192,981 matches
-
o perioadă a tranziției, trebuie să scrii despre altceva sau să scrii altcumva. și spre fericirea noastră, a cititorilor, Cristian Meleșteu știe foarte bine să facă acest lucru.” <nowiki> </nowiki>Marin Ioniță (membru USR), despre „Ultimul pahar de vin”, Cafeneaua literară nov - dec 2003 · „Remarcabilă sub aspectul originalității este poezia lui Cristian Meleșteu, care reușește să creeze imagini cu o superbă forță de sugestie, apelând la elemente de limbaj cotidian. Metafora dobândește valențe superioare, deschizându-se, devenind ușor accesibilă (în note
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
el scrie vădit cu plăcere, dând frâu liber imaginației creatoare de scene absurde, realiste, onirice, planurile acestea neîncurcându-se unele pe altele, lumile acestea paralele conviețuind firesc. Augustin Doman, revista Arges, nr 11/ noiembrie 2012 Drame bufe de Gabriela Gheorghișor, Literara nr 48/2012 Mă bucur că ați confirmat, prin evoluția dv., buna impresie pe care mi-ați făcut-o în 2002, când aveați doar 25 de ani. Povestirea „Colonia subterană” (parte a volumului Radiografia unei zile de mai, ed Cartea
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
bibliotecă, întemeiată în 1838 din inițiativa și cu sprijinul material al unor fruntași ai vieții politice și culturale poloneze, stabiliți în Franța după înfrângerea insurecției din Polonia din anii 1830 — 1831. La înființarea ei au contribuit patru societăți poloneze: Societatea literară, Comitetul istoric, statistic și Societatea de studii. Inițiativa inaugurării Bibliotecii Poloneze îi aparține lui Karol Sienkiewicz, care a venit cu propunerea de a uni colecțiile de cărți ale Societății literare poloneze și ale Societății de susținere a științei. Centrul cultural
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
1831. La înființarea ei au contribuit patru societăți poloneze: Societatea literară, Comitetul istoric, statistic și Societatea de studii. Inițiativa inaugurării Bibliotecii Poloneze îi aparține lui Karol Sienkiewicz, care a venit cu propunerea de a uni colecțiile de cărți ale Societății literare poloneze și ale Societății de susținere a științei. Centrul cultural și patriotic polonez deveni în curînd și locul de întîlnire al intelectualității poloneze din Paris, reușind repede să atragă în jurul lui personalități franceze și din alte emigrații, oameni politici și
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
corespondențe și angajamente diplomatice, declarații aristocratice și aspecte financiare. Textele rămase conțineau preziceri, semne, incantații și imnuri către diverși zei, în timp ce altele se refereau la medicină, astronomie și literatură. Din toate aceste texte aflate în bibliotecă doar zece conțin opere literare expresive cum ar fi epopei și mituri. "Epopeea lui Ghilgameș", o capodoperă a poeziei antice babiloniene, a fost găsită în bibliotecă la fel ca povestea creației Enûma Eliš și mitul primului om Adapa sau povestiri precum Poor Man of Nippur
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
Piemontului în 1860, palatul a devenit sediul comandantului militar al provinciile napoletane, generalul Enrico Morozzo Della Rocca. Astăzi, palatul este reședința comandantului general al forțelor armate din sudul Italiei. Palatul Salerno a găzduit, de asemenea, "cafeneaua turcească", o celebră adunare literară și artistică. Palatul are o fațadă realizată în stil neoclasic asemănătoare cu cea a palatului de vizavi, "Palazzo della Foresteria", actualmente sediul prefecturii. Aripa marginală a clădirii poartă încă numele de "Palazzo Croce", un nume derivat din prezența Bisericii "Santa
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]
-
Bogdan Popescu, "Scrisul și patimă revanșei" în Caiete Critice Nr. 12/2003 (194))" ""...Prozatorul nu a fost un răsfățat al criticilor, nu a încercat (programatic poate) să apară în lumina efemera a reflectoarelor, nu a făcut parte dintr-o grupare literară anume. A preferat discreția, s-a ferit de zgomot și și-a văzut (cu furișări de lup singuratic) de ale sale. Adică, și-a scris cărțile". (Bogdan Popescu, "Scrisul și patimă revanșei" în Caiete Critice Nr. 12/2003 (194))"
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
(n. 14 aprilie 1943, Iași) este un , critic literar, teatrolog și lexicograf român. Este fiul Margaretei Faifer (născută Irimia), medic, și al lui Laurențiu Faifer, conferențiar universitar. Absolvă, în 1966, Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Este apoi angajat la Institutul de Filologie Română „A
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
născută Irimia), medic, și al lui Laurențiu Faifer, conferențiar universitar. Absolvă, în 1966, Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Este apoi angajat la Institutul de Filologie Română „A. Philippide" din Iași (Academia Română), în cadrul sectorului de istorie literară, unde a fost avansat ca cercetător științifical principal. Colaborează aici la "Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900 (1919)" (acad. Eugen Simion, coord.) și la DGLR. În 1989 obține titlul de doctor în filologie, cu teza "Memorialistica de călătorie
