192,981 matches
-
filosofie a Universității Caroline (1952-1956). A lucrat apoi ca redactor la revista săptămânală Květy (Flori), la editura Československý spisovatel (Scriitorul cehoslovac), Literární noviny (Gazeta literară), iar în perioada 1963-1969 a deținut funcția de redactor-șef adjunct la Literární listy (Foi literare). În anii '60, mai precis în perioada 1963-1970, a fost visiting profesor la Universitatea din Ann Arbor, Michigan, SUA. Reîntors în Cehoslovacia, a fost marginalizat de regimul comunist și i s-a interzis să mai publice. Astfel, în anii '70-
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
începutul regimului comunist și uciderea celor care se opuneau noului regim începuseră deja, iar tatăl lui Klíma a fost din nou închis, de această dată de către proprii săi conaționali. Acest fundal întunecat este creuzetul în care s-a format materialul literar al lui Klíma: cunoașterea profundă a cruzimii umane, împreună cu nevoia specială de păstrare a integrității personale, lupta individului pentru a-și păstra valorile personale pe care regimurile totalitare încercau să le distrugă. Pentru calitățile sale literare, Ivan Klíma a obținut
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
s-a format materialul literar al lui Klíma: cunoașterea profundă a cruzimii umane, împreună cu nevoia specială de păstrare a integrității personale, lupta individului pentru a-și păstra valorile personale pe care regimurile totalitare încercau să le distrugă. Pentru calitățile sale literare, Ivan Klíma a obținut Premiul Franz Kafka în 2002, devenind al doilea destinatar al premiului. Volumul său de memorii în două volume "Moje šílené století" („Secolul meu nebun”) i-a adus premiul literar Magnesia Litera la categoria non-ficțiune, în 2010
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
încercau să le distrugă. Pentru calitățile sale literare, Ivan Klíma a obținut Premiul Franz Kafka în 2002, devenind al doilea destinatar al premiului. Volumul său de memorii în două volume "Moje šílené století" („Secolul meu nebun”) i-a adus premiul literar Magnesia Litera la categoria non-ficțiune, în 2010.
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
învețe tâmplăria. Încercările de a urma liceul și facultatea nu au avut succes. În timpul vieții sale a călătorit frecvent în Europa și Orient. După 1877 s-a mutat la Vodňany, unde a petrecut peste un deceniu, ocupându-se cu activitatea literară. Ulterior, el a revenit la Praga. A murit la Praga. Poemele și proza lui Zeyer sunt neliniștite, nostalgice, mistice, deprimante și au, de obicei, un sfârșit tragic. El a amestecat de multe ori legende străine cu teme naționale specifice istoriei
Julius Zeyer () [Corola-website/Science/336266_a_337595]
-
din Imperiul Austro-Ungar. După absolvire s-a înscris pentru o scurtă perioadă la Conservatorul din Praga și la Facultatea de Medicină, dar a abandonat studiile după două semestre. În 1918 s-a căsătorit cu Ernst Pollak, un intelectual și critic literar evreu pe care l-a cunoscut în cercurile literare din Praga, și s-a mutat cu el la Viena. Căsătoria, care ar fi determinat-o să rupă relațiile cu tatăl ei timp de mai mulți ani, a fost una nefericită
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
o scurtă perioadă la Conservatorul din Praga și la Facultatea de Medicină, dar a abandonat studiile după două semestre. În 1918 s-a căsătorit cu Ernst Pollak, un intelectual și critic literar evreu pe care l-a cunoscut în cercurile literare din Praga, și s-a mutat cu el la Viena. Căsătoria, care ar fi determinat-o să rupă relațiile cu tatăl ei timp de mai mulți ani, a fost una nefericită. Deoarece câștigurile lui Pollak erau inițial insuficiente pentru a
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
îl avea în centrul său pe un țăran haiduc care îi jefuia pe cei bogați pentru a-i ajuta pe cei săraci. Cartea este considerată o capodoperă. Ea a dobândit statutul de basm. Olbracht a obținut cel mai înalt premiu literar al țării sale pentru această carte. În 1934, Olbracht a scris în colaborare scenariul pentru Marijka nevěrnice ("Marijka Necredincioasa"). În anul următor, el a publicat Hory o staletí ("Munți și secole"), care era o combinație de etnografie politică și critici
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
