192,981 matches
-
probabil din lipsă de bani). În 1817, pe drumul de întoarcere către casă, el a vizitat orașele Leipzig și Praga. În Praga, unde a căutat un post de profesor particular, el a stat o lună și s-a alăturat cercului literar, printre ai cărui membri erau Josef Dobrovský, Josef Jungmann și Václav Hanka, pe care Šafárik a apucat să-i cunoască personal. Între vara anului 1817 și iunie 1819 a lucrat ca profesor particular la Pressburg (Bratislava) în bine-cunoscuta familie a
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Praga, el a publicat cele mai multe dintre lucrările sale, mai ales opera sa principală " Slovanské starožitnosti" („Antichități slavone”) în 1837. De asemenea, el a editat primul volum al cărții "Výbor" (selecții din vechii scriitori cehi), care a apărut sub auspiciile Societății Literare din Praga în 1845. În acest scop el a elaborat o gramatică a vechii limbi cehe ("Počátkové staročeské mluvnice"). În colecția de articole "Hlasowé o potřebě jednoty spisowného jazyka pro Čechy, Morawany a Slowáky" („Voci cu privire la necesitatea unui standard lingvistic
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
slovaci ca fiind o națiune separată de cehi (precum afirmă în mod explicit în scrierile sale "Geschichte der slawischen Sprache..." și "Slovanský národopis"), dar el a pledat pentru folosirea limbii cehe slovacizate („stilul slovac al limbii cehe”) ca singura limbă literară pentru poporul slovac. În timpul Revoluției de la 1848 el s-a ocupat, în principal, cu strângerea de material pentru cărțile sale de istorie veche a slavilor. În 1848 a fost numit director al Bibliotecii Universității din Praga și profesor de filologie
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
dar a revenit în Georgia în anul 1884 din cauza constrângerilor financiare. Aici a găsit un post de profesor de limba georgiană. El a devenit cunoscut în calitate de reprezentant al Mișcării de Eliberare Națională din Georgia. Vaja Pșavela a început o carieră literară la mijlocul anilor 1880. În lucrările sale, el a portretizat viața de zi cu zi și psihologia pșavilor săi contemporani. Vaja Pșavela este autorul a numeroase opere literare de nivel internațional - 36 de poeme epice, aproximativ 400 de poezii („Aluda Ketelauri
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
al Mișcării de Eliberare Națională din Georgia. Vaja Pșavela a început o carieră literară la mijlocul anilor 1880. În lucrările sale, el a portretizat viața de zi cu zi și psihologia pșavilor săi contemporani. Vaja Pșavela este autorul a numeroase opere literare de nivel internațional - 36 de poeme epice, aproximativ 400 de poezii („Aluda Ketelauri”, „Bakhtrioni”, „Gogotur și Apshina”, „Gazdă și oaspete”, „Mâncătorul de șerpi”, „Eteri”, „Mindia” etc.), piese de teatru și povestiri, precum și critică literară, jurnalism și articole științifice de interes
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
Pșavela este autorul a numeroase opere literare de nivel internațional - 36 de poeme epice, aproximativ 400 de poezii („Aluda Ketelauri”, „Bakhtrioni”, „Gogotur și Apshina”, „Gazdă și oaspete”, „Mâncătorul de șerpi”, „Eteri”, „Mindia” etc.), piese de teatru și povestiri, precum și critică literară, jurnalism și articole științifice de interes etnografic. Chiar și în proza sa, el evocă viața muntenilor georgieni cu o precizie etnografică și înfățișează o întreagă lume de concepte mitologice. În poezia sa, poetul abordează trecutul eroic al poporului său și
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
nu-și poate reconcilia idealurile cu nevoile familiei sale și cu cele ale societății. Intriga catalizatoare a consumării de carne de șarpe de către Mindia într-o tentativă de sinucidere - care generează în schimb obținerea unor cunoștințe oculte - constituie o folosire literară a motivului folcloric central prezent în Șarpele Alb (Frații Grimm), care sintetizează tipul de poveste nr. 673 din sistemul de clasificare Aarne-Thompson. Poemul epic "Bakhtrioni" (1892, în traducere rusă în 1943) prezintă rolul jucat de triburile muntenilor georgieni în revolta
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
și evocatoarele sale reprezentări ale Naturii - pentru care a simțit o dragoste profundă. Peisajele lui sunt pline de mișcare și de conflicte interne. Dicția sa poetică este saturată cu toate bogățiile limbii sale materne și totuși aceasta este o limbă literară impecabil de exactă. Grație traducerilor excelente în limba rusă (realizate de Nikolai Zaboloțki, V. Derjavin, Osip Mandelștam, Boris Pasternak, S. Spasski, Marina Țvetaeva și alții), în limba engleză (de Donald Rayfield, Venera Urushadze, Lela Jgerenaia, Nino Ramishvili și alții), în
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
Tiflis la 10 iulie 1915 și a fost înmormântat acolo, în vechea capitală a țării sale natale, fiindu-i acordată onoarea de seamă a unui mormânt în prestigiosul Panteon de pe Muntele Mtatsminda, în semn de recunoaștere atât a realizărilor sale literare, cât și a rolului său de reprezentant al mișcării de Eliberare Națională din Georgia. Poetul muntean Vaja Pșavela este, într-adevăr, așa cum Donald Rayfield scrie, „de o magnitudine calitativă mai mare decât orice alt scriitor georgian”. Cele cinci poeme epice
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
