20,230 matches
-
Academia Română, semnată Const. I. Emilian, va provoca în cercurile literare discuții aprinse. Reprezentanții orientărilor avangardiste au protestat, nemulțumiți de observațiile critice avansate de C. și de situarea lor în tabloul general al literaturii române. Mihail Dragomirescu, în schimb, l-a acuzat de „trădare” a principiilor sale și de „ingratitudine”, ceea ce nu l-a oprit totuși să-i propună, câțiva ani mai târziu, să fie succesorul său la catedră. În 1920-1921 C. scoate împreună cu Octavian Moșescu, la Râmnicu Sărat, gazeta „Foaia Râmnicului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
exploateze aceste temeri fundamentale ale unei societăți amenințate cu schimbarea stilului de viață au fost serviciile de informații, care și-au păstrat o legitimitate morală, apărând drept purtătoarele unei prețioase moșteniri comuniste, Omul Sănătos. Ceaușescu condamnase extrem de vehement decadența occidentală, acuzându-i în 1971, și în repetate rânduri după aceea, pe intelectualii paraziți, permeabili la influențele străine, de a nu-și fi îndeplinit rolul de pedagogi și de a fi propagat valorile negative. Un amestec de lume rurală, o lume închisă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fațadă aduce o contribuție entuziastă noii limbi de lemn a democrației în construcție. Manipulări De bună seamă, noii "stăpânitori ai adevărului" nu propuneau întoarcerea la comunismul purificat la care visase pentru o clipă Ion Iliescu pe 22 decembrie, când îl acuza pe Ceaușescu de "întinarea" valorilor comunismului: reacția spontană a maselor revoltate, de la Timișoara la Cluj, Brașov, București, blocase definitiv această reîntoarcere. Dar, având dinaintea ochilor experiența Europei Centrale, unde restaurarea unei societăți libere începuse deja, demolând bucată cu bucată, ca
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pe fidelii necondiționați ai președintelui, care nu au încetat în schimb să incrimineze PNL și pe candidatul acestuia din 2009, Crin Antonescu, tocmai pentru apropierea de același PSD. PSD încearcă, în 2007, să provoace suspendarea președintelui Băsescu, pe care îl acuză nu pe nedrept de încălcarea prevederilor Constituției, reușind să determine un vot în acest sens în Parlament. La referendumul care a urmat, însă, Băsescu a fost reconfirmat în funcție prin votul popular, prea puțin sensibil la argumentele de drept constituțional
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
occidentali într-un nou spațiu de prosperitate și de respect reciproc. Dar obiectivele sale au fost deturnate, și aceasta din vina Marilor Contributori, în frunte cu UE. Acum, proiectul Ahtisaari constată eșecul Planului de Stabilitate și, pentru a-l justifica, acuză Acordul final de la Helsinki din 1975, care a fost pentru noi toți, cei care ne-am angajat din 1990 să combatem orice fel de revizionism și naționalism în regiune, un argument esențial. Întorsătura pe care a luat-o problema Kosovo
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
câteva excepții de pildă, în 1996, imediat după victoria CDR în alegeri -, 1 decembrie și locul său istoric, Alba Iulia, au reprezentat constant nu un simbol al Unirii, ci unul al diviziunii. Atunci când, în iarna lui 2004, Adrian Năstase îi acuza amenințător pe bucureșteni, pe care îi separa de restul țării, atribuindu-le responsabilitatea exclusivă a câștigării alegerilor prezidențiale de către candidatul opoziției, el nu făcea altceva decât să continue un discurs bazat pe logica segregării și a luptei de clasă, discurs
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
diferite au interese opuse și astfel se angajează în conflict; iar acel conflict produce schimbarea. Perspectiva conflictului poate fi criticată pentru supraestimarea importanței conflictului și pentru că nu ia în considerare prevalența stabilității în societate. În plus, în timp ce funcționaliștii sunt adesea acuzați de a fi prea conservatori, unii teoreticieni ai conflictului pot fi criticați pentru vederea lor radicală, care pune prea mare accent pe schimbarea societății în loc să încerce să înțeleagă cum ordinea și stabilitatea pot fi menținute. Oricum, perspectiva conflictului ne ajută
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
românească care au oferit "oportunitatea" apariției acestora și transformarea lor în probleme sociale. Mai întâlnim credința că problemele sociale sunt create tocmai pentru că se vorbește despre ele. În acest sens, nu de puține ori presa din țara noastră a fost acuzată de unii oameni politici până la afirmații care invocau lipsa de patriotism a ziariștilor care abordau probleme sociale spinoase. Dar trebuie să subliniem că numai un sistem social opresiv nu poate tolera libertatea opiniilor și a sentimentelor diferite. Nu se cunoaște