(în traducere română "Mesagerul literar al Sudului") a fost o revistă publicată în Richmond, Virginia, din august 1834 până în iunie 1864. Fiecare număr a purtat subtitlul „Devoted to Every Department of Literature and the Fine Arts” sau ceva asemănător și a conținut poezie, ficțiune, non-ficțiune
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
apărut pentru prima dată în august 1834, avându-l ca editor pe Thomas Willis White. În primul număr White a declarat că scopul revistei era „de a stimula mândria și geniul sudului și trezirea dintr-un somn lung a eforturilor literare din această parte a țării noastre”. Acest lucru făcea referire la faptul că, în acel timp, cele mai multe reviste erau publicate în Boston, New York și Philadelphia. Edgar Allan Poe a lucrat ca redactor pentru o perioadă de timp (vezi mai jos
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
de abonați. Într-o scrisoare scrisă cu câțiva ani mai târziu, în 1844, Poe a afirmat că a început să lucreze când "Messenger" avea aproximativ 700 de abonați și a plecat când avea 5.500 de abonați plătitori. Pe lângă critică literară, Poe a publicat primele sale scrieri literare faimoase în "Messenger", inclusiv controversatele „Berenice” și „Morella”, precum și, în foileton, părți ale singurului său roman "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Poe a părăsit revista începând cu numărul din ianuarie 1837, dar a
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
câțiva ani mai târziu, în 1844, Poe a afirmat că a început să lucreze când "Messenger" avea aproximativ 700 de abonați și a plecat când avea 5.500 de abonați plătitori. Pe lângă critică literară, Poe a publicat primele sale scrieri literare faimoase în "Messenger", inclusiv controversatele „Berenice” și „Morella”, precum și, în foileton, părți ale singurului său roman "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Poe a părăsit revista începând cu numărul din ianuarie 1837, dar a contribuit cu scrieri chiar și după moartea
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
În prima jumătate a secolului XX, producția romanescă arabă era caracterizată de un monopol egiptean, remarcabil atât prin prisma cantității, cât și datorită calității excepționale a operelor. În Egipt, romanul, ca specie literară, se poate lăuda cu o istorie îndelungată, timp în care s-au diferențiat diverse etape majore de dezvoltare. Etapa incipientă a romanului egiptean este profund marcată de revoluția din 1919, când definitorii erau afirmarea identității culturale și abordarea unei viziuni
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
înconjoară. Relatarea se face la persoana a treia, beneficiind de o notă subtilă de ironie din partea autorului, care se detașează de protagonist, pe care îl numește „băiatul” sau, mai târziu, „tânărul”. Mai mult, romanul este, în principal, scris în araba literară. Deși inserează pe alocuri replici în dialect, pentru a genera un efect comic și a păstra autenticitatea dialogului, Hussein nu preferă această practică. Urmărind firul epic, cititorul devine părtaș la aventurile „băiatului”, care trece treptat de la statutul de „sheik”, datorat
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
fundal degradarea politică, dictatura dură, precum și insuccesul instaurării independenței. Avantajul consta, însă, în faptul că cititorul devenise mai rafinat, deci interesat de analiza socială și politică și de schimbările culturale de pe scena egipteană. Limbajul folosit devine mai flexibil, iar araba literară câștigă un loc de onoare. Naghib Mahfuz este, fără îndoială, exponentul realismului egiptean, publicând trei capodopere în acest sens - toate reunite în Trilogia Cairo: "Bayn al-Qasrayn", "Qasr al-Shawq" și "Al-Sukkariyyah". Trilogia, pentru care Mahfuz a câștigat și Premiul Nobel pentru
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
lui Mahfuz, care câștigă, în 1988, Premiul Nobel pentru Literatură. Pe lângă acesta, un alt autor prolific al generației a fost Muhammad Yusuf al-Quˁayyid, cu romanul reprezentativ "Al-Hidad" (Doliul). În această etapă, temele abordate sunt extrem de variate, barierele lingvistice dintre araba literară și dialecte fiind doborâte. Tehnicile implicate în crearea romanelor devin din ce în ce mai sofisticate, însă se are întotdeauna în vedere loialitatea cu care autorii continuă să exploateze trecerea societății de la tradiție la modernitate, de la valori spirituale la superficialitate.
