192,981 matches
-
celebrul său poem și despre teoriile sale cu privire la scrierea de calitate. Joseph Ripley Chandler și Bayard Taylor au fost, de asemenea, pentru scurte perioade ca redactori adjuncți ai revistei în 1848, iar Edwin Percy Whipple a fost principalul său critic literar pentru un timp. În 1848, după unele dificultăți financiare cauzate de investiții proaste în industria cuprului, Graham a vândut revista lui Samuel Dewee Patterson, deși și-a păstrat titlul de redactor. Sartain, ale cărui gravuri au devenit o parte importantă
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
Opera literară a autorului american Edgar Allan Poe (19 ianuarie 1809 - 7 octombrie 1849) include un număr mare de poezii, povestiri și un roman. Proza sa cuprinde mai multe genuri, inclusiv ficțiune de groază, aventură, science-fiction și ficțiune polițistă, un gen pe
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
sa cuprinde mai multe genuri, inclusiv ficțiune de groază, aventură, science-fiction și ficțiune polițistă, un gen pe care el este considerat că l-a inventat. Aceste lucrări sunt în general considerate ca făcând parte din mișcarea Romantismului Întunecat, o reacție literară la Transcendentalism. Scrierile lui Poe reflectă teoriile sale literare: el nu a fost de acord cu didacticismul și alegoria. Sensul în literatură, a spus el în critica sa, ar trebui să fie un subcurent aflat chiar imediat sub suprafață; lucrările
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
aventură, science-fiction și ficțiune polițistă, un gen pe care el este considerat că l-a inventat. Aceste lucrări sunt în general considerate ca făcând parte din mișcarea Romantismului Întunecat, o reacție literară la Transcendentalism. Scrierile lui Poe reflectă teoriile sale literare: el nu a fost de acord cu didacticismul și alegoria. Sensul în literatură, a spus el în critica sa, ar trebui să fie un subcurent aflat chiar imediat sub suprafață; lucrările ale căror semnificații sunt prea evidente încetează să mai
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
alegoria. Sensul în literatură, a spus el în critica sa, ar trebui să fie un subcurent aflat chiar imediat sub suprafață; lucrările ale căror semnificații sunt prea evidente încetează să mai fie artă. Poe a urmărit originalitatea în opera sa literară și nu-i plăceau proverbele. El a inclus adesea elemente de pseudoștiințe populare cum ar fi frenologia și fizionomia. Temele sale cele mai recurente sunt legate de moarte, inclusiv semnele sale fizice, efectele descompunerii, preocupările cu privire la înmormântarea de vii, revenirea
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
moarte, inclusiv semnele sale fizice, efectele descompunerii, preocupările cu privire la înmormântarea de vii, revenirea la viață și doliu. Deși cunoscut ca un practicant magistral al ficțiunii gotice, Poe nu a inventat acest gen; el a urmat o îndelungată tradiție populară. Cariera literară a lui Poe a început în 1827, cu publicarea a 50 de exemplare ale volumului "Tamerlane and Other Poems" atribuit doar „unui bostonian”, o colecție de poezii timpurii care nu au primit practic nici o atenție. În decembrie 1829, Poe a
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
a fost publicată în 1841 și este considerată astăzi prima poveste polițistă modernă. Poe a numit-o „poveste de raționament”. Poe a devenit un nume celebru odată cu publicarea „Corbului” în 1845, deși nu a fost un succes financiar. Alegerea carierei literare era la acel moment a fost o alegere dificilă și multe dintre scrierile lui Poe au fost scrise folosind teme furnizate în mod special pentru gusturile publicului de masă. Această listă de volume se referă numai la cele tipărite în timpul
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
și cade în mare, forțând-o pe Pundita să introducă ultima sa scrisoare într-o sticlă pe care a aruncat-o în ocean. Titlul povestirii este format din cuvintele grecești "μέλλοντα" ("viitor") și "ταύτα" ("aceste lucruri") și înseamnă, în traducere literară, „aceste lucruri în perspectivă”. Expresia "Μέλλοντα Ταύτα" apăruse anterior ca epigraf al povestirii "The Colloquy of Monos and Una" (1841) a aceluiași autor și provine din tragedia "Antigona" (442 î.e.n.) a lui Sofocle, fiind un răspuns al corifeului la afirmația
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
a revistei lunare "Godey's Lady's Book". Textul este mai puțin cunoscut, fiind absent din cele mai multe ediții americane, precum și din prestigioasa traducere franceză a lui Charles Baudelaire. Prima traducere în limba română a fost realizată de scriitorul și criticul literar Ion Hobana și publicată sub pseudonimul Horia Banu în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, anul XI, 15 aprilie 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. Povestirea a fost tradusă apoi de Petre Solomon (publicată în
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
-și numească revista "The Penn", deoarece ar fi avut sediul în Philadelphia, Pennsylvania. În ediția din 6 iunie 1840 a ziarului "Saturday Evening Post" din Philadelphia, Poe a cumpărat spațiu publicitar pentru a-și publica prospectul: „PROSPECTUL REVISTEI PENN, jurnal literar lunar ce va fi redactat și publicat în orașul Philadelphia, de Edgar A. Poe”. Mulți așteptau cu nerăbdare apariția revistei, inclusiv jurnalistul originar din Connecticut Jesse Erskine Dow, editor al ziarului "Index", care a scris: „Avem încredere că în curând
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
