20,565 matches
-
bătălie navală (în ordine cronologică) între nave de luptă de oțel, după Bătălia de la Port Arthur, Bătălia din Marea Galbenă (1904) și Bătălia din Strâmtoarea Tsushima (1905), din timpul Războiului Ruso-Japonez. Marea Flotă Britanică ("Grand Fleet") era condusă de către amiralul britanic Sir John Jellicoe iar Flota germană de ocean "Hochseeflote" de viceamiralul Reinhard Scheer. Intenția "Hochseeflote" era de a atrage în larg "Grand Fleet" și într-o ambuscadă să distrugă o parte a flotei, deoarece forțele navale germane erau insuficiente să
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
de ocean "Hochseeflote" de viceamiralul Reinhard Scheer. Intenția "Hochseeflote" era de a atrage în larg "Grand Fleet" și într-o ambuscadă să distrugă o parte a flotei, deoarece forțele navale germane erau insuficiente să lupte cu succes împotriva întregii flote britanice. Aceasta făcea parte din intenția germanilor de a sparge blocada britanică și de a permite flotei comerciale germane să iasă în larg pe oceane. Între timp, Royal Navy urma o strategie de a se atrage în luptă și de a
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
a atrage în larg "Grand Fleet" și într-o ambuscadă să distrugă o parte a flotei, deoarece forțele navale germane erau insuficiente să lupte cu succes împotriva întregii flote britanice. Aceasta făcea parte din intenția germanilor de a sparge blocada britanică și de a permite flotei comerciale germane să iasă în larg pe oceane. Între timp, Royal Navy urma o strategie de a se atrage în luptă și de a distruge "Hochseeflote", sau de a menține forțele navale germane izolate și
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
de retragere a navelor germane în porturile lor și era convins că va avea posibilitatea să poarte o bătălie decisivă a doua zi dimineață. Scheer însă era determinat să salveze flota sa cu orice preț, astfel că a traversat dispozitivul britanic noaptea și s-a întors în baza navală din Wilhemshaven, ocolind zonele cu mine germane. Bătălia i-a costat pe britanici paisprezece nave, iar pe germani unsprezece nave și mii de victime umane. Ambele părți au pretins că au repurtat
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
baza navală din Wilhemshaven, ocolind zonele cu mine germane. Bătălia i-a costat pe britanici paisprezece nave, iar pe germani unsprezece nave și mii de victime umane. Ambele părți au pretins că au repurtat victoria. Deși este adevărat că pierderile britanice în vieți și nave au fost mai importante decât cele ale marinei germane, germanii nu s-au lăsat păcăliți și au fost conștienți că au scăpat cu puțin de un dezastru. Flota germană a rămas, prin urmare, în porturi, cu excepția
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
compactă terestră din Danemarca, la ieșirea strâmtorii Skagerrak. Strâmtoarea Skagerrak se află între coasta de sud-est ale Norvegiei, coasta de sud-vest ale Suediei și golful Kattegat, care fac legătura spre Marea Baltică. În partea de est a Mării Nordului se află insulele britanice cu Scapa Flow în Nord, baza navală a flotei Grand Fleet, iar mai la sud fiordul scoțian Firth of Forth. "Grand Fleet" a Marinei Regale Britanice comandată de John Jellicoe ambarcat pe nava de linie "HMS Iron Duke" era formată
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
care fac legătura spre Marea Baltică. În partea de est a Mării Nordului se află insulele britanice cu Scapa Flow în Nord, baza navală a flotei Grand Fleet, iar mai la sud fiordul scoțian Firth of Forth. "Grand Fleet" a Marinei Regale Britanice comandată de John Jellicoe ambarcat pe nava de linie "HMS Iron Duke" era formată din: "Flota crucișătoarelor" comandată de David Beatty ambarcat pe nava "HMS Lion" "Flota principală de luptă" Flota germană pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
luptă" Flota germană pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer, ambarcat pe nava cuirasată "Friedrich der Grosse" era compusă din: "Forțele de recunoaștere", comandate de Franz von Hipper, formată din: "Flota principală de linie" compusă din Navele de linie britanice totalizau un deplasament de 1.250.000 tone cu un echipaj de 60.000 oameni, iar cele germane 66.000t și 45.000 oameni. Războiul era în desfășurare deja de doi ani, fără ca între Marina Imperială Germană Și Marina Regală
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
