21,644 matches
-
a fost inspirația pentru navigatorul lui Tolkien Eärendil. În mitologia germanica străveche și în cea scandinava se credea că lumea era alcătuită din noua lumi fizice unite. Lumea oamenilor, Pământul de Mijloc, stătea în centrul acestui univers. Lumile elfilor, a zeilor, si a giganților se aflau dincolo de marea ce-I înconjura. Lumea morților se află dedesuptul Pământului de Mijloc. Un pod de curcubeu, Podul Brifrost, se întindea din lumea oamenilor până la Asgard dincolo de mare. O lume exterioară înconjura celelalte șapte tărâmuri
Pământul de Mijloc () [Corola-website/Science/302881_a_304210]
-
creator. Mitologiile diverselor popoare certifică faptul că actul creației este realizat printr-o exercitare a puterii divine, atât în credința monoteistă, cât și în cea politeistă. De multe ori, mitul creației cuprinde și ideea sacrificiului sau a jertfei aduse de zei. Profunzimea mitului originar este relevantă în modelul actului primordial, care susține respectiva credință mitologică. Actul primordial are calitatea de a fi, pe lângă unic și original, un desăvârșit act sacru, săvârșit de și prin sacralitate. Mitul antic grecesc susține că primul
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
fost creat din lut de anumiți lucrători divini, apoi zeițele Nammu si Aruru i-au modelat inima și zeitatea En-Ki i-a dat viață. Acest fapt originar arată că nu exista o distanță de nestrăbătut dintre natura omului și a zeilor: cu toate că omul e creat pentru a-i servi pe zei, el, totodată, este imitatorul și colaboratorul lor. Oamenii trebuiau să le respecte poruncile date de divinitate, să nu încalce preceptele ordinii sacre, care asigură atât bunul mers al lumii universale
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
Nammu si Aruru i-au modelat inima și zeitatea En-Ki i-a dat viață. Acest fapt originar arată că nu exista o distanță de nestrăbătut dintre natura omului și a zeilor: cu toate că omul e creat pentru a-i servi pe zei, el, totodată, este imitatorul și colaboratorul lor. Oamenii trebuiau să le respecte poruncile date de divinitate, să nu încalce preceptele ordinii sacre, care asigură atât bunul mers al lumii universale, cât și al societății umane. Religiei Egiptului antic nu îi
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
cât și al societății umane. Religiei Egiptului antic nu îi este proprie o antropogonie clară, dar cel mai vechi sistem religios din Egipt, cel Memfitic, vorbește de creație ca efect al unei puteri creatoare, al gândirii, al cuvântului unui singur zeu - Ptah. Acesta a născut inițial un gând, după care l-a pronunțat, acesta fiind întâiul act de creație - în această mitologie, creația originală are la bază procese psihologice superioare: gândirea și limbajul. Tot în contextul mitologiei egiptene, mai precis, în
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
creație - în această mitologie, creația originală are la bază procese psihologice superioare: gândirea și limbajul. Tot în contextul mitologiei egiptene, mai precis, în reprezentările artistice ale acestora, o altă tradiție egipteană afirmă că oamenii s-au născut din lacrimile unui zeu îndurerat de pierderea ochiului său. Antropologia chineză are la bază un cuplu de frate-sora Fu Xi și Nii Wa, două ființe cu cozi de dragon, care au modelat oamenii din lut și noroi; aceleași mitologii ii este atribuită și entitatea
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
se poate sesiza un aspect corelant cu mitologia creștină, care presupune existența unui singur Dumnezeu atotputernic, care l-a creat pe om după „chipul și asemănarea sa”. Religiile panteiste învață că creația a luat naștere din jertfa primordială a unui zeu; asemănătoare în acest sens este si credința conform căreia creația este rezultatul unui sacrificiu cosmic, când zeii sacrifica un om, care dă naștere mai apoi la animale, pământ și cer. Religiile creștine învață că lumea a fost adusă de la neființă
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
l-a creat pe om după „chipul și asemănarea sa”. Religiile panteiste învață că creația a luat naștere din jertfa primordială a unui zeu; asemănătoare în acest sens este si credința conform căreia creația este rezultatul unui sacrificiu cosmic, când zeii sacrifica un om, care dă naștere mai apoi la animale, pământ și cer. Religiile creștine învață că lumea a fost adusă de la neființă la ființa de Dumnezeu. Acest act de creație se face doar prin puterea cuvântului căci El zice
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
în lovituri între pietre, lemne sau orice alte obiecte uzuale. Au fost concepute și imnuri de slăvire, din urlete și dansuri. Astăzi, aceste forme de manifestare sunt privite oarecum sceptic deoarece ele erau limitate la sunete precare și destinate mulțumirii zeilor. Muzică neolitica se cântă în temple păgâne iar cea laică de către doicile copiilor. Cu toate că nu există dovezi scrise, s-au găsit numeroase piei și mai tarziu documente desenate cu instrumentele preistorice. Treptat, aceasta muzică s-a dezvoltat ajungând la muzică
