arătat o notă informativă a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
timp oarecum centrul nu numai al unui grup, dar și al unei, posibile, ideologii literare ce avea înscrisă, în oriflamele ei luptătoare, deviza Esteticului über alles, noi, cei câțiva, Nichita, Cezar, Grigore, Matei, cărora li s-a adăugat, „tânăra promisiune poetică” ce era în anii aceia Adrian Păunescu, am simțit că acesta era unicul „steag” sub faldurile invizibile ale căruia merita să ne înjugăm entuziasmul și vocația noastră, încă în curs de formare și legitimare. Eram, de altfel, și atacați în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care au trebuit să suporte virulente, perfide atacuri ce veneau de la ideologii partidului, s-au pomenit citați tot mai des și suportând tot mai frecvent epitete absolut „scandaloase” pentru „marxiștii de serviciu”, precum: poeți de inspirație originală, înnoitori ai vocabularului poetic, capabili de teme originale etc., și, mai ales, erau, ceea ce enerva la culme atunci, puși în filiația marilor poeți dintre războaie sau chiar a lui Eminescu. Nichita, mai ales! Observând probabil că „teoria lui” a devenit inactuală, Matei, după ce a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
România, chiar și tabla lui de valori pare că s-a schimbat „simțitor”. Nichita decade din rangul de mare și original poet, rămân doar vreo două amintiri scurte în care doar „omul, fermecătorul” este notat, Cezar și formidabila sa artă poetică este expediat în câteva rânduri convenționale, de Breban se notează, acru, două lucruri: că e, adevărat, un real prozator, care, pe vremuri, l-a sfătuit „să intre în partid”! (Marele prozator al epocii devine... Tudor Țopa, nici vorbă de un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și mai tenace unei reveniri la realele valori decât chiar unii activiști ai partidului!... Cum se explică această „uitare” a tinereții noastre curate, fertile și luptătoare? Numai prin depărtarea fizică de două decenii? Cum de poți uita formidabila, geniala operă poetică a lui Nichita, despre care un Richard Wilbur sau Robert Bly, poeți americani de vârf, aveau păreri entuziaste, Nichita, despre care Matei - de altfel, ca și alți universitari care au emigrat și au publicat peste două decenii în spațiul literar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
românești, care voia astfel, opunându-le atâtor scriitori mediocri și dogmatici, să susțină mai eficient alte criterii, cele de dinainte de război? Și eu am trăit exilul estetic și politic un sfert de veac la Paris, dar timbrul și viziunea, tensiunea poetică Nichitiană nu am mai regăsit-o nici la Yves Bonnefoy, nici la René Char, de exemplu, în Germania nici atât! Nichita Stănescu este unul dintre cei mai originali poeți europeni, după război, nominalizat la Nobel, ca și Blaga, dar, ca și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care i-a „prins din urmă” „Revoluția”, obligându-i să-și schimonosească, simplifice, să-și „aranjeze” născânda lor artă literară „în slujba partidului, clasei muncitoare, a U. Sovietice și a marilor Învățători - M.E.L.S.”. Cei cu talent real și cu cultură poetică „s-au salvat” apoi, mai devreme sau mai târziu, unii în forme radicale, poetice și politice, precum A.E. Baconsky, care a devenit unul dintre primii dizidenți literari, alții precum Nina Casian, Geo Dumitrescu sau Jebeleanu „doar” în forme literare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-și „aranjeze” născânda lor artă literară „în slujba partidului, clasei muncitoare, a U. Sovietice și a marilor Învățători - M.E.L.S.”. Cei cu talent real și cu cultură poetică „s-au salvat” apoi, mai devreme sau mai târziu, unii în forme radicale, poetice și politice, precum A.E. Baconsky, care a devenit unul dintre primii dizidenți literari, alții precum Nina Casian, Geo Dumitrescu sau Jebeleanu „doar” în forme literare, publicând, în era Ceaușescu, volume de reală valoare. Încă o dată vreau să observ că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al lui Nichita Stănescu, Sensul iubirii. Ambele aceste „volumașe”, deși primite cu un destul de mare tam-tam de critica literară, pro și contra, cum se întâmplă, o spun de la început, o altă valoare decât aceea de a „anunța” două voci autentice poetice nu au. Împănate de „concesii”, de versuri propagandistice, ele nu puteau fi, în acel timp de dură opresiune politică, decât „un semnal”, o portiță de intrare în aula literară strict păzită și dur „instructată” de cerberii comitetului central. (Să amintim
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cultural”, văzându-se deodată confruntată cu cele mai înalte repere și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica viitorul mare poet tocmai prin această „masculinitate, gravitate” a motivelor și „ținutei sale poetice”, alături de Cezar, în timp ce Nichita părea încă „ezitând”, „feminin”, un adolescent fermecător atât de „mirat de existență” încât pare a întârzia să pășească peste pragurile ei grave, decisive. Sau... mai știi, mă înșel eu acum, la rândul meu - cu întreaga critică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