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
de la origini pînă la 1900 (1919)" (acad. Eugen Simion, coord.) și la DGLR. În 1989 obține titlul de doctor în filologie, cu teza "Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar", apărută ulterior în formă monografica. Activează ca secretar literar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1991-1993), editând revista „Stagiunea". A fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară" (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române". După 2000 devine profesor asociat la Universitatea
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar", apărută ulterior în formă monografica. Activează ca secretar literar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1991-1993), editând revista „Stagiunea". A fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară" (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române". După 2000 devine profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Ca publicist, Faifer contribuie la "Convorbiri literare", "Anuarul de lingvistică, istorie literară și folclor". "Ateneu", "Contemporanul", "Cronică
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară" (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române". După 2000 devine profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Ca publicist, Faifer contribuie la "Convorbiri literare", "Anuarul de lingvistică, istorie literară și folclor". "Ateneu", "Contemporanul", "Cronică", "Dialog", "Revista de istorie și teorie literară", Viața Românească ș.a. Bogdan Ulmu, teatrolog și profesor universitar, 1 septembrie 2013: ""A scris mult, cu acribie, cu seriozitate: despre teatrul românesc, despre
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
Anuarului de lingvistică și istorie literară" (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române". După 2000 devine profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Ca publicist, Faifer contribuie la "Convorbiri literare", "Anuarul de lingvistică, istorie literară și folclor". "Ateneu", "Contemporanul", "Cronică", "Dialog", "Revista de istorie și teorie literară", Viața Românească ș.a. Bogdan Ulmu, teatrolog și profesor universitar, 1 septembrie 2013: ""A scris mult, cu acribie, cu seriozitate: despre teatrul românesc, despre cel universal, despre criticii români
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
din redacția „Revistei române". După 2000 devine profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Ca publicist, Faifer contribuie la "Convorbiri literare", "Anuarul de lingvistică, istorie literară și folclor". "Ateneu", "Contemporanul", "Cronică", "Dialog", "Revista de istorie și teorie literară", Viața Românească ș.a. Bogdan Ulmu, teatrolog și profesor universitar, 1 septembrie 2013: ""A scris mult, cu acribie, cu seriozitate: despre teatrul românesc, despre cel universal, despre criticii români. Dar a atacat și subiecte colaterale, și-a impus punctul de vedere
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
a creat doctori în artele spectacolului. Mă întîlnesc și acum cu el în comisii de examen și admir, în continuare, știința analizei subtile și profunde pe care o face referatelor și tezelor doctorale." Eugen Munteanu, lingvist și traducător, în "Convorbiri Literare", 23 Septembrie 2013: ""Fiu de intelectuali umaniști, scriitori ei înșiși, Faifer s‑a acomodat destul de greu în redutabila cohorta a criticilor și eseiștilor literări ai celei de‑a două generații postbelice ‑ cei mai mulți dintre ei homines novi de extracție modestă ‑ încercînd
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
a folosit termenul "Rudeltaktik" pentru descrierea noilor tactici ale războiului submarine. Traducerea corectă ar fi „tactica de haită”, dar termenul a devenit mai cunoscut prin denumirea în engleză Wolfpack("Wolfsrudel"), o interpretarea metaforică, dar incorectă din punct de vedere strict literar. Experiența primei conflagrații mondiale a demonstrat că submarinele germane au fost marea amenințare la adresa convoaielor aliate. British Navy și-a echipat ca urmare peste o sută dintre vasele de luptă cu sonare. Dacă în primii ani ai războiului britanicii sarcina
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
Al-Sukkari, cu adăugiri luate din diverse surse. Au existat și câteva ediții în Orient, detașându-se cea a lui Al-Sandubi ( Cairo, 1930) și cea apărută la Beirut în 1958.” „"Mu’allaqa" lui Imrū’u-l Qays e considerată deschizătoarea patrimoniului literar preislamic, fiind emblematică pentru structura "qasīdei "monorimate și pentru bogăția limbii literare și comparațiilor. Portretul poetului transpare ca al unui degustător de frumos, darnic, elocvent, străbătând cu îndrăzneală deșertul. Cu toate că nu e sapiențială, ci mai degrabă descriptivă, "mu’allaqa "lui