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
orientări istoriografice. Intuiționismului și viziunii personale care călăuzesc interpretarea istorică a vechii școli, noua școală le opune rigoarea metodologică și protocoale obiective. O diferență la fel de importantă ca și cea privitoare la metodă vizează scopul sau finalitatea cercetării istorice. Iorga este acuzat fățiș că este interesat exclusiv de rezultatul studiilor istorice, care trebuie să fie întotdeauna congruent cu interesul național. În schimb, școala nouă apreciază că odată "descătușați de datoria de a face mereu propagandă pentru unitatea neamului, care a fost din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a optat pentru devansarea cu o zi a momentului celebrativ, din 10 mai (data proclamării independenței de către Carol) pe 9 mai (data la care "adunarea deputaților țării a declarat România stat independent", Almaș și Petric, 1966, p. 109). Carol este acuzat chiar de manipulare simbolică, tărăgănând deliberat proclamarea independenței pentru a-și consolida legitimitatea, "legîndu-se în mod forțat actul de independență de începutul domniei lui Carol I". Stricând planurile regale, M. Kogălniceanu, în calitatea sa oficială de ministru de externe, a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
național-comunist. În acord cu întorsătura de la antinaționalism la naționalismul exaltat al deceniului al optulea, regimul a procedat la reabilitarea in corpore a personalităților române care s-au zbătut - politic sau cultural - pentru ideea națională. Cărturarii Școlii Ardelene, anterior combătuți și acuzați de falsificarea istoriei, sunt acum reevaluați și elogiați ca autorii pionieratului național românesc. De aceeași reconsiderare beneficiază întreaga pleiadă de promotori ai naționalismului românesc. Simion Bărnuțiu și Eftimie Murgu (Hurezeanu et al., 1988, p. 47), Gheorghe Bariț (p. 57), Titu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vedeau pe bună dreptate ca fiind avatarul postcomunist al PCR, au protestat pe străzile Bucureștiului. Liderii partidelor istorice, dizolvate în 1948, care începeau să se reînchege organizațional după o jumătate de secol de inactivitate, au denunțat și ei decizia FSN, acuzând imposibilitatea de organizare a alegerilor libere în condițiile în care administratorul este parte implicată în procesul electoral. Pentru restabilirea ordinii, autoritățile au apelat la minerii din Valea Jiului, care au invadat capitala violentând civili neînarmați. Sediile partidelor istorice (Partinul Național Liberal
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
creștinismul ca element fundamental al "sintezei spirituale", ca dimensiune integrantă a "sintezei românești" (p. 11). Iar manualul redactat de S. Brezeanu et al. (2000) menționează "vechimea creștinismului la români" (p. 21). Chiar și manualul lui S. Mitu el al (1999), acuzat de către detractorii lui că atentează la identitatea națională, include creștinismul ca structură identitară centrală a românității: "pe lângă originea latină, identitatea românească cuprinde și componenta creștină. [După Marea Schismă din 1054] românii vor opta pentru ortodoxie. [...] Identitatea românească primea astfel o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
M. (1992). On Collective Memory. Chicago și Londra: The University of Chicago Press. Hayes, C.J.H. (1960). Nationalism: A Religion. New York: The Macmillan Company. Hervé, G. (1905). Anti-patrotism [Pledoarie susținută în fața juraților la procesul său din 1905 în care a fost acuzat de "activități antipatriotice"]. Disponibil online la adresa https://www.marxists.org/archive/herve/1905/anti-patriotism.htm, accesată în 19 august 2014. Hervé, G. (1910). My Country, Right or Wrong. Londra: A.C. Fifield. Hitchins, K. (1987). Conștiința națională și acțiune politică la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
păcatul și căința.104 Aceasta este urmată de cuvintele „Heere taketh the makere of this book his leve” 105 și de Retractarea lui Chaucer. Palinodia este mai mult decât surprinzătoare, autorul își condamnă operele ca fiind propovăduitoare ale păcatelor, le acuză de glorificarea viciilor. Cariera poetică a lui Chaucer este interesantă: a început cu o rugăciune și în același timp o laudă adusă Fecioarei Maria (ABC) și s-a încheiat cu o penitență (Retractarea), în care sunt invocați Hristos, mama Sa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să li se opună, respingând imaginea defavorabilă prin care erau portretizate femeile, văzând-o ca pe un produs al unor bărbați bătrâni și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care le folosește în exemplificările date.325 „Autoritatea împotriva căreia se revoltă nu este a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