nume la naștere: Avigdor Șadhan, născut la 16 octombrie 1933 la Hotin) este un istoric, scriitor și pedagog israelian, evreu originar din Basarabia. S-a făcut cunoscut prin cercetări de istorie militară și ale Holocaustului, precum și prin scrieri cu caracter literar și de popularizare a unor subiecte istorice. Shahan s-a născut în 1933 la Hotin, Basarabia, atunci parte a Regatului României, într-o familie de evrei, Iacob și Tania Șadhan. După trei ani i s-a născut o soră, Myriam
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
transformat în muzeu. Din 2003, ansamblul muzeal se află sub administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea. Muzeul actual adăpostește la parter o sală dedicată Comisiunii Europene a Dunării, precum și cabinetul de lucru al scriitorului Eugeniu P. Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart.
Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina () [Corola-website/Science/336115_a_337444]
-
limba engleză a fost retradusă în cehă și publicată. El a fost realizatorul unei serii îndelungate de discuții cu privire la literatură pentru Vocea Americii. Din 1973 până în 1990, el a realizat peste 200 de emisiuni în care a analizat importante opere literare și a purtat discuții pe teme literare. A murit pe 3 ianuarie 2012, la Toronto, Ontario, de cancer; el avea vârsta de 87 de ani. Printre numeroasele sale premii literare sunt Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură (1980), Premiul Guvernatorului General
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
și publicată. El a fost realizatorul unei serii îndelungate de discuții cu privire la literatură pentru Vocea Americii. Din 1973 până în 1990, el a realizat peste 200 de emisiuni în care a analizat importante opere literare și a purtat discuții pe teme literare. A murit pe 3 ianuarie 2012, la Toronto, Ontario, de cancer; el avea vârsta de 87 de ani. Printre numeroasele sale premii literare sunt Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură (1980), Premiul Guvernatorului General al Canadei pentru dițiune în limba engleză
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
peste 200 de emisiuni în care a analizat importante opere literare și a purtat discuții pe teme literare. A murit pe 3 ianuarie 2012, la Toronto, Ontario, de cancer; el avea vârsta de 87 de ani. Printre numeroasele sale premii literare sunt Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură (1980), Premiul Guvernatorului General al Canadei pentru dițiune în limba engleză (1984), Premiul de Stat pentru Literatură al Republicii Cehe (1999) și Premiul " Pentru Îmbunătățirea Relațiilor Umane" al Fundației Comenius Pangea (2001), pe care
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
Mondial, Nezval s-a mutat la Praga și a început să studieze filosofia la Universitatea Carolină, dar nu a obținut diploma pentru că nu a reușit să-și finalizeze lucrarea de licență. În acest timp, el a fost fermecat de viața literară boemă din cafenelele și de pe străzile din Praga. a fost un membru al grupului avangardist de artiști "Devětsil" (tradus literal "nouă forțe", numele ceh al plantei butterbur, dar pentru un vorbitor de cehă era o referire evidentă la cei nouă
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
18 noiembrie 1847, Praga - 26 noiembrie 1926, Praga) a fost o poetă, libretistă, scriitoare și traducătoare cehă, dar și o activistă feministă. A fost inițiată în literatură și politica feministă de către Karolína Světlá. Ea a scris poezii lirice și critică literară, dar în prezent este asociată mai mult cu literatura pentru copii și cu traducerile. A tradus scrieri ale lui Pușkin, Mickiewicz și Byron. Krásnohorská a scris libretele mai multor opere de Bedřich Smetana: "The Kiss", "The Secret", "The Devil's
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
A urmat cursurile Institutului Svoboda din Praga, dobândind cunoștințe sistematice cu ajutorul fraților și prietenilor ei; a învățat chiar să cânte la pian și să picteze. Eliška a suferit încă din tinerețe de pe urma unor dureri articulare. S-a împrietenit cu personalități literare ale epocii precum Karolina Světlá și Vítězslav Hálek. Ea a activat în cadrul mișcării de emancipare a femeilor, ca membru și apoi ca președinte al Asociației Femeilor Cehe, care fusese înființată în 1871 de Karolina Světlá și a fost redactor al
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
1890 a Asociației Minerva a decis luarea în administrarea sa a gimnaziului pentru fete Minerva. Krásnohorská este autoarea uneia dintre primele considerații despre mișcarea feministă "Ženská otázka česká" (1881). A contribuit la revista "Osvěta", unde s-a axat pe critica literară. S-a implicat, printre altele, în disputa legată de autenticitatea poemului epic "Rukopisy královedvorský a zelenohorský", presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh. Ea a susținut că manuscrisele sunt autentice, intrând în
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
creat în 1927 și o placă memorială dedicată Eliškăi Krásnohorská, ce a fost amplasată pe actuala clădire a Academiei Comerciale Cehoslovace de pe strada Ressel 5. E. Krásnohorská este înmormântată În Cimitirul Olšany din Praga. Poezia ei nu au o calitate literară foarte înaltă. Poeziile sale sunt lirice și subiective, declamatorii și cu un caracter moral.
