19,957 matches
-
fixe și se constată că pe cât de mortală e metoda pedagogică, pe atât de salutar ar fi exercițiul liber al instinctelor. În Fapta, un pictor obsedat că ar putea face o crimă nu se vindecă decât trăgând un glonte în gol, cu alte cuvinte prin "faptă". Meșterul Manole, reluând ideea din Zamolxe, răspunde la problema estetică. Creația are ca punct de plecare tehnica, dar nu devine operă vie fără factorul irațional, fără har. Acest har pretinde însă artistului suferința. Pe de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de manierism. PAUL STERIAN ȘI ALȚII Paul Sterian parodiază ortodoxismul în versuri dadaiste, nu fără talent, uneori, prin repetiția litanică, chiar cu exaltări convingătoare: Aruncu-mi straiele, Arhanghele Gavriile Gol stau în fața ta, Aștept să mă iei. Aruncu-mi trupul, Arhanghele Mihaile, Gol stau în fața ta Aștept să mă iei. Sandu Tudor, care devenise în ultimii ani poetul oficial al Gândirii, după ce fusese modernist, e un simplu pastișor. Ștefan I. Nenițescu e dintre primii care s-a încumetat să scrie poezie religioasă (Denii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
separă, umbra și sângele, întunericul și sexul, ființa și lucrul sunt totuna și trimit la un semnificat unic: neantul. Angela Marinescu se apără în veșnicul necunoscut dând veste în zori din lira atârnată de gât ca o ghitară. În amenințarea „golului” care urcă spre cer, poeta are o sete de călătorie, căci, ca la benedictini, cerul se vede luminat, iar viața urcă cu ea prin hăuri. [...] Piramida de lumină se înalță într-o baie de lumină a cerului și a pământului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
care putea lovi guvernele de dreapta care succedau. Mai mult, la sfârșitul anilor 1960, a realizat un program politic care fie a fost lipsit de conținut, fie a fost pur și simplu negativ, fiind inspirat de un marxism demodat. Acest gol putea fi umplut cu idei ale "noii stângi" și ale "noilor mișcări sociale".34 Dar, în general, stânga a rămas fidelă idealului iacobin al statului unitar centralizat pe care l-a văzut ca esențial în atingerea obiectivelor egalității și justiției
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
se mai investește în ceea ce ne este promis dar se sclerozează pe o realizare imanentă, precum satisfacția profesională, rezultatul operelor, „se complace în stima de sine”, căreia i se supune ca obiect. Se fixează pe „perfecțiunea instrumentelor moderne”, pe „umplerea golului simțit în suflet, în comparație cu scopul căutat cândva și acum abandonat”. Aceștia se vor dedica unei „intense vieți sociale”: „se vor bucura de ieșiri, de vacanțe cu «prietenii», de mese bogate și sărbători”, vor căuta „să fie luați în seamă în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
le-ați fi luat cu împrumut și nu le posedați deoarece sunt proprietatea Bisericii, în numele căreia sunt construite. De asemenea, voi nu semănați, nu plantați vii... Așadar, când veți traversa râul lucrurilor temporare și veți lupta goi împotriva aceluia care este gol, veți putea avea încredere în Domnul căci veți avea puterea de a-l învinge pe dușman. Însă, aveți grijă că el încearcă să-i atace cu mai mare înverșunare cu vicii spirituale, în interiorul lor, pe aceia în care nu găsește
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
formularea testamentului lor și se bucură atunci când bisericile sunt private de dreptatea canonică și când reușesc să sustragă, din parohiile acestora, trupurile defuncților. 6. Se înțelege că unii, pentru a-l putea urma goi, în mod liber, pe Cristos cel gol, au disprețuit bogățiile și demnitățile, angajându-se să trăiască conform legământului Religiei (Ordinului), dovedindu-se încăpățânați în uzurparea drepturilor altora, împotriva lui Dumnezeu și a dreptății. 7. Ne sunt aduse la cunoștință, în acest sens, multe alte fapte grave comise
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fapt, drumul invers al devenirii unui prozator. Afirmația nu se referă, bineînțeles, la aspectul valoric, ci doar la evoluția „canonică” întâlnită în majoritatea cazurilor.) În romanul de debut intenția era de a explora preocupările unor tineri debusolați, zbuciumul lor în gol, senzația de apăsare pe care o dă viața, intransigența unora, greșelile și abuzurile comise tocmai din dorința de a nu greși, spaima de banal, de ratare - toate acestea într-o perioadă când se lupta pentru un ideal în numele căruia părea că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
