192,981 matches
-
2011) cu tema " Structuri dialogice în romanul românesc din secolul al XX-lea". Este conferențiar universitar la catedra de Literatură româna și comparată, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și cercetător științific principal la Direcția Teorie și metodologie literară a Institutului de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei. În perioada 2006-2009 este director al Centrului de Literatură și Folclor al Institutului de Filologie al AȘM, iar în perioada 2009-2012 - director adjunct al aceluiași institut. Din 2008 până în prezent
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
Științe a Moldovei. În perioada 2006-2009 este director al Centrului de Literatură și Folclor al Institutului de Filologie al AȘM, iar în perioada 2009-2012 - director adjunct al aceluiași institut. Din 2008 până în prezent este redactor-șef al revistei de știință literară "Metaliteratură". Din 2013 deține funcția de secretar științific al Consililui Național de Acreditare și Atestare (CNAA). Coordonator și coautor a mai multe volume de specialitate apărute în România și Rusia. Autoare a mai multe monografii și a cca 150 de
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
științei. Pentru volumul "Magda Isanos. Eseu despre structura imaginarului" (Editura „Prut internațional”, 2004) obține, în anul 2004, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Cinci ani mai târziu, în anul 2009, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova îi acordă Premiul Critică literară pentru "Romanul ca lume postBABELică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc" (Editura Gunivas, 2009). În anul 2012 obține Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (2012) pentru "Cuvântul Celuilalt. Dialogismul romanului românesc" (Academia de științe a Moldovei, 2011
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
Academia de științe a Moldovei, 2011). Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membră a Asociației de Literatură Generală și Comparată din România. „Galeria de poete uitate care urmează monografiei despre Magda Isanos e un gest admirabil de istoric literar: un gest de penitență, de compasiune, de scrupul. Aliona le citește cu toată răbdarea și înțelegerea pe alde Olga Vrabie, Liuba Dimitriu, Lotis Dolenga (și mai cu economie pe alte câteva), atentă să nu-i scape vreun vers sau vreo
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
închisă, de obicei, unor lecturi și observații pragmatice, asupra fenomenului romanului.” „Centrul nuclear al cercetărilor Alionei Grati este poetica dialogică a lui Bahtin. Aceste investigații implică analiza pe diacronie a modului de fundamentare a paradigmei dialogice în teoria și istoria literară, dialogul pe care îl poartă diferite discipline și sisteme de gândire cu teoriile savantului rus, cercetarea conceptelor fundamentale ale poeticii dialogice (polifonia, heteroglosia, plurilingvismul, hibridul artistic, carnavalescul) și, în ultimă instanță, aplicația creatoare pe textul concret.” „Alionei Grati îi reușește
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
și literatura română, că este vorba de București sau de Chișinău, cel mult doar ca lectură opțională ori suplimentară în unele manuale alternative din sistem. Dacă pentru majoritatea elevilor și studenților lucrarea Alionei Grati poate constitui un exercițiu de inițiere literară, pentru profesori trebuie să fie unul de aprofundare a universului literar Goma.” „Perspectiva critică a Alionei Grati poate aduce un plus de claritate conceptuală postmodernismului românesc. Această carte a sa nu propune doar o recuperare a lui Bahtin în baza
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
cel mult doar ca lectură opțională ori suplimentară în unele manuale alternative din sistem. Dacă pentru majoritatea elevilor și studenților lucrarea Alionei Grati poate constitui un exercițiu de inițiere literară, pentru profesori trebuie să fie unul de aprofundare a universului literar Goma.” „Perspectiva critică a Alionei Grati poate aduce un plus de claritate conceptuală postmodernismului românesc. Această carte a sa nu propune doar o recuperare a lui Bahtin în baza unei bibliografii inaccesibile cercetătorului din România, fapt care luat în sine
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
cadru universitar la Chișinău, rod al unui efort documentaristic sisific, reușește performanța de a propune interesante conexiuni, cercetând în rama paradigmei dialogice romanul românesc (interbelic și „postbabelic”) dar și romanul basarabean, prin câteva nume dereferință, sfidând, în pofida decalajelor, prin experimente literare polemice, monologismul ideologic. Echipată cu o luxuriantă bibliografie, cercetată acribios, dovedind un impresionant travaliu și oferind concluzii care se rețin, lucrarea dnei Aliona Grati,convergând eforturilor de „a aduce acasă” (în sensul unui spațiu cultural comun) literatura basarabeană, vădește tocmai