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
mai apoi, în cadrul spectacolelor de teatru, instrumente de suflat, răspândite prin mai multe tipuri și variante de fluiere etc. În cultura Indiei antice, muzica era la loc de mare cinste în credința vechilor indieni, ea fiind dăruita oamenilor de către principalii zei: Brahma, Indra, Siva, Sarasvati. În Veda (carte de ritual la vechii indieni în care se găsesc melodii pentru diverse ocazii) se fac precizări asupra practicii muzicale și prezenței acesteia în toate domeniile de activitate spirituală. Instrumentele sunt și la indieni
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
din alabastru, diorit, brecie sau alte pietre decorative, perfect prelucrate, aproape până la finețea unei scoici; uneori aveau și marginile aurite. Acest ținut era de multă vreme celebru pentru măiestria olarilor săi; iar în orașul nou, Menes înălțase un templu închinat zeului Ptah, "Meșteșugarul divin al yeilor", al cărui preot a purtat tot timpul titlul de "Marele Maestru Olar". Utilizarea pietrei în construcții era încă necunoscuta: templele ca și locuințele, erau zidite probabil din cărămizi văruite și aveau tavanul așezat pe stâlpi
Prima Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/302984_a_304313]
-
templele ca și locuințele, erau zidite probabil din cărămizi văruite și aveau tavanul așezat pe stâlpi de lemn decorat. Dar chiar la acea epocă, cioplitorii în piatră executau statui frumoase, iar "sfânta sfintelor" conținea, fără îndoială, înăuntru, o imagine a zeului. Oamenii când circulau pe străzile orașului, umblau îmbracați în țesuturi fine; bărbații purtau o fustiță scurtă, uneori și o mantie; femeile, un veșmânt lung strâns pe corp, cu un corsaj colorat , care chiar că nu era mai mult decât o
Prima Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/302984_a_304313]
-
a Senatului și Comitium-spațiul de adunare a poporului, un templu închinat lui Vulcan, unde s-a descoperit piatra neagră a lui Iupiter cu o inscripție ce conține cuvântul "recei" ("rex"). Ceramica grecească figurată din depozitul votiv al sanctuarului oferă imaginea zeului Vulcan reintorcandu-se în Olimp. În zona dintre Colina Palatin, Capitoliu și malul stâng al Tibrului sunt construite lăcașuri de cult, ca templul decorat cu teracote și statui dedicate lui Hercule și Atenei, iar pe Capitoliu sunt atestate prin fragmente
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
ogoare, în orașe, în ateliere industriale sau în mine. Nu existau adunări populare, dar femeile dețineau o funcție relevanță în viață politică, dar și în cea privată a etruscilor. Familia etruscă era împărțită în multe ramuri. Erau religioși, crezând că zeii intervin fără încetare în viață oamenilor, iar prezicătorii specializați, haruspicii, deslușeau sensul intervențiilor divine în descifrarea semnelor divine exprimate de ficatul victimelor animale sacrficate. Panteonul etrusc era populat de numeroși zei care se deosebeau de la un oraș la altul. Influențele
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
era împărțită în multe ramuri. Erau religioși, crezând că zeii intervin fără încetare în viață oamenilor, iar prezicătorii specializați, haruspicii, deslușeau sensul intervențiilor divine în descifrarea semnelor divine exprimate de ficatul victimelor animale sacrficate. Panteonul etrusc era populat de numeroși zei care se deosebeau de la un oraș la altul. Influențele grecești asupra panteonului erau evidente, etruscii adoptând cultul lui Heracles. Etruscii venerau zei că Tinia, Uni, Menerva, Nethuns, Turan, Mariș. Cele 12 cetăți ale confederației etrusce dispuneau de un sanctuar comun
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
intervențiilor divine în descifrarea semnelor divine exprimate de ficatul victimelor animale sacrficate. Panteonul etrusc era populat de numeroși zei care se deosebeau de la un oraș la altul. Influențele grecești asupra panteonului erau evidente, etruscii adoptând cultul lui Heracles. Etruscii venerau zei că Tinia, Uni, Menerva, Nethuns, Turan, Mariș. Cele 12 cetăți ale confederației etrusce dispuneau de un sanctuar comun plasat la Voltumna. Aristocrații ridicau cavouri bogate și decorate, iar vinul libațiilor și sângele animalelor sacrificate determinau defuncții să nu se mai
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Etruria, Campania și Latium sunt "elenizate", atestată de artefactele de stil orientalizat și grecesc, precum și de stilul de organizare socială, că banchetul aristocratic-symposion și religia. De asemenea, vechiul panteon indo-european este elenizat din epoca regală: oracolul-cărțile sybiline de la Cumae, adorarea zeilor Heracles și Atena, heroon-ul din Forum-Lapis Niger, zeul local Vulcanus elenizat sub domnia Tarquinilor, prezența Herei că partener de cuplu a lui Zeus din palatul Murlo din Etruria, templul Triadei Capitoline sau sărbătoarea Matraliei din 11 iunie, dedicată zeiței Mater