proces al „nașterii unei legende”, o legendă in statu nascendi. Sigur, poate nici aceste „semnale” nu sunt încă decisive, au mai fost cazuri de astfel de „legende născânde” ale poeziei românești, care apoi s-au dovedit false... în prima generație poetică după Eminescu, cei care, primii, l-au „legitimat”, un Vlahuță, un Coșbuc! Sau Arghezi, ce are „multe șanse” de a fi „una” - poate și este, o legendă! -, dar care încă luptă cu propriile „alunecări” de caracter și cu „timpul”, adică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar care încă luptă cu propriile „alunecări” de caracter și cu „timpul”, adică cu modelele și manierismele generațiilor actuale! Deoarece poetul luptă nu numai în timpul vieții, dar și după, cum vedem, unii dintre ei „surprind”, cum e cazul formidabilei „mode poetice” a lui Bacovia din ultimele două decenii, Bacovia ce pare că se apropie „amenințător” de Eminescu, punându-i oarecum într-o respectuoasă umbră pe un Blaga sau Arghezi. Gustul literar postum, al criticii, istoriei literare și al poeților tineri, vii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înțelege „mișcarea” și „identitatea”. Nichita, bineînțeles, poate fi tratat și „în afara” acestei „ipoteze”, el este oricum unul dintre cei mai importanți poeți de după război, timbrul poeziei sale, temele, motivele sale sunt excepționale, limba sa, metaforele surprinzătoare, propunerea sa de viziune poetică, chiar, fac din el un poet exemplar, unic. Deși au trecut deja două decenii de la „îndepărtarea sa fizică”, de la „aparenta sa moarte”, suntem încă prea aproape pentru a distinge cu acuratețe, cu adevărat, statura sa viitoare. Noi, aici, vom aborda
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-și lansa opera care o întrecea cu mult pe a mea. Ca și în „luciditatea socială”, deoarece el îmbina, la modul absolut paradoxal, un anume „cinism al ambițiosului”, al „carieristului” din orice timp, cu o candoare și impulsivitate psihologică și poetică afară de măsură! Și... cu toate acestea, el arăta, trăia acea unitate a persoanei și operei de care vorbeam mai sus, în sensul goethean al termenului. Fără îndoială, și aceasta arată încă o dată „secretul, misterul” marilor creatori. Capacitatea de a fi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Weltanschauung-ul său care îl diferenția radical de momentul mocirlos și fals, literar, de atunci, post-stalinist, dar, cum s-a întâmplat și cu Eminescu cu un secol înainte, îl revela și ca diferit adânc structural, în „instinctivitatea, în obsesia sa poetică”, de spiritul însuși al poeziei și artei românești tradiționale. Ca și Eminescu, într-un fel, care, ascultând de sfatul mentorului său Titu Maiorescu, „a întors spatele” poeziei franțuzești, de care asculta pontiful poeziei românești de atunci, un Alecsandri, și s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a Zeului - „ceea ce nu e pretutindenea este”, de fapt singura afirmare a unei „posibile” Existențe, în acest poem. Nesiguranța persoanei, a realității esențiale ce e ființa: „...să tăcem împreună, mereu întrebându-ne celălalt dacă e”. Desigur, există mai multe ars poetice în arta mare a lui Nichita, dar, lângă mine - sau, dacă vreți, cu anii în care am trăit în deplină solidaritate nu numai socială, profesională, dar și ideatică! -, el a „cultivat”, a „îndrăznit” acest „tip de poezie”, abordarea metafizică a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
față de tăvălugul barbar al colectivizării. Preda era foarte admirativ la această parte a romanului, era uimit „de unde cunosc eu atât de bine țăranul”, dar admirația lui era condiționată de extirparea acelei părți din carte care anunța, de fapt, arta mea poetică viitoare. Însăși structura poliedrică a cărții, acele falii care se îmbinau într-o formă discordant-armonică, propunând în aceeași carte registre tematice și uneori chiar stilistice diferite, erau o „descoperire proprie”, era felul și forma în care eu eram capabil să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mele, Animale bolnave și Bunavestire, duc la vârf acest tip de structură: în Animale... cele două „registre” epice alternează și se epuizează, se „neagă” reciproc, narațiunea realist-obiectivă este contrapunctată și „negată” în „adevărul” ei de re-inventarea aceleiași „realități”, făcută de poeticul și „mitomanul” Paul, pentru ca la Bunavestire ele se „îmbuce” de-a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al „doilea Grobei”, dominantul, mentorul ce iese oarecum neverosimil din pulpana unui semidoct, stângaci până la repulsie, comis-voiajor provincial
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sprijineau cel mai intens linia naționalistă a lui Ceaușescu. Și azi, de altfel, cele mai tinere „garnituri” de scriitori „visează” o revistă, „un organ”, și e firesc, o altă generație vrea nu numai să-și afirme textele, dar și arta poetică! Și, se pare, pentru aceasta toate mijloacele sunt bune! Noi, în anii ’60, când partidul slăbise puțin frâiele cenzurii și ale politicii de cadre - încă o dată, mai puțin radical decât în țările comuniste de la nord -, am crezut că putem lupta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literare de vârf dintre războaie etc. E cunoscută, de altfel, „revolta” unui grup de scriitori, amici ai lui Stancu, un Boureanu, Jebeleanu, Cicerone Teodorescu, față de „îndrăzneala” tânărului critic Manolescu, care a avut „neobrăzarea” de a-i include în antologia sa poetică pe un Nichifor Crainic, Ștefan Baciu și alți „fasciști notorii!”... Este mărturisirea secretarului c.c. Mizil, șeful propagandei și culturii, în biroul său, înainte cu câteva zile de congresul scriitorilor din toamna lui ’68. Ne găseam la câteva luni de la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în țară, ci la Paris unde trăim zile și nopți de tortură în legătură cu calea pe care trebuia s-o urmez! -, și comportarea prietenului meu căruia în aceste memorii îi ridic un monument pe deplin meritat al operei și geniului său poetic - Nichita! Observâm, probabil, aparenta sau reala dezorientare sau nemulțumire a lui Ceaușescu față de reacția nu prea entuziastă a scriitorilor, adunați acolo, în marea sală de la etajul II și care, altfel, nu pridideau cu elogiile - cum unii aveau s-o facă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]