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
simbol al bărbăției) cheamă reptilele și le face să-i asculte poruncile, operațiune cu substrat erotic care tulbură femeile dintr-un grup de excursioniști de la o mănăstire. Autorul o considera ca fiind cea mai bună scriere fantastică a sa. Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Șarpele” este considerat de unii critici ca roman (așa cum fusese subintitulat în prima ediție publicată), în timp ce alții îl consideră nuvelă. Într-o după-amiază toridă de primăvară (prin luna mai), soții Solomon (Jorj și
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
către lac și vâslește până la insula din mijlocul său. Dorina și Andronic se întâlnesc acolo și asistă la răsăritul soarelui, adormind îmbrățișați ca doi iubiți. Nuvela este împărțită în 15 capitole numerotate cu cifre arabe și fără titluri. Potrivit criticii literare, Mircea Eliade s-ar fi inspirat în scrierea acestei nuvele de o întâmplare reală petrecută cu câțiva ani în urmă pe lacul Snagov, la care a asistat prozatorul Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Povestitorul ar fi mărturisit public că a asistat la
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
pe acel lac; pescarul i-a mărturisit ulterior că a învățat vraja de la un unchiaș bătrân care o știa și el de la alți unchieși din vechime. Brătescu-Voinești a scris o povestire intitulată „Minunea” pe care a publicat-o în „Adevărul literar și artistic” (anul IX, nr. 377, 26 februarie 1928), iar apoi în volumul "Firimituri" (Ed. Cartea Românească, București, 1929). Întâmplarea este relatată și de Mihail Sadoveanu în povestirea „Vrăjitorul de șerpi” din volumul "Împărăția apelor" (1928); celebrul romancier a afirmat
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
datora faptului că Eliade avea nevoie de bani pentru o călătorie în străinătate și a semnat un contract cu Editura Naționala S. Ciornei pentru scrierea unui roman. Editorul Ciornei îi oferise suma de 30.000 lei cu condiția ca opera literară să poată fi publicată și lansată de „Ziua Cărții”, adică pe la sfârșitul lunii mai, când urmau a fi publicate și cele două volume ale operelor lui Hasdeu. Scriitorul trebuia să-și împartă astfel timpul între cursul de metafizică de la universitate
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
dictaturii regale în primăvara anului 1938 a determinat promulgarea unui decret-lege care suspenda din oficiu toate procesele intentate ministerului în ultimii ani. Volumul a fost reeditat în anul 1941 de Editura Cugetarea - Georgescu Delafras S.A. din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Șarpele” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Șarpele” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, reintrând astfel în circuitul public. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
din București, reintrând astfel în circuitul public. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate (tipic romantismului) pe cel de autenticitate. Acțiunea romanelor și a nuvelelor este inspirată într-o măsură mai mare sau mai mică de experiența trăită de autor. Scriitorul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
sălbăticiunea pădurii și trăiește și el în mit, în legendă. Între el și șarpe se dovedește a fi o legătură magică, directă. Și numai el, care, poate, e un zmeu din lumea noastră, are o putere reală asupra șarpelui”". Textul literar are un pronunțat simbolism, impunându-l pe Andronic ca un centru metafizic al nuvelei. Personajul este un om total care trăiește în același timp în ambele lumi. El își recuperează condiția naturală, deși continuă să trăiască în lumea considerată civilizată
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
o revenire a celor doi iubiți la starea primordială a omului de dinainte de căderea din Rai. Fără a nega simbolismul scrierii sale, Mircea Eliade a susținut că „Șarpele” nu este o lucrare științifică sau un eseu filozofic, ci o operă literară scrisă de plăcere. Autorul dispunea de un bogat material folcloric și etnografic referitor la simbolismul șarpelui, pe care, potrivit propriilor afirmații, nu l-ar fi consultat în procesul de scriere a nuvelei. Imaginația sa de scriitor a prevalat asupra cercetării
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