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
artefactele de stil orientalizat și grecesc, precum și de stilul de organizare socială, că banchetul aristocratic-symposion și religia. De asemenea, vechiul panteon indo-european este elenizat din epoca regală: oracolul-cărțile sybiline de la Cumae, adorarea zeilor Heracles și Atena, heroon-ul din Forum-Lapis Niger, zeul local Vulcanus elenizat sub domnia Tarquinilor, prezența Herei că partener de cuplu a lui Zeus din palatul Murlo din Etruria, templul Triadei Capitoline sau sărbătoarea Matraliei din 11 iunie, dedicată zeiței Mater Mâțuță, ce pune la lumina asocierea vechiului rit
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
sau sărbătoarea Matraliei din 11 iunie, dedicată zeiței Mater Mâțuță, ce pune la lumina asocierea vechiului rit solar indo-european al Aurorei cu ritul lunar grecizat. Conform tradiției antice, Roma a fost fondată de Romulus, fiul vestalei Rhea Silvia și al zeului Marte, în anul 753 i.en., descendent din casa domnitoare a lui Ascaniu de la Alba Longa. După ce s-au născut, gemenii Romulus și Remus au fost înlăturați din Alba Longa, de către unchiul uzurpator al mamei lor, Amulius, și au fost
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
arcadianul sosit în Italia, faptele fondatorului Romulus că unirea cu sabinii și coregena cu regele sabin Titus Tatius denotă debutul destinului al "Cetății Eterne". Domnia să are o încărcătură mitică, acesta dispărând miracuos în timpul unei inspecții militare, fiind răpit de zei, devenind Quirinus. Organizarea viitoare a Romei cade în sarcina următorilor regi: sabinului Numa Pompilius ce a reformat religia, romanului Tullus Hostilius ce a organizat armata, sabinului Ancus Marcius ce a reformat economia, precum și etruscilor Tarquinius Priscus, Servius Tullius ce au
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
și etruscului Tarquinius Superbus ce a comis abuzuri regale, dar a ridicat templul Triadei Capitoline. Romanii se mândreau de ctitorirea ce avea un caracter complex, de contribuția regilor și comunităților, susținând superioritatea acestora față de greci, având descendența divină direct din zei. Administrativ, există un sfat "senatus" și o adunare a poporului-comitia curiată, ce avea atribuții religioase, fiind alcătuită cenzitar pe criterii fiscale și militare. Regalitatea era veche, adăugându-se rolul carismatic al suveranului, având că principiu asocierea prin căsătorie cu o
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
iar Senatul și poporul aveau doar un rol minor în privința puterilor sale. Ce se știe sigur este că numai regele deținea dreptul de auspiciu din partea Romei ca Augurul său șef, iar nici un eveniment public nu putea fi executat fără voința zeilor, făcută cunoscută prin auspicii. Oamenii vedeau regele ca mediatorul dintre ei și zei, privindu-l astfel cu respect religios. Aceasta făcea regele șeful religiei naționale și șeful religios executiv, având puterea de a controla calendarul roman, de a dirija toate
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
se știe sigur este că numai regele deținea dreptul de auspiciu din partea Romei ca Augurul său șef, iar nici un eveniment public nu putea fi executat fără voința zeilor, făcută cunoscută prin auspicii. Oamenii vedeau regele ca mediatorul dintre ei și zei, privindu-l astfel cu respect religios. Aceasta făcea regele șeful religiei naționale și șeful religios executiv, având puterea de a controla calendarul roman, de a dirija toate ceremoniile religioase și de a numi oficiile și ofițerii religioși subalterni. A fost
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Romei îl putea fie accepta, fie refuza. Dacă era acceptat, regele ales nu intra imediat în oficiu. Alte două acte trebuiau să se desfășoare înainte de investirea sa cu autoritate și putere regală completă. Întâi era necesară obținerea acordului divin al zeilor care respectau numirea sa prin auspicii, din moment ce regele era înaltul preot al Romei. Această ceremonie era desfășurată de către un augur, care conducea regele ales la citadelă, acolo unde augurul îl plasa pe un scaun de piatră, în timp ce mulțimea aștepta dedesubt
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
înaltul preot al Romei. Această ceremonie era desfășurată de către un augur, care conducea regele ales la citadelă, acolo unde augurul îl plasa pe un scaun de piatră, în timp ce mulțimea aștepta dedesubt. Dacă era găsit merituos pentru domnie, augurul anunța că zeii au oferit semne favorabile, confirmând astfel caracterul preotesc al regelui. Al doilea act ce trebuia executat era acordarea Imperiumului regelui. Votul precedent al Adunării curiate determinase doar cine avea să fie rege, însă prin acest act nu-i acordaseră puterile
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]