20,273 matches
-
dus la o apropiere rapidă a politicii Germaniei și Rusiei. După încheierea Congresului al X-lea al Partidului Comunist (bolșevic) din Rusia (1921), liderii de la Kremlin au luat hotărârea schimbării politicii externe a țării prin strângerea relațiilor economice cu puterile occidentale, care ar fi putut sprijini reînviorarea industriei ruse (sovietice). Aceste poziții comune germano-sovietice de politică externă, au dus la semnarea în mai 1921 a unui tratat prin care Germania recunoștea regimul sovietic (comunist) drept singura putere reprezentativă din Rusia și
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
și-a reluat activitatea academică, cercetând cultura și folclorul lituanian. Cinci semnatari au murit înainte de începutul celui de al Doilea Război Mondial; trei au murit în timpul ocupației naziste. Cei care au supraviețuit până atunci și nu au emigrat în țările occidentale au devenit deținuți politici după ocuparea Lituaniei de către Uniunea Sovietică. Aleksandras Stulginskis și Petras Klimas au fost deportați în Siberia de autoritățile sovietice, dar au supraviețuit și s-au reîntors în țară; Pranas Dovydaitis și Vladas Mironas au ajuns și
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
ca Grecia să obțină controlul asupra regiunii din jurul Smyrnei și Ayvalıkului din Anatolia apuseană. Debarcările elenilor au avut loc mai înainte de debarcările italine de pe coasta sudică a Tuciei din regiunea Antalya. Prin permisiunea acordată grecilor să debarce la Smyrna, puterile occidentale sperau să blocheze expansiunea italiană în Anatolia. Pe 28 mai, grecii au debarcat la Ayvalik. Acest oraș mic a fost ales doarece fusese locuit de o puternică comunitate elenă mai înainte de Războaiele Balcanice. Războaiele Balcanice au schimbat natura regiunii. Locuitorii
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
război mondial de partea Puterilor Centrale între 15 octombrie 1915 atunci când țara a declarat război Serbiei, până la 29 septembrie 1918, când a semnat armistițiul din Tesalonic. În urma războaielor balcanice, opinia publică bulgară s-a întors împotriva Rusiei și a puterilor occidentale, deoarece bulgarii au văzut că acestea nu au făcut nimic pentru a-i ajuta. Guvernul lui Vasil Radoslavov a semnat tratate de alianță cu Germania și cu Austro-Ungaria, chiar dacă acest lucru a însemnat că Bulgaria va deveni un aliat și
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
piață chineză s-a deschis pentru mărfurile europene. În fața agresiunii externe, China n-a putut rezista din cauza izbucnirii unei formidabile răscoale, cea a taipingilor (1850-1868), care a produs imense pagube umane și materiale. Încercările ulterioare de modernizare economică după model occidental n-au izbutit. Înfrângerea din războiul cu Japonia (1894-1895) a demonstrat faptul că Imperiul Chinez se afla în pragul prăbușirii. Puterile occidentale (Anglia, Franța, Rusia, SUA, Germania) împreună cu Japonia au împărțit China în sfere de influență. Reacția naționalistă a poporului
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
a taipingilor (1850-1868), care a produs imense pagube umane și materiale. Încercările ulterioare de modernizare economică după model occidental n-au izbutit. Înfrângerea din războiul cu Japonia (1894-1895) a demonstrat faptul că Imperiul Chinez se afla în pragul prăbușirii. Puterile occidentale (Anglia, Franța, Rusia, SUA, Germania) împreună cu Japonia au împărțit China în sfere de influență. Reacția naționalistă a poporului chinez a fost exprimată sub forma unei mari răscoale (răscoala „boxerilor”), înăbușită doar prin intervenția armatelor străine. Situația dificilă în care se
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
străine. Situația dificilă în care se găsea China a condus la modernizarea instituțiilor prin revoluția politică care a avut drept rezultat abolirea străvechii instituții monarhice și proclamarea republicii (1911-1913). O singură țară din Asia a reușit să asimileze valorile civilizației occidentale pe care le-a adaptat la propriile tradiții milenare: Japonia. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Japonia a fost o țară aproape complet izolată de restul lumii. Acest fapt a contribuit la menținerea formelor de organizare socială și politică medievale
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
a acostat într-un port japonez, solicitând încheierea unor înțelegeri comerciale. În anul următor, escadra americană a revenit, silind Japonia să semneze un tratat prin care se realiza deschiderea porturilor pentru comerțul din Statele Unite. La scurt timp, și celelalte puteri occidentale au încheiat tratate asemănătoare. Acestea era defavorabile Japoniei, întrucât era știrbită suveranitatea statului care nu avea voie să fixeze taxe vamale pe mărfurile de import. Statutul de inferioritate a Japoniei în relațiile cu occidentul a lezat sentimentele naționale ale locuitorilor
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