nu Înțelegi că un manager, pentru a fi puternic și convingător, nu trebuie decât să asculte 45 Capcana nr. 6: Atunci când nu reușești să recunoști comunicarea fără vorbe a managementului 51 Capcana nr. 7: Atunci când nu reușești să umpli „marele gol” 55 Capcana nr. 8: Atunci când n-ai Înțeles că „Radio Șanț” este În continuare cel mai puternic mijloc de comunicare În afaceri 60 3. Motivarea 65 Capcana nr. 9: Atunci când nu Înțelegi că angajarea este o tranzacție monitorizată zi de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
organizație care să lucreze fără negativism, indiferență și teamă, atunci comunicați acest mesaj atât verbal, cât și nonverbal. Modelarea atitudinii celorlalți face parte din Îndatoririle dumneavoastră ca manager. Capcana nr. 7tc " Capcana nr. 7" Atunci când nu reușești să umpli „marele gol”tc " Atunci când nu reușești să umpli „marele gol”" „Oamenii nu pun niciodată mai bine la punct o chestiune decât atunci când o discută liber.” Thomas B. Macaulay, politician și istoric englez din secolul al XIX-lea Dintre toate Capcanele descrise În
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
teamă, atunci comunicați acest mesaj atât verbal, cât și nonverbal. Modelarea atitudinii celorlalți face parte din Îndatoririle dumneavoastră ca manager. Capcana nr. 7tc " Capcana nr. 7" Atunci când nu reușești să umpli „marele gol”tc " Atunci când nu reușești să umpli „marele gol”" „Oamenii nu pun niciodată mai bine la punct o chestiune decât atunci când o discută liber.” Thomas B. Macaulay, politician și istoric englez din secolul al XIX-lea Dintre toate Capcanele descrise În cartea de față, aceasta este numai și numai
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cumpărătorul percepe capacitatea produsului sau a serviciului dumneavoastră de a-i satisface nevoile. Cuvântul-cheie În această definiție este percepe. Dacă percepțiile valorii sunt Împlinite, clientul este satisfăcut. Dacă nu, clientul nu va fi mulțumit. Gradul de nemulțumire este determinat de golul care rămâne Între ceea ce s-a primit și ceea ce era așteptat. Clienții nu cumpără produse, ci satisfacerea unei nevoi. Valoarea produsului depinde de gradul În care acesta Îl satisface pe cumpărător. Chiar dacă pe atunci credeam că afacerile cu articole de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sanscrită, greacă și latină, română și a scris o operă impresionantă care a intrat în circuit european. Publicarea cărților sale în limba română, inițiată de editura Institutul European (Eminescu și cultura indiană, 2004 și India și Occidentul, 2007), umple un gol resimțit în cultura română. Demetrio Marin, Ovidiu fu relegato per la sua opposizione al regime augusteo? Demetrio Marin, Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis. Teze și ipoteze (c) 2009, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție www. euroinst.ro INSTITUTUL
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
155. Nu este cazul să-i criticăm pe numeroșii prieteni pe care poetul trebuie să-i fi avut pe vremea când îi mergea de minune: măsura atât de dură luată de Augustus, pe neașteptate, ar trebui să explice în parte golul care s-a făcut imediat în jurul lui Ovidiu. Ar fi interesant să-i cunoaștem și pe acei prieteni, infideli, dar pe noi ne interesează să-i indentificăm mai ales pe prietenii fideli, cărora Ovidiu se adresează, cu încredere, cu insistență
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
provoacă o mare neliniște. Versul le poate cuprinde și pe ele: „Eu timpului dau aripi, prin mine el viază”. Oricîtă exagerare poetică s-ar manifesta aici, un fapt e sigur: Heliade are sentimentul că Înaintea lui se află un imens gol pe care trebuie să-l umple. Poetul trebuie să Înființeze oriunde „raiul”, să Întoarcă, adică, omul și lucrurile sărace, sterpe, la plenitudinea lor „adamiană”. Un poem din 1836 (Destăinuirea) traduce limpede acest adamism grandios: „Subt degete-mi răsună, lină, te
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
evului de aur, În contrast cu aceea pustie și chinuită a omului care trăiește În evul de cremene. Acestei viziuni, trase din Biblie și din marile poeme metafizice, Îi corespunde un mare proiect liric. Proiectul stă sub o dublă obsesie: aceea a golului și a ordinei care, prin opunere, angajează tema plenitudinii și tema informului. Spre deosebire de Hugo, pentru care punctul de plecare este haosul („la originea lumii după Hugo, și la originea propriei creații verbale [...] se plasează o figură cu un statut În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
songes). Heliade năzuiește mai sus. Prin poezie se exprimă, după opinia sa, impulsiunile, puterile Marelui Verb. Ca și acesta, verbul scriitorului poate naște obiectul dîndu-i un nume. Deocamdată, preocuparea lui Heliade este să folosească bine verbele existente și să umple golul prin altele, adaptate din limbile romanice. El pune cuvintelor prefixe, inventează verbe din substantive, calchiază expresii din alte limbi cu gîndul de a grăbi nașterea unei literaturi originale prin Îmbogățirea unei limbi capabile să exprime toate subtilitățile. Limba este, după
