192,525 matches
-
Prin el cititorul descoperă identitatea personajului, gradul său de cultură, epoca și mediul social În care s-a format și se mișcă. Schțele utilizează mijloace literare identice cu cele din comedii, cu accente dramatice, chiar dacă aceasta reprezintă o altă etapă literară În creația scriitorului. Celălalt univers tragic al operei lui I. L. Caragiale este ilustrat atât În dramaturgie („Năpasta”) cât și În nuvele („Păcat”, „O făclie de Paște”, „În vreme de război”). În această parte a operei lui I. L. Caragiale se poate
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu lupt contra guvernului”) Actul al III-lea include În el punctul culminant. Cele două discursuri ale lui Farfuridi și Cațavencu, precum și cearta dintre ei, dezvăluie toate tarele unei politici puse În exclusivitate În favoarea intereselor personale ale pretinșilor candidați. Arta literară a dramaturgului atinge În aceste pagini o cotă valorică excepțională. Discursul lui Cațavencu este Întrerupt de către Trahanache pentru a anunța numele candidatului. Știind că el va fi, Cațavencu acceptă cu plăcere, dar rămâne trăsnit când „prezidentul” pronunță un nume necunoscut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
artistică: „Ca orice om foarte singur, Iona vorbește tare cu sine Însuși, Își pune Întrebări si răspunde, se comportă ca și când În scenă ar fi două personaje. Se dedublează și se „strânge”, după cerințele vieții sale interioare și trebuințele scenice.” Formula literară a monologului interior, Împletită cu influența biblică În conturarea personajului atribuie dramei calitatea de text aflat la granița neomodernismului literar. Eroul lui Marin Sorescu este la origine cunoscutul personaj biblic Iona, fiul lui Amitai, Însărcinat În taină să propovăduiască În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În scenă ar fi două personaje. Se dedublează și se „strânge”, după cerințele vieții sale interioare și trebuințele scenice.” Formula literară a monologului interior, Împletită cu influența biblică În conturarea personajului atribuie dramei calitatea de text aflat la granița neomodernismului literar. Eroul lui Marin Sorescu este la origine cunoscutul personaj biblic Iona, fiul lui Amitai, Însărcinat În taină să propovăduiască În cetatea Ninive, cuvântul Domnului, Întrucât păcatele celor de acolo ajunseseră până la cer. După ce acceptă misiunea, Iona se răzgândește, se ascunde
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se numără „Moartea ceasului”, 1966, „Tinerețea lui Don Quijote”, 1968, „Tușiți” (1970), „O aripă și-un picior”, 1972, „Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul celor șase volume intitulat „La lilieci”, publicate Între 1973 - 1996. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind În cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici („Unde fugim de acasă?”1967, „Cirip-ciorap”1993). La moartea lui au rămas În manuscris cincisprezece volume, poezie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
precum poezia pe tema condițiilor existențiale ale omului modern. Modalitatea de expresie dramatică este un fals monolog, ori un dialog interiorizat, alcătuit din replici adresate de către personaj sieși prin tehnica dedublării. Se pare Însă că dedublarea nu este o noutate literară, se Întâlnește peste tot, chiar și În existența zilnică și comună a indivizilor. Ilie Moromete apelează la o asemenea stare În diferite situații. La Marin Sorescu dedublarea are sensurile ei, iar replicile sunt deseori pagini de poezie autentică, prin ambiguitate
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
autorului este aceea de a da piesei vivacitate, un farmec inimitabil și o sprinteneală filologică. Marin Sorescu introduce În teatrul istoric un nou stil, prin intermediul căruia se prăbușește, poate pentru totdeauna, solemnitatea de factură arhaică a dramei romantice. REPERE ISTORICO - LITERARE I. L. CARAGIALE Viața și opera I. L. Caragiale, de departe cel mai de seamă dramaturg român din toate timpurile, s-a născut Într-o familie cu incontestabile virtuți teatrale. Doi dintre cei mai cunoscuți actori ai secolului al XIX-lea, Costache
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Într-o situație limită se afla pe atunci, plecat de la Blaj spre regat și Mihai Eminescu. Acest lucru se petrecea prin 1869. Mihai Eminescu și I. L. Caragiale se Întâlniseră prin, 1868 la București, marcând astfel primul contact evocat de istoria literară și continuă să fie evocat ori de câte ori este vorba despre destinul comun al celor doi mari scriitori. În toamna anului 1969, Mihai Eminescu pleca la Viena. 2. Caragiale dramaturg Contactul lui I. L. Caragiale cu teatrul a avut loc foarte de timpuriu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