ale Occidentului în economie. În urma unor îndelungi dezbateri, a fost promulgată o consituție cu caracter conservator care conferea împăratului puteri extinse, au apărut partidele politice. Au fost făcute mari eforturi pentru dezvoltarea învățământului și instruirea populației. Au fost chemați specialiști occidentali, tineri japonezi au fost trimiși în Europa și America pentru a deveni specialiști în industrie și agricultură. S-au investit mari sume în construcția de interprinderi industriale și în dezvoltarea rețelei de căi ferate, drumuri și telegraf. Uimitoarele progrese ale
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
populației, în special al țărănimii supusă la mari impozite. Grație acestor măsuri, într-un timp surprinzător de scurt, Japonia a devenit o țară dezvoltată economic, izbutind să anuleze în anii '90 ai secolului al XIX-lea tratatele defavorabile ale puterilor occidentale. Resursele puse la dispoziție statului au fost folosite pentru crearea unei armate și unei flote deosebit de puternice cu care Japonia a dus contemporani, Japonia a învins China în războiul din 1894-1895, ocupând Taiwan-ul. Un deceniu mai târziu s-a
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
efecte pe termen lung, atât pentru Imperiul Bizantin cât și pentru statele arabe implicate. Bizantinii au suferit pierderi teritoriale uriașe, în timp ce arabii au obținut un control puternic asupra Orientului Mijlociu și Africii. Politica Imperiului Bizantin s-a schimbat, de la recucerirea occidentală a lui Iustinian s-a trecut la o poziție defensivă în primul rând, la frontierele estice. Nemaiexistând influențele bizantine asupra statele creștine emergente din Europa de Vest, s-a ajuns la o dezvoltare puternică a feudalismului și a unei autosuficiențe economice. Mai
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
din scurta ei istorie - aproximativ 100.000 de militari . În ianuarie 1919, Ucraina a declarat răboi Rusiei Bolșevice, datorită faptului că cea din urmă a sprijinit proclamarea unei Republici Sovietice Ucrainene la Harkov. În același timp, Republica Populară a Ucrainei Occidentale a cucerit Lvovul, intrând în conflict cu A doua Republică Poloneză. În ianuarie 1919, armatele celor două republici ucrainene s-au unit (Act Zlukî), după ce RP a Ucrainei Apusene a fost complet ocupată de arata poloneză, iar Kievul de către armata
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
s-au organizat în jurul lui Stepan Bandera (OUN-B). cel de-al doilea grup a ajuns să conducă mișcarea naționalistă și aripa ei militară, Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), care fost cea mai importantă mișcare de rezistență ucraineană. Republica Populară a Ucrainei Occidentale a încetat să mai existe în 1919, când teritoriul său a fost ocupat de Polonia. Un an mai târziu, ofițerii ucraineni aflați în exil au fondat Organizația Militară Ucraineană ( Українська Військова Організація, Ukrayins'ka Viis'kova Orhanizația, UVO), o organizație
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
nostru este un criminal și un dușman al poporului”. Odată cu creșterea intensității politicii de polonizare duse de autoritățile de la Varșovia, tot mai mulți ucraineni, în special tineri, și-au pierdut credința în metodele legale, în liderii tradiționali și în democrațiile occidentale, care păreau că i-au abandonat pe ucraineni. Această perioadă de deziluzii a coincis cu creșterea sprijinului pentru OUN. În perioada de dinaintea izbucnirii celei de-a doua conflagrații mondiale, OUA estima că avea 20.000 de membri activi și un
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
ziarele elene au apărut articole de fond în care au fost lăudate vitejia, clarviziunea și geniul diplomatic, care aveau să-i încununeze măreția viitoare . După cucerirea orașului Akrotiri, Venizelos a arborat drapelul Greciei. Forțele otomane au cerut sprijinul vaselor militare occidentale și i-au atacat pe rebeli. Navele marilor puteri au bombardat pozițiile rebelilor din Akrotiri. Drapelul elen a fost doborât în timpul bombardamentului naval, dar a fost arborat din nou. Acest moment a intrat de asemenea în folclorul legat de rebeliunea
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
bombardamentului naval, dar a fost arborat din nou. Acest moment a intrat de asemenea în folclorul legat de rebeliunea cretanilor și au dus la creșterea faimei lui Venizelos, care ar fi refuzat pe 20 februarie să se supună ordinului amiralilor occidentali de coborâre a drapelului și demobilizare a trupelor rebele. În ziarele din Grecia avea să se scrie că Venizelos a „sfidat marina militară a Europei”. Despre el s-a spus că, „în spatele diplomatului subțire de azi se află revoluționarul care
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Această scrisoare a produs reacții profunde în rândul opiniei publice din Grecia, dar și din Europa, unde situația creștinilor care luptau pentru libertate și erau bombardați de flotele creștine aliate cu ocupanții turci au produs indignare populară. În întreaga Europă Occidentală au apărut manifestări de simpatie populară pentru cauza creștinilor cretani, iar cauza rebelilor greci a câștigat noi sprijinitori. Marile puteri au trimis pe 2 martie o notă verbală guvernelor Greciei și Imperiului Otoman, prezentând posibilile soluții ale „Chestiunii Cretane”. Astfel