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
schimbat și statutul imagistic: și-a pierdut calitatea purificatoare. Dintr-o energie luminoasă (o materie superioară care unește două Însușiri fundamentale: forța și lumina), focul a devenit o energie murdară (noroioasă), pedepsitoare (este sugerată și o simbolistică morală). Frica de gol se asociază la Heliade cu frica de proliferarea haotică a elementelor. Acea „ceartă a elementelor”, care revine În momentele de criză cosmică sau În clipe de mare excitație afectivă, marchează o temă importantă a poeziei sale. Heliade vrea echilibru, ordine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moartea, perdeaua veșniciei acoperă totul etc... Discursul moral triumfă, Încă o dată, În poem. Stînca, valea, turnul, cîmpia, casa de pe muchea dealului sînt locuri pentru scurte răgazuri. Minuturi de liniște și plăcere. CÎnd minutul trece, spiritul se aruncă din nou În golurile dezamăgirii: „CÎnd tot ce e-nalt cade și cînd mărirea piere, Mărirea, Înălțarea, la ce le mai doriți?” Poemul erotic nu schimbă nici peisajul, nici ritmul discursului liric. Erosul nu intimidează prea mult pe moralist. Poezia cea mai vaporoasă are
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Grui străbate În genunchi, timp de o jumătate de secol, un munte pustiu pentru a uda cu apa adusă În gură o buturugă uscată. Efort sisific, Într-un peisaj de-o uscăciune și dezolare biblică: „E numai cîmp de petre, gol, trist, secat de soare De care fug și vulturi și feare răpitoare. Nici scaiul, nici urzica, pe sînul lui nu crește, În veci dorita ploaie, nici rouă nu-l stropește, Iar dac-un nor se sparge deasupra-i cîteodată, Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Atît este de mare pe locul de-anatemuri Urgia nempăcată cereștilor blăstemuri!” Peisajul are Însă consistență materială, mai mare, În orice caz, decît priveliștile ce primesc adeziunea poetului. Alecsandri devine, fără voia lui, un remarcabil poet al pustietății. Însă dezolarea În fața golurilor din natură nu ține mult și nu provoacă un sentiment de neliniște cosmică. Ordinea universului nu este primejduită, haosul, golurile, pustiurile sînt accidente În natură. Dealtfel, Alecsandri trece repede peste ele. Odată tabloul Încheiat, ochiul caută cu aceeași curiozitate alt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
caz, decît priveliștile ce primesc adeziunea poetului. Alecsandri devine, fără voia lui, un remarcabil poet al pustietății. Însă dezolarea În fața golurilor din natură nu ține mult și nu provoacă un sentiment de neliniște cosmică. Ordinea universului nu este primejduită, haosul, golurile, pustiurile sînt accidente În natură. Dealtfel, Alecsandri trece repede peste ele. Odată tabloul Încheiat, ochiul caută cu aceeași curiozitate alt peisaj, În contrast de obicei cu cel dinainte, În așa fel Încît ele formează un cuplu de alb-negru. În Grui-Stnger
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
convențională, imaginația lui Alecsandri nu descoperă asemenea legături secrete. Ea se mulțumește cu sentimentul unei comuniuni bonome În natură. Lunca este o natură fericită. Nu cunoaște contestația pentru că nu cunoaște contradicția. N-are forțe rebele, În teritoriul ei nu există goluri, rupturi care să primejduiască sensul acestei comuniuni și plenitudini. Lunca este și un spațiu erotic. Eminescu cheamă femeia În mijlocul codrului, Alecsandri o invită (vom arăta mai tirziu) În luncă la o partidă de șoapte, de cîntece Îngînate și de bocete
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
deprimantului ocean de iarbă „necunoscut În lume”. Am intrat deja În peisajul retoricii. Relația dintre poezie și obiectul ei este primejduită, În poemul comentat Înainte, de o teamă obscură. Teama este provocată În alt poem (Calea Robilor) de senzația de gol cosmic. Este unica dată cînd Alecsandri are o reverie uranică Încheiată printr-o reverie a pustiului terestru: „Pe cerul nalt lucește un rîu albiu de stele, Ce curge spre Moldova din tainicul noian; Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele Cutrieră
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și-n spațiu s-acufundă, Trăgînd pe plaiul negru o brazdă argintie, Ce-n clipă-i trecătoare ca viața-n vecinicie! Sub cerul fără margini, spre mîndrul răsărit, Se-ntinde-n umbra nopții un cîmp nemărginit, Pustiu și trist ca golul ce lasă-n urma lor În inimi iubitoare iubiții carii mor.” CÎmpia goală este, aici, o prelungire a vidului din marele spațiu. O intuiție fină a relațiilor din univers pe care Alecsandri o Întoarce, apoi, spre temele lui lirice obișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]