piesă originală, reprezentată pe scena Teatrului Național din București la 18 ianuarie, 1879. Piesa, o comedie, trasează coordonatele majore ale dramaturgiei caragialiene. „Conu Leonida față cu reacțiunea” a fost citită În casa lui Maiorescu În 1879 și publicată În „Convorbiri literare” În 1880; a fost considerată o capodoperă de ironie și Înscenare dramaturgică. Cea mai complexă operă dramatică a lui I. L. Catagiale a fost citită tot la „Junimea”, la 6 octombrie, 1884 și a fost prezentată pe scena Teatrului Național din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lui I. L. Catagiale a fost citită tot la „Junimea”, la 6 octombrie, 1884 și a fost prezentată pe scena Teatrului Național din București la 13 noiembrie, 1884 cu un succes de public rar Întâlnit. A fost publicată apoi În „Convorbiri literare” la 1 martie, 1885. „O scrisoare pierdută”, că despre ea este vorba, dă Întreaga măsură a geniului verbal, prin dinamismul replicilor, al intrigii, „știința de a trece de la personaj la tip și invers, de la Întâmplare, la semnificația generică.” (Florin Manolescu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a geniului verbal, prin dinamismul replicilor, al intrigii, „știința de a trece de la personaj la tip și invers, de la Întâmplare, la semnificația generică.” (Florin Manolescu) 122 Ultima piesă din seria comediilor, „D-ale carnavalului” a fost publicată tot În „Convorbiri literare” la 1 mai, 1885, după ce fusese premiată de către un comitet al Teatrului Național la care Își dăduseră consimțământul V. Alecsandri, T. Maiorescu, B. P. Hasdeu. Activitatea de dramaturg a lui I. L. Caragiale va continua cu câteva piese de mai mici
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu multe ademeniri”, gazetarul devine un ins corupt și o critică profesată de un asemenea „condei”, „trebuie neapărat să fie așa cum este”, adică falsă. Astfel, o piesă stupidă a unui scriitor bătut de toți sfinții... se cheamă un adevărat monument literar.” Un actor „mai puțin decât o mediocritate” lipsit „de orice daruri” devine „iubitul nostru artist”... un „talent admirabil.” „O actriță ridicolă, necioplită” devine , fără comentarii „gingașa și eleganta Cutare.” Directorul teatrului „Își umple punga” și jură ca va aduce În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
inițiativa lui s-a tradus în românește, după Fénelon, Întâmplările lui Telemac (1772), păstrat într-o copie a lui Constantin Stăncescu. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 353; N.N. Condeescu, „Istoria lui Alțidalis și a Zelidiei”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. V, 1931, 107-147; Piru, Ist. lit., II, 21; Moraru - Velculescu, Bibliografia, vol. I, partea I, 117-120; Dicț. lit. 1900, 262; Mazilu, Recitind, I, 275-276, 281. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286690_a_288019]
-
Mihail. A condus din 1935 împreună cu poetul Octavian Goga Partidul Național Creștin și guvernul Goga-Cuza (decembrie 1937-februarie 1938). 523 Octavian Goga (1881-1938), poet și om politic român. Studii la Facultatea de litere și filosofie din Budapesta (1900-1904). Din 1904 secretar literar la "Astra", mentor al grupării "tinerilor oțeliți" din cadrul Partidului Național Român. După intrarea României în război se stabilește în România, contribuind la tipărirea ziarului "România". Ministru fără portofoliu în Consiliul Dirigent (1918-1920), deputat (1919); membru al Academiei Române (din 1919); membru
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
avea și un sens ascuns, dincolo de sensurile aparente, și s-a dezvoltat ulterior în filosofie și științele filosofice, o multitudine de demersuri interpretative diferențiindu-se disciplinar. Deci, la început, a interpreta a însemnat a interpreta texte: mai întîi religioase, apoi literare, filosofice, științifice, iar această disciplină, a interpretării textelor, s-a numit hermeneutică (de la numele zeului Hermes, care, printre altele, era și zeul transmiterii informațiilor între zei și al mesajelor între zei și muritori și care apela uneori la un joc
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
, Alexandru (pseudonim al lui George-Alexandru Georgescu; 6.IV.1930, București), prozator, eseist, critic și istoric literar, traducător. Este fiul Elizei (n. Constantinescu) și al lui lui George Georgescu (care moare când viitorul scriitor avea șase ani), funcționari la Banca Națională a României și descendenți ai unor familii de negustori și antreprenori. Copilăria și-a petrecut-o în București (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
institut de cercetări în domeniul construcțiilor. Între 1955 și 1959, demisionând de la institut, își asigură existența prin colaborări regulate (activități redacționale, traduceri) cu o asociație a inginerilor și tehnicienilor. Lucrează, între 1959 și 1972, la Biblioteca Academiei Române. Debutează în presa literară în 1969, la „Luceafărul” (atunci sub conducerea lui Ștefan Bănulescu), cu povestirea Nocturnă. Editorial, va fi prezent din 1970, când îi apar cvasisimultan volumul de povestiri Simple întâmplări cu sensul la urmă și eseul despre Tudor Arghezi, Marele Alpha. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
