21,274 matches
-
pictate de Rubens și de Van Dyck și a tablourilor achiziționate de Maria Teresa. Iosif al II-lea transferă, așadar, colecțiile familiei imperiale în Palatul Belvedere. Acesta a fost construit între anii 1714 și 1722 pentru Eugen de Savoia, atotputernicul prinț al Curții Habsburgice, cel care i-a gonit pe turci la Zenta, în 1697. În 1781, palatul devine sediul unei galerii deschise publicului (cu 10 ani înaintea Luvrului). Spre deosebire de Palatul Stallburg, obiectele de artă sunt dispuse după criteriile istorice și
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
2 iulie 1644, în timpul Primului Război Civil Englez din 1642-1646. Forțele combinate ale covenantiștilor scoțieni în frunte cu earlul de Leven și parlamentariștii englezi conduși de Lord Fairfax și de earlul de Manchester i-au învins pe regaliștii conduși de Prințul Rupert al Rinului și de marchizul de Newcastle. Pe parcursul verii lui 1644, covenantiștii și parlamentariștii asediaseră Yorkul, care era apărat de marchizul de Newcastle. Prințul Rupert strânsese o armată cu care a traversat nord-vestul Angliei pentru a rupe asediul, adunând
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
de Lord Fairfax și de earlul de Manchester i-au învins pe regaliștii conduși de Prințul Rupert al Rinului și de marchizul de Newcastle. Pe parcursul verii lui 1644, covenantiștii și parlamentariștii asediaseră Yorkul, care era apărat de marchizul de Newcastle. Prințul Rupert strânsese o armată cu care a traversat nord-vestul Angliei pentru a rupe asediul, adunând pe drum recruți proaspeți. Joncțiunea acestor forțe a făcut ca această bătălie să fie cea mai mare din Războiul Civil Englez. La 1 iulie, Rupert
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
de Ani. Vestea asediului a ajuns în scurt timp la Oxford, unde regele Carol își instalase capitala. Din 24 aprilie până în 5 mai, el a ținut un consiliu de război la care a participat nepotul său, renumitul comandant de armate, Prințul Rupert. S-a stabilit ca în vreme ce Carol urma să încerce să câștige timp la Oxford, Rupert va rupe asediul Yorkului. Rupert a pornit din Shrewsbury la 16 mai cu o mică forță. Primele sale mișcări aveau scopul de a obține
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
marchizului de Newcastle condusă de Lord George Goring, care plecase din York la începutul asediului, cu un mic contingent de la Derbyshire, și cu mai multe regimente proaspăt recrutate din Lancashire de earlul de Derby. După ce a ocolit fortăreața parlamentaristă Manchester, Prințul Rupert a abordat la 6 iunie Liverpoolul și a preluat controlul orașului după un asediu de cinci zile. Rupert ezita acum, nesigur dacă să acționeze pentru despresurarea Yorkului sau să rămână și să consolideze controlul regalist asupra Lancashire-ului, recrutând și
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
nu-și ocupaseră pozițiile la începutul bătăliei, lăsând partea dreaptă a centrului regaliștilor ușor slăbită. Flancul drept era comandat de Lord Byron, cu 2.600 de călăreți și 500 de muschetari. Linia a doua, ce cuprindea regimentul de cavalerie al prințului Rupert dar și câteva regimente mai puțin experimentate, era condusă de Lord Molyneux, deși se pare că experimentatul Sir John Hurry era secundul lui Byron. Spre deosebire de scoțieni și parlamentariști, Rupert și-a păstrat o rezervă de 600 de călăreți, inclusiv
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
și a împrăștiat brigada de cavalerie regalistă a lui Blakiston. În acest moment se întunecase cu totul, deși răsărea luna plină. Zona rurală din jur era plină de fugari din ambele tabere. Un curier din Irlanda care îl căuta pe prințul Rupert a scris: Cum nu mai era prezent niciun general de nicio parte, lupta s-ar fi încheiat nedecis, dar călăreții disciplinați ai lui Cromwell s-au adunat în spatele flancului drept regalist. Sir Thomas Fairfax, găsindu-se singur în mijlocul oamenilor
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
câteva raiduri rapide dinspre sud pentru a ajuta garnizoanele regaliste din sudul Yorkshire-ului, dar a devenit din ce în ce mai indisciplinată, ceea ce a dus la îndepărtarea multor simpatizanți ai cauzei regaliste. Înfrângerea de la Marston Moor a fost o grea lovitură dată cauzei regaliste. Prințul Rupert fusese învins decisiv pentru prima oară în război și și-a pierdut reputația de invincibil. A fost grav afectat de înfrângere și a păstrat lângă el toată viața depeșa regelui. El a mai suferit o altă lovitură prin moartea