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
fortului Ruple de către monarhiști și evacuarea armatei din Tesalia, ceea ce ar fi asigurat siguranța propriilor trupe din Macedonia. Pe de altă parte, regele dorea ca aliații să-i ofere garanții că guvernul lui Venizelos nu va fi recunoscut de către puterile occidentale, sau că rivalul său politic nu va primi ajutoare din apus. De asemenea, regele cerea garanții din partea aliaților cu privire la respectarea integrității și neutralității țării și la retrocedare oricărui bun rechiziționat de aceștia în tipul războiului. Violarea de către franco-britanici a integrității
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
cele mai violent a fost cel de la Jasenovac, unde aliații au estimat că au fost uciși 750.000 de sârbi, evrei și romi. Pavelić nu-i considera pe croați a fi estici sau slavi, ci mai degrabă de origine gotică occidentală. Partidul avea să utilizeze această idee mai târziu, pentru a justifica apropierea de Germania Nazistă. Spre deosebire de naziști, însă, care nu dădeau nicio șansă de salvare evreilor din Germania sau din alte țări central-europene, Pavelić a inițiat un plan de a
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
-l trădase susținându-l pe August. Carol, căruia îi plăcea să se considere un mare apărător al Europei protestante, îl displăcea pe Ludovic al XIV-lea pentru cum îi trata el pe hughenoți, și nici nu era interesat de războiul occidental. El și-a îndreptat, în schimb, atenția asupra Rusiei. Tot în 1707, prințul Eugen a condus o invazie aliată a Franței de sud dinspre Italia, dar armata franceză l-a oprit. Marlborough, între timp, a rămas în țările de jos
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
aprilie 1920, textul Mandatului Palestinei nu conținea articolul 25 sau vreo mențiune de tipul „teritoriile care se întind între Iordan și granița estică a Palestinei vor fi determinate ulterior”. Sanford Silverburg a susținut că „o Palestină” în înțelesul concepției politice occidentale practic nu a existat. El a notat că eșecul în stabilirea unui element teritorial vestic sau a unui cadru de referință au umbrit discuțiile, în acest sens fiind citată opinia conform căreia Transiordania a fost ruptă de restul Palestinei ca
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
grupuri au fost ortodocșii siriaci și copții. Biserica Ortodoxă Siriacă a funcționat sub Patriarhatul Armean, dar a făcut o cerere la Poarta Otomană pentru obținerea unui statut separat, aceste cereri fiind susținute de o campanie susținută de emigrația din Europa Occidentală. Astfel, Biserica Apostolică Siriacă a Antiohiei și a întregului Răsărit („iacobită”, care mai târziu și-a schimbat numele în „siriacă”), a fost recuoscută ca o comunitate separată (millet). Tot în această perioadă au fost recunoscute milleturile caldeean-catolic, siriac-catolic și „meletul
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
britanicii s-au aflat într-o competiție pentru protectoratul asupra armenilor. Credincioșii ortodocși considerau că misionarii protestanți, (peste 100 în Anatolia în perioada de dinaintea izbucnirii primului război mondial), ca pe o amenințare la adresa propriilor învățături. Activitățile religioase sponsorizate de guverne occidentale nu erau total lipsite de substraturi politice, așa cum a demonstrat-o „războiul lumânărilor” din 1847. O serie de tensiuni dintre călugării catolici și ortodocși din Palestina s-au agravat datorită Franței, care făcea eforturi tot mai mari încă din 1840
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
prim plan credința unei persoane și pe unul secundar etnia acesteia. Politicieni seculariști precum Shulamit Aloni sau Uri Avnery au protestat împotriva acestei practici și au cerut desființarea acestei moșteniri otomane și înlocuirea sa cu un sistem copiat după abordarea occidentală, unde afilierea religioasă este considerată o chestiune privată de conștiință, în care statul nu trebuie să se amestece. Toate propunerile de acest tip au fost respinse până în acest moment. Un caz interesant este cel al Greciei, care nu recunoaște în
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Jabra s-a concentrat asupra structurării unor modele teoretice în care să fie încadrate operele contemporanilor săi. Astfel, el desprinde caracteristicile fiecărui curent literar în parte în urma unei analize întreprinse prin prisma unei mentalități moderne și a unei viziuni moderniste, occidentale de altfel, pe care le introduce mai apoi în critica literară arabă. Lucrările sale în acest domeniu - al-Ḥurrīyah wa-al-țūfăn ( Libertate și potop ) publicată în 1960, al-Năr wa-al-ğawhar ( Foc și esență ) în 1975, Yanăbi‘ al-ru’yă ( Izvoarele viziunii) în 1979 - au
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]