19,854 matches
-
secția de poliție, iar Holmes este aproape convins la început că Neville St. Clair a fost victima nefericită a unei crime. Totuși, la câteva zile după dispariția lui St. Clair, soția sa primește o scrisoare scrisă de propriul său soț. Sosirea acestei scrisori îl determină pe Holmes să-și reevalueze concluziile, conducându-l la o găsirea unei soluții extraordinare. Mergând la secția de poliție și luând cu el un burete într-o geantă Gladstone, Holmes spală fața murdară a lui Boone
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
poate îndeplini niciuna dintre dorințe este dezamăgit, în timp ce vrăjitorul este disperat să afle că vrăjile de invocare a demonilor acționează asupra sa. Papagalul lui Eric îl informează că, din moment ce a fost invocat pe post de demon, poate fi considerat unul. Sosirea Bagajului lui Vânturache îl face pe Eric să suspecteze că Vânturache vrea să îl înșele. El insistă în dorințele sale, pe care Vânturache încearcă să îl convingă că nu le poate îndeplini. Totuși, spre stupoarea lui, vrăjitorul constată că pocnitul
Eric (roman) () [Corola-website/Science/323318_a_324647]
-
a Portugaliei), dar acest plan nu s-a materializat niciodată. Carol Louis, mama și sora lui au căutat refugiul în Spania, ajungând la curtea lui Carol al IV-lea la 19 februarie 1808. În mai puțin de trei luni de la sosire, toți membrii familiei regale spaniole au fost duși în Franța la ordinele lui Napoleon, în timp ce Napoleon a dat coroana spaniolă fratelui său, Joseph Bonaparte. Carol Louis a părăsit Spania împreună cu mama și sora sa la 2 mai 1808 pentru Bayonne
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
Sholmes este mâniat de îndrăzneala lui Lupin și pleacă la Paris. La Gara de Nord, Sholmes este acostat de o femeie tânără, care îl avertizează și ea să nu intervină, și citește în Echo de France, ziarul portavoce a lui Lupin, despre sosirea sa. Sholmes începe să investigheze furtul și află adevăratul motiv pentru care care Lupin îi ceruse să nu intervină. Colecția conține următoarele povestiri: Cele două povestiri au fost publicate inițial în revista "Je sais tout" începând din noiembrie 1906. Prima
Arsène Lupin contra lui Herlock Sholmes () [Corola-website/Science/323339_a_324668]
-
la 5 mai 1789, , care beneficia de popularitate și de respect în rândurile supușilor săi, a dezamăgit pe reprezentații stării a treia, dovedindu-și incapacitatea de a înțelege și de a urmări importanța schimbărilor care aveau loc în regatul său. Sosirea la Versailles a poporului din Paris în ziua de 5 octombrie 1789, pentru a readuce familia regală la palatul Tuileries unde ea va trăi din acel moment sub supravegherea acestora, a afectat profund și pe termen lung prestigiul monarhiei. După
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
Garda Națională, diferența de forțe nu era atât de mare încât rezistența să fie disperată, dar că Ludovic al XVI-lea s-a lăsat convins să se retragă sub protecția Adunării. Deputatul Vincent-Marie Viénot de Vaublanc relatează în memoriile sale sosirea regelui la Adunarea Legislativă: Câtiva insurgenți au înaintat fără ostilitate, iar gărzile elvețiene au aruncat câteva cartușe pe fereastră în semn de ofertă de pace. Totuși, s-a deschis focul, fără a se ști din care parte s-a tras
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
sau au fost omorâți în masacrele din septembrie. Circa o sută de gărzi au supraviețuit. Nobilii înarmați, în număr de aproximativ 200, au trecut neobservați, în haine civile și au reușit în mare parte să scape în confuzia creată. La sosirea insurgenților victorioși, Adunarea a emis o proclamație prin care cerea poporului să respecte justiția, magistrații, drepturile omului, libertatea și egalitatea. Dar mulțimea și liderii ei aveau toată puterea în mâinile lor, și erau hotărâți să o folosească. Noua administrație a
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
o lungime de 5 km, care a legat satele Cacica și Solonețu Nou. Din cadrul acestei comunități provin următorii preoți: Józef Chachuła (Iosif Chachula) (1911-1967), Heinrich Ostrowschi (1946-1977), Alfons-Eugen Zelionka (n. 1978) și Andrei Staszkovian (n. 1983). La puțină vreme după sosire, emigranții polonezi au construit în 1849 o capelă romano-catolică din lemn, carea avea acoperișul și pereții exteriori acoperiți cu draniță. Capela a fost reconstruită și extinsă în 1911. Până la începutul secolului al XX-lea, credincioșii romano-catolici din Solonețu Nou nu
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