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Prințul Moștenitor Gustav al Suediei, Prinț de Vasa (9 noiembrie 1799 - 4 august/5 august 1877), a fost fiul regelui Gustav al IV-lea al Suediei și a reginei Frederica de Baden. După naștere a fost plasat sub supravegherea doamnei de
Gustav, Prinț de Vasa () [Corola-website/Science/322598_a_323927]
-
Prințul Moștenitor Gustav al Suediei, Prinț de Vasa (9 noiembrie 1799 - 4 august/5 august 1877), a fost fiul regelui Gustav al IV-lea al Suediei și a reginei Frederica de Baden. După naștere a fost plasat sub supravegherea doamnei de onoare Hedvig Ulrika De la Gardie
Gustav, Prinț de Vasa () [Corola-website/Science/322598_a_323927]
-
el, mama și surorile sale au fost sub arest la domiciliu. În 1816 și-a asumat titlul de Conte de Itterburg. Gustav a servit ca ofițer în armata Austriei iar în 1829 împăratul Francisc I al Austriei l-a numit Prinț de Vasa. A fost ridicat la rangul de mareșalul-locotenent în armata austro-ungară în 1836. În 1828, s-a logodit cu Prințesa Mariana a Țărilor de Jos însă presiunea politică l-a împins să încheie orice plan de nuntă. La 9
Gustav, Prinț de Vasa () [Corola-website/Science/322598_a_323927]
-
devenit preocupată de faptul că Helen va intra la mănăstire. Helen s-a resemnat cu gândul că va rămâne singură. La 22 de ani era considerată fată bătrână însă mama ei i-a aranjat o întâlnire cu Maximilian Anton Lamoral, Prinț Ereditar de Thurn și Taxis. În timp ce prințul era în vacanță la Possenhofen, el a discutat planurile de nuntă cu părinții ei care au acceptat imediat. Singura dificultate consta în faptul că deși familia Thurn și Taxis se număra printre cele
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
intra la mănăstire. Helen s-a resemnat cu gândul că va rămâne singură. La 22 de ani era considerată fată bătrână însă mama ei i-a aranjat o întâlnire cu Maximilian Anton Lamoral, Prinț Ereditar de Thurn și Taxis. În timp ce prințul era în vacanță la Possenhofen, el a discutat planurile de nuntă cu părinții ei care au acceptat imediat. Singura dificultate consta în faptul că deși familia Thurn și Taxis se număra printre cele mai bogate din țară, din punct de
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
includă în afacerile Casei Thurn și Taxis văzând în ea un sprijin și un succesor. În acest fel, ea a devenit capul familiei până când fiul ei cel mare a devenit major. În 1877 fiica ei Elisabeta s-a căsătorit cu Prințul Miguel de Braganza, pretendent la tronul Portugaliei. Sănătatea fiicei ei s-a deteriorat după nașterea primului copil și a murit în 1881 la vârsta de 20 de ani. În 1879 fiica cea mare a Helenei, Louise, s-a căsătorit cu
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
de Braganza, pretendent la tronul Portugaliei. Sănătatea fiicei ei s-a deteriorat după nașterea primului copil și a murit în 1881 la vârsta de 20 de ani. În 1879 fiica cea mare a Helenei, Louise, s-a căsătorit cu tânărul Prinț Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen. Cuplul nu a avut copii. În 1883, fiul ei Maximilian a preluat afacerile familiei însă a murit de embolism pulmonar în 1885. Din nou Helene a devenit capul familiei până la majoratul celui de-al doilea fiu Albert
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
, (15 ianuarie 1893 - 14 mai 1943) a fost ultimul Prinț Moștenitor al Saxoniei. A fost moștenitorul regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei, în momentul abolirii monarhiei la 13 noiembrie 1918. Prințul s-a născut la 15 ianuarie 1893 la Dresda, Saxonia, Germania. El a fost fiul cel mare
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
, (15 ianuarie 1893 - 14 mai 1943) a fost ultimul Prinț Moștenitor al Saxoniei. A fost moștenitorul regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei, în momentul abolirii monarhiei la 13 noiembrie 1918. Prințul s-a născut la 15 ianuarie 1893 la Dresda, Saxonia, Germania. El a fost fiul cel mare al Prințului Frederic Augustus, mai târziu regele Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și a soției acestuia, Arhiducesa Louise de Austria. Bunicii