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
and American Monthly Review (sau uneori ...and Monthly American Review) sau, mai simplu, Burton's Magazine, a fost o publicație literară ce a apărut la Philadelphia din 1837 până în 1841. Fondatorul său a fost William Evans Burton, un imigrant de origine engleză în Statele Unite ale Americii care a condus, de asemenea, un teatru și a fost un actor de mică importanță
Burton's Gentleman's Magazine () [Corola-website/Science/336325_a_337654]
-
muzicale pentru pian ale celor mai recente valsuri sau polci. Edgar Allan Poe a publicat în "Godey's" una dintre primele sale povestiri intitulată „The Visionary” (redenumită mai târziu „The Assignation”) în 1834. A publicat apoi mai multe alte creații literare: „Poveste din Munții Colțuroși” (aprilie 1844), „Lada dreptunghiulară” (septembrie 1844), „Tu ești ucigașul!” (noiembrie 1844) și „Balerca de Amontillado” (1846). Alți colaboratori ai revistei au fost Nathaniel Hawthorne, Oliver Wendell Holmes, Washington Irving, James Kirk Paulding, William Gilmore Simms, Nathaniel
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
de fluturi și specii oamenilor de știință și cercetătorilor din toată lumea. O destinație populară la sfârșit de săptămână mulți costaricani călătoresc în această regiune pentru a cumpăra ornamente din piatră și plante decorative. Alajuela ocupă un loc central în tradiția literară din Costă Rica, evidențiata de numeroșii autori care au apărut și de bibliotecile publice existente. Există 14 biblioteci publice în Alajuela, mai mult decât oricare altă provincie din țară. Universitatea din Costă Rica susține centre de literatură pentru copii în
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
mult decât oricare altă provincie din țară. Universitatea din Costă Rica susține centre de literatură pentru copii în special în Alajuela, Grecia, Sân Ramón, Naranjo, Palmares și Zarcero. Orașul Alajuela susține frecvente concursuri și festivaluri de povestiri. Datorită tradiției sale literare bogate, Sân Ramón este adesea numit "la tierra de las poetaș" ("țara poeților"). Mulți poeți și autori s-au nascut în zona Sân Ramón, inclusiv José Joaquín Sălaș Pérez, Carlomagno Araya, Ema Gamboa și Feliz Ángel Sălaș. Personalitatea publică cea
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
dobândit control editorial deplin și drept de proprietate asupra "Broadway Journal". Poe a publicat versiuni noi ale mai multora dintre operele sale, inclusiv „Mască Morții Roșii”, „Portretul oval” și altele. El și-a continuat, de asemenea, rolul său de critic literar, inclusiv acuzațiile de plagiat la adresa lui Henry Wadsworth Longfellow. El a folosit, de asemenea, "Broadway Journal" pentru un flirt public cu Frances Sargent Osgood și pentru a strânge bani pentru o nouă revista la care visa de multă vreme ce urma
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]
-
the pen of POE. </poem> "Broadway Journal" a încercat să fie un ziar intelectual mai grave în comparație cu alte ziar din acea vreme. Din această cauză, el a avut un public mai redus și mai puțin succes financiar. A publicat recenzii literare, dar și critica de artă, de teatru și de muzică, precum și poezie și articole despre politica. Printre alte reviste americane în care Edgar Allan Poe a fost implicat se numără:
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]
-
lui Jaroslav Vrchlický. A studiat la școala secundară din Pelhřimov, Tábor, iar din 1881 în 1885 la Písek. El l-a cunoscut la Písek pe poetul Adolf Heyduk care l-a ajutat să-și publice primele sale poezii în reviste literare (el a folosit pseudonimele Ilja Georgov și Walburga Turková, ultimul pentru poeziile publicate în revista Lumír). În timp ce era elev, el a primit o însemnare morală pentru că a ignorat interdicția și a purtat o cravată cu tricolorul ceh într-un parc
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
murit într-o noapte furtunoasă din august 1928. Înmormântarea sa a avut loc la Praga, dar cenușa lui a fost depusă într-o urnă de granit din Pacov. În 1897 Sova a fost printre scriitorii care au fondat prima asociație literară oficială cehă, numită Máj. Primele sale volume de poezii publicate au fost "Realistické sloky" (Strofe realiste, 1890), "Květy intimních nálad" (Florile stărilor de spirit intime, 1891), "Z mého kraje" (Din țara mea, 1893), "Soucit o vzdor" (Compasiune și sfidare, 1894
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
a fost conștient de statutul lui Poe ca scriitor și critic și era sigur că el va crește popularitatea revistei. El l-a prezentat astfel pe noul său redactor în paginile revistei: "Dl. POE este prea bine cunoscut în lumea literară pentru a avea nevoie de un cuvânt de recomandare”. Poe a avut un asistent care-l ajuta în corespondența cu colaboratorii, lăsându-i suficient timp liber pentru a scrie propriile sale povestiri. Poe a avut, de asemenea, o relație excelentă
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]