principală este „o încercare de dramatizare a marilor simboluri”; în această optică șarpele ar putea fi un simulacru al falusului, iar jocul inițiatic ar fi de fapt un dans erotic de găsire a unei partenere disponibile pentru ritualul împerecherii. Critica literară s-a exprimat într-un mod entuziast la adresa nuvelei. Nuvela a fost descrisă de George Călinescu ca „ermetică”. Criticul a văzut-o ca o aluzie la gnosticism, la Cabala și la mitologia babiloniană, în timp ce a asociat șarpele cu personajul mitologic
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
era dominată de legăturile de afaceri cu Sudul, Chase, influențat de evenimentele locale, inclusiv de atacul asupra tiparniței lui James G. Birney din timpul Răscoalei din Cincinnati din 1836, s-a asociat mișcării antisclavie. Chase era și membru al clubului literar Semi-Colon („Punct și Virgulă”), alături de Harriet Beecher Stowe și Calvin Stowe. Chase a devenit liderul reformiștilor politici, curent diferit și aflat în oarecare opoziție cu mișcarea aboliționistă Garrisoniană. Pentru apărarea sclavilor evadați și prinși în Ohio în conformitate cu Legea Sclavilor Fugari
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
declarat cu acest prilej: „Cartea anului. Un eveniment memorabil în literatura ebraică. Acțiunea cărții "Hahistoria haolamit shel ahavat gvarim" ("Istoria mondială a dragostei între bărbați") din anul 2001 se petrece în anul 2024, și trece în revistă dintr-o perspectivă literară și metafizică avatarurile existenței homosexualilor, inclusiv o prigoană presupusă a avea loc în anul 2013 și întoarcerea în noua Sodomă. O altă carte cu caracter fantastic este Yemey Dagon (Zilele Dagonului), în care se povestește despre dispariția orașului Dagon într-
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
lui Jean Riven”, s-a bucurat de o primire elogioasă în rândurile unor critici și oameni de cultură ca prof.Dan Miron și Ruth Almog. în ebraică: în românește: Yotam Reuveni a tradus în ebraică peste 100 de cărți - opere literare în proză și teatru, romane polițiste și literatură știintifico-fantastică, eseuri de istoria miturilor și religiilor, cărți de filozofie, mistică și antropologie, din patrimoniul culturii universale și românești, de autori ca Jakob Böhme, Tereza de Avila, Emile Durkheim, Claude Lévi-Strauss, Gaston
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
Românească din București. Unele ediții ulterioare ale colecției au fost completate cu câteva povestiri ce provin din volumul "Istorisiri de vânătoare" (1937). Cartea a fost considerată un „memorial cinegetic”, fiind comparată cu "Povestirile unui vânător" (1852) de Ivan Turgheniev. Critica literară a elogiat descrierile poetice ale naturii de o deosebită sensibilitate și evocarea unei comuniuni indestructibile între om și natură. Colecția de povestiri "" a fost scrisă în scopul de a reaminti o serie de întâmplări adevărate trăite de Mihail Sadoveanu și
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
și își justifica entuziasmul juvenil pentru aceste povestiri ale lui Ivan Turgheniev atât prin subiectul său vânătoresc, cât și prin asemănarea între țăranii lui Turgheniev și țăranii moldoveni, a căror viață și soartă l-au preocupat încă de la începuturile sale literare. Unul dintre tovarășii de vânătoare preferați ai lui Sadoveanu a fost poetul ieșean George Topîrceanu, căruia i-a fost dedicat cuvântul înainte de la volumul "Țara de dincolo de negură" și pe care romancierul îl considera în capitolul „Sitarii, când prietinii mei
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
adăugate de editori în deceniul anterior. Cartea a fost reeditată ulterior fie în varianta sa originală, fie în varianta adăugită. Temele principale ale acestui volum sunt descrierea naturii și trăirea de către oameni a unui sentiment de comuniune cu natura. Criticii literari au afirmat în mai multe rânduri că Sadoveanu ar fi cel mai strălucit poet al naturii din literatura română. Criticul Tudor Vianu constata că „creația literară a d-lui Sadoveanu nu este rodul unei lucrări de cabinet și a unei
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
descrierea naturii și trăirea de către oameni a unui sentiment de comuniune cu natura. Criticii literari au afirmat în mai multe rânduri că Sadoveanu ar fi cel mai strălucit poet al naturii din literatura română. Criticul Tudor Vianu constata că „creația literară a d-lui Sadoveanu nu este rodul unei lucrări de cabinet și a unei imaginații operând cu datele unei experiențe reduse. Ca mai înaintașii săi realiști și naturaliști, opera sa lucrează cu date directe, extrase dintr'o experiență continuă a
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]