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
al Saxoniei. A fost moștenitorul regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei, în momentul abolirii monarhiei la 13 noiembrie 1918. Prințul s-a născut la 15 ianuarie 1893 la Dresda, Saxonia, Germania. El a fost fiul cel mare al Prințului Frederic Augustus, mai târziu regele Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și a soției acestuia, Arhiducesa Louise de Austria. Bunicii paterni au fost regele George de Saxonia și Maria Ana a Portugaliei iar bunicii materni au fost Ferdinand al
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
materni au fost Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana și Prințesa Alice de Parma. După divorțul părinților săi din 1902, tatăl său a preluat singur responsabilitățile părintești. Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților" înființată de tatăl lor la curtea saxonă. Cele mai multe dintre cadrele didactice erau protestante; acest lucru a contribuit la atitudinea sa ecumenică de mai târziu. Georg a devenit Prinț Moștenitor de la vârsta de unsprezece ani, când tatăl său a urcat pe
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
părintești. Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților" înființată de tatăl lor la curtea saxonă. Cele mai multe dintre cadrele didactice erau protestante; acest lucru a contribuit la atitudinea sa ecumenică de mai târziu. Georg a devenit Prinț Moștenitor de la vârsta de unsprezece ani, când tatăl său a urcat pe tron în 1904. După ce a absolvit școala în 1912, Georg a studiat științele politice timp de trei luni la Universitatea din Breslau. Apoi a început studiile economice. Georg
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
și făcut comandant al regimentului saxon regal 5 de infanterie. A comandat acest regiment atât pe fronul de est cât și pe frontul din vest. A deținut comanda până la 22 mai 1918. În primăvara anului 1918, ziarele au anunțat logodna prințului cu Ducesa Marie Amelia, fiica lui Albrecht, Duce de Württemberg, moștenitorul tronului Regatului Württemberg. Sfârșitul monarhiei saxone și dorința prințului de a deveni preot a dus la ruperea logodnei. Ducesa a murit nemăritată în 1923.
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
și pe frontul din vest. A deținut comanda până la 22 mai 1918. În primăvara anului 1918, ziarele au anunțat logodna prințului cu Ducesa Marie Amelia, fiica lui Albrecht, Duce de Württemberg, moștenitorul tronului Regatului Württemberg. Sfârșitul monarhiei saxone și dorința prințului de a deveni preot a dus la ruperea logodnei. Ducesa a murit nemăritată în 1923.
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
și ai Prințesei Ludovika de Bavaria. A fost sora mai mică a împărătesei Sisi a Austriei care s-a căsătorit cu împăratul Franz Joseph I. Cumnată a împăratul Franz Joseph I al Austriei s-a căsătorit din motive politice cu Prințul moștenitor Francisc, fiul regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii. Căsătoria prin procură a avut loc la Munchen la 9 ianuarie 1859; prințul Luitpold al Bavarie (viitorul regent) l-a reprezentat pe mire. La 13 ianuarie Maria s-
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
Cumnată a împăratul Franz Joseph I al Austriei s-a căsătorit din motive politice cu Prințul moștenitor Francisc, fiul regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii. Căsătoria prin procură a avut loc la Munchen la 9 ianuarie 1859; prințul Luitpold al Bavarie (viitorul regent) l-a reprezentat pe mire. La 13 ianuarie Maria s-a urcat în tren până la Viena - unde s-a întâlnit cu sora ei împărăteasa Elisabeta - apoi prin Trieste la bordul unei nave a ajuns la
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
a fost așteptată de socrul ei regele Ferdinand al II-lea, deja foarte bolnav, de Ducele de Calabria soțul ei, de cei nouă frați vitregi și de regina Maria Tereza, a doua soție a regelui, care conducea familia inclusiv pe prințul moștenitor cu autoritate prin impunerea ideilor sale ultraconservatoare. Ducele de Calabria era un tânăr interesat doar de opere de pietate și de viețile sfinților, nu vorbea germana în timp ce soția sa nu vorbea italiana. Suferind de fimoză n-a putut consuma
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]