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
Gwyn, un scriitor londonez, aflat la a treia carte, hotărăște, într-o bună zi, să își abandoneze meseria. După o perioadă de rătăcire, în care își caută o nouă vocație, se decide să se specializeze în scrierea de portrete. Texte literare care să oglindească eul unor persoane particulare, dispuse să îi pozeze, gol-goluțe, timp de 30 de zile, într-un garaj iluminat fantezist. Contrar așteptărilor, afacerea înflorește, iar Mr Gwyn este nevoit să își angajeze o secretară care să îi trieze
Alessandro Baricco () [Corola-website/Science/336181_a_337510]
-
fotografa Claire Beck. Ea era fiica clienților săi, Otto și Olga Beck, și avea cu 35 de ani mai puțin decât el. Au divorțat la data de 30 aprilie 1932. În urma divorțului lor, Claire Loos a scris " Privat", o operă literară formată din viniete despre caracterul, obiceiurile și afirmațiile lui Loos, publicată de către Johannes-Presse din Viena în 1936. Se urmărea ca prin vânzarea cărții să se strângă fonduri pentru mormântul lui Loos. Toată viața lui, Loos a suferit de o deficiență
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
familia nobiliară și muzicală Michna Ottradovic din orașul Jindřichův Hradec aflat în sudul Boemiei, care purta titlul de Cavaler. Tatăl său a fost organistul și trompetistul Michael Michna (multe alte rude au fost, de asemenea, trompetiști). În anii 1620 fraternitatea literară din oraș a fost restaurată de Lordul Cancelar Suprem al Regatului Boemiei Vilém Slavata și acel act, împreună cu activitățile Colegiului Iezuit, fondat în 1594, au contribuit foarte mult la dezvoltarea vieții culturale în oraș. Adam Michna a devenit primul student
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
o mare influență asupra vieții muzicale în Ținuturile Cehe. Multe compoziții ale lui Michna au fost tipărite mai târziu și publicate de către iezuiții din Praga. Se cunosc puține despre viața sa de mai târziu. El a devenit membru al Societății Literare și organist și dirijor al corului, în 1633, la biserica parohială din Jindřichův Hradec. A contribuit la îmbunătățirea vieții muzicale din oraș, era un cetățean bogat și respectat din Jindřichův Hradec și, de asemenea, proprietar al unui studio muzical. El
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
determina organizarea periodică de transporturi către „Est” în alte lagăre de concentrare precum cel de la Auschwitz. Familia a adoptat după război numele Klíma, ce avea o sonoritate mai puțin germanică. Klíma a descris plastic această perioadă în articolele din revista literară britanică "Granta", în special "O copilărie în Terezin". În această perioadă de trai în condiții extreme a experimentat pentru prima dată „puterea eliberatoare pe care o poate da scrisul”, după ce a citit un eseu școlar în clasă. El se afla
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
un semestru la Facultatea de științe politice și economice, iar mai târziu a urmat Facultatea de filosofie a Universității Caroline (1952-1956). A lucrat apoi ca redactor la revista săptămânală Květy (Flori), la editura Československý spisovatel (Scriitorul cehoslovac), Literární noviny (Gazeta literară), iar în perioada 1963-1969 a deținut funcția de redactor-șef adjunct la Literární listy (Foi literare). În anii '60, mai precis în perioada 1963-1970, a fost visiting profesor la Universitatea din Ann Arbor, Michigan, SUA. Reîntors în Cehoslovacia, a fost
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]