defectele incriminate femeilor: ambiția parvenirii, atitudinea combativă, mândria, pasiunea pentru modă, lipsa oricărei obediențe. 361 Scapă totuși de catalogarea negativă deoarece își recunoaște cu dezinvoltură păcatele, ceea ce o face extrem de plăcută și naturală: i-a pedepsit pe soți, i-a acuzat pe nedrept, nu și-a îndeplinit datoriile conjugale până ce nu a intrat în posesia bunurilor materiale de care dispuneau bărbații din viața ei, i-a înșelat și a conspirat împotriva lor, a fost lacomă și necruțătoare, pasională și vicleană, 357
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu cele proprii.452 Nu caută înțelegerea reciprocă, ci preferă să fie „bici”, nu s-a supus cu adevărat nici tainei căsătoriei, nici vreunui soț. Este devotată doar propriului eu, urmărind numai o împlinire strict personală, de aceea o putem acuza, în unele momente, de egoism. Dar personajul se salvează mereu pentru că știe să și recunoască defectele, neajunsurile, chiar dacă uneori ne lasă impresia că nu este capabilă de iubire, de generozitate, că nu poate progresa moral, păstrează în ea un regret
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Carolyn P. Collette, art. cit., p. 149. 496 Philip S. Alexander, Madame Eglentyne, Geoffrey Chaucer and the Problem of Medieval Anti-Semitism, în „Bulletin of John Rylan ds Library of Manchester”, vol. 74, nr. 1, spring 1992, p. 112. 133 fiind acuzați de cămătărie, privită ca un păcat capital. Pactul dintre diavol și evrei este o temă comună a misterelor medievale.497 Dar povestirea rămâne, ca specie literară, un exemplu de miracol al Fecioarei Maria, cea care intermediază între Dumnezeu și omenire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iubiri cum este cea pentru Mensola, o nimfă a cărei vocație trebuia să fie alta. Tânăra, deși îndurerată și mereu temătoare în deciziile pe care trebuia să le ia, cu toate că trădează prin lipsa ei de fermitate, nu poate fi însă acuzată de lipsa sentimentelor materne, are o tandrețe aparte față de copilul născut în taină. Acesta va răscumpăra sfârșitul tragic al părinților săi, ajungând o figuă remarcabilă, un întemeietor al cetății.621 Cu Ninfale fiesolano suntem în preajma Decameronului, prin primatul acordat acțiunii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
by D. L. Kirkpatrick, St. James Press, 1991. Este vorba despre două tipuri de iubire: pământească și cerească, dihotomice, așa cum indică și inscripția. 672 William D. Reynolds, op. cit., passim. 673 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 167. 674 Dar poetul nu poate fi acuzat de această aparent schematică abordare deoarece zeul Amor este cel care în poem i-a trasat modul în care să structureze opera: „Doar miezul să-l alegi din viața lor,/ 185 tot din literatura veche, ridicată la rang de model
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femei cinstite, ci la ipocrizia generală, ca cea afișată de Tarquin sau de cei aflați în preajma Lucreției.700 Din perspectiva creștinismului, Lucreția nu mai poate fi însă receptată pozitiv, deși suntem conștienți că personajul aparține lumii păgâne. Fericitul Augustin o acuză de prea multă mândrie sau orgoliu. Lucreția devine o figură pivot în istoria constituțională romană: din cauza violului și a sinuciderii ei, romanii s au ridicat împotriva familiei regale a Tarquinilor și au impus republica. De la Fericitul Augustin înainte, ea a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personalitatea Constanței, se dezic de păgânism, pentru a îmbrățișa noua religie, a sacrificiului propriu pentru iubirea celorlalți. Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză avansurile unui tânăr, atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința lui de răzbunare. Va fi acuzată, pe nedrept, de crimă, fiind victimă a unei înscenări mincinoase, dar elementul divin intervine din nou salvator, un glas ceresc dezvăluie minciuna, cavalerul invidios este pedepsit, regele ținutului, Alla, o ia de soție după asistarea la această minune și acceptă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soțul ei, Valter, este și Constanța - care pe parcursul povestirii seamănă cu un erou plecat într-o căutare, trecând prin aventuri, fiind marcată de evenimente nefericite, învingându-i pe cei care îi doreau răul (cum ar fi un ucigaș care o acuză pe nedrept și un potențial violator). Dar, de fapt, în economia povestirii, victoria ei 761 Ibidem, p. 33. (trad. n.) 762 Ibidem, pp. 27-40 passim. 763 Ibidem, p. 36. 764 Marc M. Pelen, Providence and incest reconsidered: Chaucer's poetic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]