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
în Orient, detașându-se cea a lui Al-Sandubi ( Cairo, 1930) și cea apărută la Beirut în 1958.” „"Mu’allaqa" lui Imrū’u-l Qays e considerată deschizătoarea patrimoniului literar preislamic, fiind emblematică pentru structura "qasīdei "monorimate și pentru bogăția limbii literare și comparațiilor. Portretul poetului transpare ca al unui degustător de frumos, darnic, elocvent, străbătând cu îndrăzneală deșertul. Cu toate că nu e sapiențială, ci mai degrabă descriptivă, "mu’allaqa "lui Imrū’u-l Qays deschide această antologie nu numai pentru a păstra
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
totuși, le accepta, devine el însuși un ascultător al poemelor sale, care sunt citite de fiecare dată de altcineva. Conform propriilor declarații, el însuși a citit un singur poem, la invitația scriitorului Marius Tupan. A publicat poezii în majoritatea revistelor literare importante din România și a realizat rubrici, interviuri și anchete literare pentru mai multe reviste de prestigiu, printre care "Luceafărul", "Cuvântul", "Viața Românească", "Suplimentul de cultură" și "Poesis". În cadrul rubricii sale, „niște tineri.ro”, pe care a inițiat-o și
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
care sunt citite de fiecare dată de altcineva. Conform propriilor declarații, el însuși a citit un singur poem, la invitația scriitorului Marius Tupan. A publicat poezii în majoritatea revistelor literare importante din România și a realizat rubrici, interviuri și anchete literare pentru mai multe reviste de prestigiu, printre care "Luceafărul", "Cuvântul", "Viața Românească", "Suplimentul de cultură" și "Poesis". În cadrul rubricii sale, „niște tineri.ro”, pe care a inițiat-o și coordonat-o, între 2003-2007, în Oglindă literară, publică, în premieră, interviuri
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
rubrici, interviuri și anchete literare pentru mai multe reviste de prestigiu, printre care "Luceafărul", "Cuvântul", "Viața Românească", "Suplimentul de cultură" și "Poesis". În cadrul rubricii sale, „niște tineri.ro”, pe care a inițiat-o și coordonat-o, între 2003-2007, în Oglindă literară, publică, în premieră, interviuri cu tineri poeți precum Elenă Vlădăreanu , Adrian Urmanov sau Claudiu Komartin . Din 2011, este redactor asociat la revista "Zonă literară", unde a inițiat o rubrică de poezie italiană contemporană. Debutează editorial în 2003, cu un volum
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
sale, „niște tineri.ro”, pe care a inițiat-o și coordonat-o, între 2003-2007, în Oglindă literară, publică, în premieră, interviuri cu tineri poeți precum Elenă Vlădăreanu , Adrian Urmanov sau Claudiu Komartin . Din 2011, este redactor asociat la revista "Zonă literară", unde a inițiat o rubrică de poezie italiană contemporană. Debutează editorial în 2003, cu un volum despre care scriitorul Ion Zubașcu spunea că introduce tema prenatalității în poezia română. În 2010, un juriu alcătuit din Bogdan Cretu, Mihail Gălățanu, Ștefania
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
comentatori, de la Horia Gârbea și Gelu Dorian, Ștefan Manasia (el însuși inclus în antologie) și până la tânăra poeta Ecaterina Bargan sau Andrei Moldovan și chiar Dan Stâncă, iau parte, uneori pasional, la discuțiile pe marginea antologiei. Nefiind critic sau istoric literar (fapt, în general, penalizat de critică literară), antologatorul poet a subliniat că el doar a pus la îndemână celor interesați textele din care se va putea face cât mai precis un profil critic al generației 2000, neasumându-și un alt
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
Ștefan Manasia (el însuși inclus în antologie) și până la tânăra poeta Ecaterina Bargan sau Andrei Moldovan și chiar Dan Stâncă, iau parte, uneori pasional, la discuțiile pe marginea antologiei. Nefiind critic sau istoric literar (fapt, în general, penalizat de critică literară), antologatorul poet a subliniat că el doar a pus la îndemână celor interesați textele din care se va putea face cât mai precis un profil critic al generației 2000, neasumându-și un alt rol în afară de acela de a fi selectat
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
județul Bihor, d. 17 decembrie 1997, Oradea) S-a născut la 16 decembrie, 1920, în satul Sântandrei de lângă Oradea. Face școala elementară în satul natal și “Liceul Emanoil Gojdu” din Oradea. În timpul liceului desenează și scrie versuri colaborând cu revista literară a școlii. Publică volumul de versuri “Adolescență”. În 1940 pleacă la București și se înscrie la “Facultatea de Belle-Arte” unde îi are ca profesori pe Camil Ressu și Nicolae Dărăscu. Datorită războiului și dificultăților materiale, ca refugiat ardelean, dă examen
Ioan Șereș () [Corola-website/Science/334569_a_335898]