în 1849 o capelă romano-catolică din lemn, carea avea acoperișul și pereții exteriori acoperiți cu draniță. Capela a fost reconstruită și extinsă în 1911. Până la începutul secolului al XX-lea, credincioșii romano-catolici din Solonețu Nou nu au avut preot. După sosirea la Cacica în 1902 a preoților misionari lazariști din Cracovia (Polonia), a fost delegat un preot misionar care să se ocupe de comunitatea din Solonețu Nou. Frații lazariști s-au îngrijit de această comunitate până în anul 1967. Ca preoți misionari
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
fi încercat să ajungă la Roma pentru conclav. Așa cum impuneau "Ubi periculum" și "Ne Romani", conclavul trebuia să înceapă la 4 august, la zece zile de la moartea lui Inocențiu al VIII-lea; el a fost însă amânat pentru a aștepta sosirea întârziată a vârstnicului Gherardo, cu o scrisoare din partea Consiliului celor Zece din Veneția prin care cerea acceptarea sa în Colegiu. Cardinalii hotărâseră încă de la prima lor întrunire la 24 iulie să folosească Capela Sixtină ca loc de întâlnire al conclavului
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
La vârsta de 9 ani, Riktors Ashen îl ia din Casa Cântecelor, fiind captivat de frumusețea lui. Ansset are parte de prima experiență sexuală nedorită din partea unui gardian care îl percheziționează în vederea primei întâniri cu Mikal. La puțină vreme după sosirea la palat și în viața lui Mikal, încep să circule zvonurile că un asemenea băiat frumos împarte cu siguranță patul cu împăratul. Zvonurile sunt înăbușite de o vizită făcută de Kya-Kya, o fostă membră a Casei Cântecelor, deoarece o Privighetoare
Stăpânul cântecelor () [Corola-website/Science/323393_a_324722]
-
lase impresia că a murit și el pentru a se salva de acoliții profesorului, care l-ar fi urmărit și ar fi încercat să-l suprime. El a escaladat faleza până într-o grotă unde a rămas o perioadă, văzând sosirea poliției alertată de Watson. După plecarea poliției, pe vârful muntelui a apărut un acolit de-al lui Moriarty care a prăvălit o stâncă mare cu scopul de a-l ucide pe Holmes. Detectivul a fugit pe jos câțiva kilometri, în timpul
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]
-
zonă fertilă a fost din totdeauna ținta migrațiilor și conflictelor, chiar fără a avea resurse minerale importante precum, aurul sau diamantele Africii de Sud. Germania Imperială stabilește un protectorat asupra posesiunilor de pe coasta Kenyei ale sultanului din Zanzibar în 1885, urmat de sosirea lui Sir William Mackinnon și a Companiei Britanice a Africii de Est (BEAC) în 1888, care obține de la sultanul Zanzibarului, concesiunea pe 50 de ani asupra aceleiași zone. Conflictul imperial mognit se stinge în 1890, odată cu retragerea Germaniei de pe coastă
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
protejându-și puiul. Sarah supraviețuiește, ascunzându-se într-un buștean. La tabăra, o descoperă pe Kelly (Vanessa Lee Chester), fiica lui Malcolm, care s-a ascuns în trailer. Malcom încearcă să o ducă pe Kelly acasă dar sunt întrerupți de sosirea echipei InGen condusă de Ludlow pe care îi observa fugărind și capturând câteva specii de dinozauri cum ar fi Parasaurolophus, Pachycephalosaurus, Gallimimus și Mamenchisaurus, identificați de paleontologul InGen, Dr. Robert Burke (Thomas F. Duffy). În acea noapte, Nick (care le
Lumea pierdută: Jurassic Park () [Corola-website/Science/324137_a_325466]
-
lui acceptă să încerce găsirea singurei persoane care a mai văzut creaturile — Brand. Efortul lor comun le permite să îl contacteze pe Brand prin intermediul Atuurilor și să îl aducă în Amber. Deși Brand nu pățise nimic în timpul prizonieratului, în momentul sosirii este înjunghiat, lucru pe care nu îl putea face decât unul dintre cei prezenți. În timp ce Gérard îi acordă primul ajutor lui Brand, ceilalți discută cu precauție despre identitatea atentatorului. Fiona demonstrează că doar ea și cu Julian ar putea fi
Semnul unicornului () [Corola-website/Science/324195_a_325524]
-
decât presupunerile sociale utopice ale primului roman. Seria mai cuprinde două continuări: "Grădina din Rama" și "Război pe Rama". La 70 de ani după evenimentele descrise în "Rendez-vous cu Rama", o a doua navă Ramană intră în sistemul nostru solar. Sosirea acesteia era așteptată și o expediție este trimisă pentru a afla mai multe dintre misterele Rama. Însă echipajul nu este pregătit nici pentru ceea ce va găsi, nici pentru conflictele care vor apărea datorită acestor descoperiri. "Rama II" aduce noi personaje
Rama II () [Corola-website/Science/324247_a_325576]
-
deschisă, iar pe masă se afla o lampă care ardea lângă omul mort. Holmes inspectează camera în profunzime. Fereatra de la etaj i se pare interesantă, apoi răzuiește niște resturi de cenușă de pe lampă și o pune într-un plic. La sosirea poliției, Holmes și Watson pleacă la căsuța lor. În următoarele două zile, Holmes și-a procurat o lampă cu combustie asemănătoare cu cea din camera lui Mortimer Tregennis. El face o serie de experiențe, dezvăluindu-i lui Watson ipoteza sa