și Z. Ornea sau Marcel Petrișor și Paul Goma”. După 1970 a publicat peste douăzeci de volume proprii, traduceri - unele însoțite de prefețe sau studii introductive -, a întocmit antologii, a îngrijit ediții critice. Colaborează frecvent, uneori regulat, la diferite publicații literare sau culturale, „România literară”, „Contemporanul” și, în special „Viața românească”, unde, la începutul anilor ’80, e titularul cronicii literare pentru cartea de critică și eseu; în anii ’90, după o prezență activă în mai multe reviste, mai multe certuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Marcel Petrișor și Paul Goma”. După 1970 a publicat peste douăzeci de volume proprii, traduceri - unele însoțite de prefețe sau studii introductive -, a întocmit antologii, a îngrijit ediții critice. Colaborează frecvent, uneori regulat, la diferite publicații literare sau culturale, „România literară”, „Contemporanul” și, în special „Viața românească”, unde, la începutul anilor ’80, e titularul cronicii literare pentru cartea de critică și eseu; în anii ’90, după o prezență activă în mai multe reviste, mai multe certuri și ruperi de relații cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
unele însoțite de prefețe sau studii introductive -, a întocmit antologii, a îngrijit ediții critice. Colaborează frecvent, uneori regulat, la diferite publicații literare sau culturale, „România literară”, „Contemporanul” și, în special „Viața românească”, unde, la începutul anilor ’80, e titularul cronicii literare pentru cartea de critică și eseu; în anii ’90, după o prezență activă în mai multe reviste, mai multe certuri și ruperi de relații cu redacțiile se soldează cu o restrângere a gamei de publicații la care să colaboreze, scriitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
în anii ’90, după o prezență activă în mai multe reviste, mai multe certuri și ruperi de relații cu redacțiile se soldează cu o restrângere a gamei de publicații la care să colaboreze, scriitorul fixându-se în special la „Adevărul literar și artistic” și „Luceafărul”. A făcut, de-a lungul anilor, în diferite împrejurări (trimis al Uniunii Scriitorilor, bursier al Asociației de Întrajutorare Intelectuală Europeană, turist), călătorii în Cehoslovacia, Rusia, Letonia, Estonia, Franța, Italia, Germania. Cărților sale li s-a recunoscut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
făcut, de-a lungul anilor, în diferite împrejurări (trimis al Uniunii Scriitorilor, bursier al Asociației de Întrajutorare Intelectuală Europeană, turist), călătorii în Cehoslovacia, Rusia, Letonia, Estonia, Franța, Italia, Germania. Cărților sale li s-a recunoscut valoarea și prin numeroasele premii literare dobândite: Premiul Uniunii Scriitorilor (Semne și repere, 1971), Premiul Asociației Scriitorilor din București (La sfârșitul lecturii, III, 1980), Premiul Uniunii Scriitorilor (Simple întâmplări în gând și spații, 1982, Caragiale, 1996), Premiul Fundației „Cuvântul”, Premiul revistei „Convorbiri literare”, Marele Premiu Soros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
prin numeroasele premii literare dobândite: Premiul Uniunii Scriitorilor (Semne și repere, 1971), Premiul Asociației Scriitorilor din București (La sfârșitul lecturii, III, 1980), Premiul Uniunii Scriitorilor (Simple întâmplări în gând și spații, 1982, Caragiale, 1996), Premiul Fundației „Cuvântul”, Premiul revistei „Convorbiri literare”, Marele Premiu Soros pentru roman (toate pentru Oameni și umbre, glasuri și tăceri, 1996), Premiul Național „Tudor Arghezi” - Târgu Jiu, Cărbunești, 1998 ș.a. Ca prozator, G. poate fi plasat între scriitorii livrești, erudiți, fanteziști și ludici, alături de alți autori pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist, dispoziția ironică și parodică sunt mobilizate într-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
socialul și culturalul, demersul vizând chestiuni de mentalitate obștească și de istorie a civilizației. În activitatea critică „la zi” - în textele adunate în seria La sfârșitul lecturii (I-IV, 1973-1993) și în alte scrieri asemănătoare -, G. glosează nuanțat asupra fenomenului literar și a întruchipărilor sale, risipește confuzii, îndreaptă erori, interpretează judicios detalii anterior neglijate, contrazice locuri comune, deschide perspective neevidente, dar legitime și persuasiv argumentate. Spirit funciarmente polemic, scriitorul își teoretizează înclinația, afirmând caracterul intrinsec polemic al criticii literare. Bătăios, criticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]