totalizau un deplasament de 1.250.000 tone cu un echipaj de 60.000 oameni, iar cele germane 66.000t și 45.000 oameni. Războiul era în desfășurare deja de doi ani, fără ca între Marina Imperială Germană Și Marina Regală Britanică să se fi desfășurat vreo mare bătălie. La începutul secolului relațiile anglo-germane s-au deteriorat tocmai pentru că Imperiului German a început dezvoltarea intensivă a flotei sale. După experiența Bătăliei din Strâmtoarea Tsushima (1905), flota britanică a construit nava HMS Dreadnought
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Imperială Germană Și Marina Regală Britanică să se fi desfășurat vreo mare bătălie. La începutul secolului relațiile anglo-germane s-au deteriorat tocmai pentru că Imperiului German a început dezvoltarea intensivă a flotei sale. După experiența Bătăliei din Strâmtoarea Tsushima (1905), flota britanică a construit nava HMS Dreadnought, stabilind un model în privința construirii cuirasatelor, cuirasatele anterioare (pre-dreadnought) devenind depășite. Acest lucru a însemnat totodată și faptul că construcția marilor cuirasate a început de la zero, generând o cursă a înarmărilor, Germania implicându-se în
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
erau mai bune calitativ, aveau tunuri mai precise și mai tari, navele aveau blindaj mai puternic, mai compartimentate (pentru a izola ermetic locul unei eventuale lovituri). Un alt avantaj al navelor germane era faptul că față de lungimea lor, în comparație cu navele britanice erau mai late, ceea ce permitea o precizie mai mare a tunurilor de la bord. Lățimea mai mare cerea o putere mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai lente decât inamicii, acest fapt având ca rezultat scăderea razei
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
o putere mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai lente decât inamicii, acest fapt având ca rezultat scăderea razei de acțiune a navelor germane, dar flota germană nu era destinată să opereze pe mările îndepărtate. Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în luptă s-a dovedit, că acest lucru nu contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor. La începutul războiului aceste detalii nu erau cunoscute, flota britanică fiind
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în luptă s-a dovedit, că acest lucru nu contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor. La începutul războiului aceste detalii nu erau cunoscute, flota britanică fiind recunoscută ca cea mai bună. Încă din 1914 au avut loc mai multe ciocniri mici între flota britanică și cea germană, în care s-au implicat în principal mici unități de crucișătoare, cu superioritate germană. Pierderile britanice erau mai
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor. La începutul războiului aceste detalii nu erau cunoscute, flota britanică fiind recunoscută ca cea mai bună. Încă din 1914 au avut loc mai multe ciocniri mici între flota britanică și cea germană, în care s-au implicat în principal mici unități de crucișătoare, cu superioritate germană. Pierderile britanice erau mai semnificative. Ambele flote aveau ca directivă să nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita eventuale
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
cunoscute, flota britanică fiind recunoscută ca cea mai bună. Încă din 1914 au avut loc mai multe ciocniri mici între flota britanică și cea germană, în care s-au implicat în principal mici unități de crucișătoare, cu superioritate germană. Pierderile britanice erau mai semnificative. Ambele flote aveau ca directivă să nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita eventuale pierderi mari. Acest lucru a însemnat însă că nici flota britanică nu mai era foarte sigură pe ea. Planul
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
mici unități de crucișătoare, cu superioritate germană. Pierderile britanice erau mai semnificative. Ambele flote aveau ca directivă să nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita eventuale pierderi mari. Acest lucru a însemnat însă că nici flota britanică nu mai era foarte sigură pe ea. Planul amiralității britanice era să atragă flota germană în ape britanice unde s-o distrugă într-o bătălie decisivă. La începutul anului 1916 au avut loc două evenimente semnificative. În lupta cu flota
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
mai semnificative. Ambele flote aveau ca directivă să nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita eventuale pierderi mari. Acest lucru a însemnat însă că nici flota britanică nu mai era foarte sigură pe ea. Planul amiralității britanice era să atragă flota germană în ape britanice unde s-o distrugă într-o bătălie decisivă. La începutul anului 1916 au avut loc două evenimente semnificative. În lupta cu flota rusă, dintr-un crucișător german scufundat scafandrii ruși au recuperat