Copita dracului () [Corola-website/Science/324255_a_325584]
-
povestiri apărută în numărul din ianuarie 1950 al publicației " Maclean's" este "I'll Not Ask for Wine". Capitolul următor, "Ylla", mută povestea pe Marte. Ylla, o femeie marțiană prinsă într-o căsătorie lipsită de romantism visează cu ajutorul telepatiei despre sosirea astronauților. Deși aparent neagă realitatea acestor vise, soțul ei devine gelos sesizând sentimentele romantice nutrite de ea pentru unul dintre astronauți. Luându-și pușca pentru a merge la o pretinsă vânătoare, îi ucide pe astronauții Nathaniel York și "Bert" în
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Deși aparent neagă realitatea acestor vise, soțul ei devine gelos sesizând sentimentele romantice nutrite de ea pentru unul dintre astronauți. Luându-și pușca pentru a merge la o pretinsă vânătoare, îi ucide pe astronauții Nathaniel York și "Bert" în momentul sosirii. Publicată inițial sub titlul "The Spring Night" în iarna anului 1948 în "The Arkham Sampler". Această schiță povestește despre marțienii de pe întreaga planetă Marte care, asemenea Yllei, încep să culeagă în subconștient crâmpeie din gândurile oamenilor aflați la bordul navei
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
aspecte ale culturii umane cum ar fi interpretarea cântecelor americane, fără a fi conștienți de unde le vine inspirația. A fost publicată inițial în numărul din august 1948 al revistei "Thrilling Wonder Stories". Povestirea relatează "A Doua Expediție" pe Marte. La sosirea pe planetă, astronauții descoperă că marțeinii îi ignoră, singura excepție fiind aceea a unui grup aflat într-o clădire, care îi întâmpină printr-o paradă. Câțiva dintre acești marțieni pretind că își au originea pe Pământ sau pe alte planete
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
lui de a pleca se datorează războiului nuclear care stă să izbucnească pe Pământ, dar ea nu este luată în considerare. Având titlul original "Mars is Heaven!", povestirea a apărut în toamna anului 1948 în revista "Planet Stories". Povestirea descrie sosirea celui de-al treilea val de americani pe Marte. De data aceasta, marțienii sunt pregătiți și, la aterizare, echipajul este pus în fața unui oraș din anii '20 în care se găsesc persoanele iubite pe care astronauții le-au pierdut demult
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Benjamin Driscoll plantează mii de arbori pe câmpiile roșii pentru a crește nivelul oxigenului, dar, datorită unor proprietăți ale solului marțian, aceștia cresc peste noapte, dând naștere unei păduri. Apărută pentru prima dată în "Cronicile marțiene", schița de față prezintă sosirea pe Marte a rachetelor și a coloniștilor, care se răspândesc cu repeziciune pe suprafața întregii planete. Scrisă pentru "Cronicile marțiene", povestirea începe cu o discuție în care un bătrân îl informează pe tânărului călător Tomás Gomez că a venit pe
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
ani înaintea celor relatate în "Usher II", când guvernul a declarat cărțile ilegale și le-a ars, ducând la formarea unei societăți clandestine a posesorilor de cărți. Marte apare ca un refugiu în fața legilor fasciste de cenzură de pe Pământ, până la sosirea unei organizații guvernamentale de "Climate morale". Bradbury va reveni la această idee în cartea "451ș Fahrenheit". În 2010, Allois, un artist din Los Angeles , a lansat împreună cu Bradbury o ediție ilustrată cuprinzând "Usher" și "Usher II". Publicată în "Cronicile marțiene
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
idee în cartea "451ș Fahrenheit". În 2010, Allois, un artist din Los Angeles , a lansat împreună cu Bradbury o ediție ilustrată cuprinzând "Usher" și "Usher II". Publicată în "Cronicile marțiene", povestirea constituie un scurt preludiu pentru cea care o rumează, descriind sosirea imigranților bătrâni pe Marte. Inițial, povestirea a fost publicată în numărul din noiembrie 1949 al revistei "Super Science Stories". LaFarge și soția sa, Anna, și-au făcut o nouă viață, dar încă resimt lipsa fiului lor mort, Tom. În timpul unei
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
ajutor. A apărut în numărul din decembrie 1948 al revistei "Thrilling Wonder Stories". Pe Marte, fostul membru al celei de-A Patra Expediții, Sam Parkhill, și-a deschis o tarabă cu hot-dog și speră într-o înflorire a afacerii odată cu sosirea următorului val de coloniști și muncitori de pe Pământ. Sosirea unui marțian singuratic îl face pe Parkhill să se panicheze și să îl ucidă. Un alt marțian sosește, dându-le lui Parkhill și soției sale jumătate din planeta Marte în proprietate
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]