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita eventuale pierderi mari. Acest lucru a însemnat însă că nici flota britanică nu mai era foarte sigură pe ea. Planul amiralității britanice era să atragă flota germană în ape britanice unde s-o distrugă într-o bătălie decisivă. La începutul anului 1916 au avut loc două evenimente semnificative. În lupta cu flota rusă, dintr-un crucișător german scufundat scafandrii ruși au recuperat codul de descifrare a comunicărilor radio germane, fiind
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
comandantul Kaiserliche Marine, care avea o atitudine mai ofensivă decât predecesorul său. Cu 16 de cuirasate clasa Dreadnought germane, în comparație cu cele 28 ale Marinei Regale, flota germană avea puține șanse de izbândă într-o confruntare față în față cu flota britanică. Prin urmare, germanii au adoptat strategia „divide et impera”. Aveau de gűnd ső organizeze raiduri în Marea Nordului și bombardeze coastele engleze, cu scopul de a atrage mici escadroane și unități navale britanice, pe care apoi să le distrugă cu forțe
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
într-o confruntare față în față cu flota britanică. Prin urmare, germanii au adoptat strategia „divide et impera”. Aveau de gűnd ső organizeze raiduri în Marea Nordului și bombardeze coastele engleze, cu scopul de a atrage mici escadroane și unități navale britanice, pe care apoi să le distrugă cu forțe vanale superioare sau submarine. În ianuarie 1916, amiralul von Pohl, comandantul flotei germane s-au îmbolnăvit. El a fost înlocuit cu Scheer, care credea că flota germană a fost folosită prea defensiv
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
ori de câte ori este posibil: După ce se realizează un echilibru al forțelor ca urmare ale acestor demersuri, forțele germane vor fi concentrate și vor încerca angajarea unei bătălii în condiții nefavorabile britanicilor. Ceea ce Statul Major Naval german ignora, era faptul că Amiralitatea britanică era în măsură să decripteze mesajele germane, fiind prin urmare conștient de intențiile germane. Britanicii au interceptat și, prin urmare, au decriptat în data de 28 mai un mesaj german prin care se dispune ca toate navele să fie gata
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
a avut loc în apropierea orașului flamand cu același nume, în Belgia în 11 iulie 1708. Armata franceză a Ducelui de Vendôme a fost învinsă de armata imperială condusă de Prințul Eugen de Savoia și de către armata britanică condusă de Ducele de Marlborough. Marea Britanie, Provinciile Unite și Sfântul Imperiu Roman, alarmate de alianța dintre Franța și Spania, nu au văzut altă soluție decât începerea unui război de succesiune. Comandantul armatelor aliate era John Churchill, I Duce de Marlborough
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
joncțiunea cu Marlborough. Cu toate acestea, în timp ce se deplasa spre est, armata franceză, împotriva așteptărilor, a cucerit Bruges și Gent, în ciuda rezistenței a 300 de soldați pe care Marlborough se grăbise să-i trimită acolo. Acest fapt a demoralizat armata britanică, dar armatele de pe Rin au sosit la Oudenaarde. Armata franceză se afla de-a lungul râului Escaut, de la Valenciennes până la Marea Nordului. Doar Oudenaarde se afla încă în mâinile aliaților, iar dacă acesta cădea în mâinile francezilor, orice linie de comunicație
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
a ghicit tactica francezilor pentru a cucerii Oudenaarde. Prințul Eugen și Marlborough au pus la punct un plan pentru a-i ataca pe francezi: intuind că francezii vor înainta pe malul estic al râului Escaut pentru a ataca flancul armatei britanice, după unul dintre cele mai inspirate marșuri forțate din istorie, armata britanică a ocupat Louvain în 10 iulie, obligându-i astfel pe francezi să traverseze râul Escaut pentru a ataca Oudenaarde. Marlborough a ordonat un nou marș forțat, trimițând un
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
au pus la punct un plan pentru a-i ataca pe francezi: intuind că francezii vor înainta pe malul estic al râului Escaut pentru a ataca flancul armatei britanice, după unul dintre cele mai inspirate marșuri forțate din istorie, armata britanică a ocupat Louvain în 10 iulie, obligându-i astfel pe francezi să traverseze râul Escaut pentru a ataca Oudenaarde. Marlborough a ordonat un nou marș forțat, trimițând un contingent de 11000 de soldați, condus de generalul de cavalerie William Cadogan
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]