la capăt așa cum a plănuit, va desființa monopolul pompozității și va rupe lanțurile cu care un grup de pensionari cu cap pătrat au încins atât de mult timp frunțile tinerilor intelectuali care sunt prea mândri pentru a plăti un proxenet literar pentru o recenzie favorabilă într-un mamut de șase penny sau pentru o vorbă bună cu părinții lui Row, care beau vin din cranii de autori și se îngrașă cu gâștele care se hrănesc cu iarba ce se leagănă pe
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
niciodată decât ca un supliment temporar al unui alt proiect”. Acest mare proiect, a spus Poe, era să-și continue planurile sale pentru crearea propriei reviste. Prin august 1846, el a numit "The Stylus" „cel mare scop al vieții mele literare”. El a adăugat profetic: „Fără îndoială, (cu excepția cazului în care aș muri) că-l voi realiza”. Poe nu a fost în măsură să sprijine înființarea revistei sale cu banii proprii, în parte din cauza efectelor crizei de după Panica din 1837, și
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
de după Panica din 1837, și a căutat investitori. Pe 17 ianuarie 1840, Poe i-a scris o scrisoare prietenului și confratelui scriitor John Pendleton Kennedy, cerându-i ajutor pentru finanțarea revistei: „Din moment ce tu mi-ai dat primul start în lumea literară... nu te vei mai simți surprins de faptul că mă uit cu nerăbdare la tine pentru o încurajare în această nouă întreprindere”, a scris el. George Graham i-a oferit sprijin financiar și l-a angajat pe Poe ca redactor
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
un prieten bogat al lui Poe, care va apăra mai târziu reputația postumă a lui Poe. Chivers credea că Poe era subapreciat la acel moment, mai ales pentru munca sa la "Graham's Magazine", dar era îngrijorat de critica sa literară pe care o considera prea aspră. Este posibil ca lui Chivers să i se fi oferit, de asemenea, poziția de coredactor. El a refuzat propunerea din cauza faptului că atenția sa era distrasă de moartea fiicei sale, în vârstă de trei
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
mulți dintre ei au fost încurcați de subiect. Un ziar a făcut o recenzie foarte favorabilă a prelegerii și a recunoscut importanța sa ca strângere de fonduri: Poe a avut parte de o susținere rezonabilă pentru "The Stylus" în lumea literară. William Gilmore Simms a scris în iunie 1843: „Dl. Poe este potrivit pentru a conduce o revistă literară. El este recunoscut ca unul dintre cei mai buni scriitori și critici ai noștri”. Mai multe persoane și organizații s-au abonat
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
și a recunoscut importanța sa ca strângere de fonduri: Poe a avut parte de o susținere rezonabilă pentru "The Stylus" în lumea literară. William Gilmore Simms a scris în iunie 1843: „Dl. Poe este potrivit pentru a conduce o revistă literară. El este recunoscut ca unul dintre cei mai buni scriitori și critici ai noștri”. Mai multe persoane și organizații s-au abonat la revistă înainte de moartea lui Poe. O listă de potențiali abonați îi includea pe Nathan C. Brooks, William
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
se specializează ca cercetător de istorie recentă și consilier la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. După 2005 râmâne în cercetare în Arhivele Securității și părăsește Radio România. Activitate prodigioasă în domeniul istoriei recente cu noutăți de interes pentru istoriografia literară românească, pentru istoria României în general, atât în presa literară cât și în volume. a debutat în revista “Contemporanul” în anul 1966 cu șase poezii prezentate de poetul Geo Dumitrescu. Revistele literare încep să-i publice grupaje de versuri în
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. După 2005 râmâne în cercetare în Arhivele Securității și părăsește Radio România. Activitate prodigioasă în domeniul istoriei recente cu noutăți de interes pentru istoriografia literară românească, pentru istoria României în general, atât în presa literară cât și în volume. a debutat în revista “Contemporanul” în anul 1966 cu șase poezii prezentate de poetul Geo Dumitrescu. Revistele literare încep să-i publice grupaje de versuri în: Luceafărul, România literară, Steaua, Convorbiri literare, Tribuna, Viața Romănească, etc.
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
istoriei recente cu noutăți de interes pentru istoriografia literară românească, pentru istoria României în general, atât în presa literară cât și în volume. a debutat în revista “Contemporanul” în anul 1966 cu șase poezii prezentate de poetul Geo Dumitrescu. Revistele literare încep să-i publice grupaje de versuri în: Luceafărul, România literară, Steaua, Convorbiri literare, Tribuna, Viața Romănească, etc., colaborează cu traduceri și la Secolul 20. Debutul editorial se produce precoce, în anul 1967 în cunoscuta colecție pentru debutanți “Luceafărul” cu
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
istoria României în general, atât în presa literară cât și în volume. a debutat în revista “Contemporanul” în anul 1966 cu șase poezii prezentate de poetul Geo Dumitrescu. Revistele literare încep să-i publice grupaje de versuri în: Luceafărul, România literară, Steaua, Convorbiri literare, Tribuna, Viața Romănească, etc., colaborează cu traduceri și la Secolul 20. Debutul editorial se produce precoce, în anul 1967 în cunoscuta colecție pentru debutanți “Luceafărul” cu volumul de versuri “Furăm trandafiri” care este primit cu entuziasm de
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
general, atât în presa literară cât și în volume. a debutat în revista “Contemporanul” în anul 1966 cu șase poezii prezentate de poetul Geo Dumitrescu. Revistele literare încep să-i publice grupaje de versuri în: Luceafărul, România literară, Steaua, Convorbiri literare, Tribuna, Viața Romănească, etc., colaborează cu traduceri și la Secolul 20. Debutul editorial se produce precoce, în anul 1967 în cunoscuta colecție pentru debutanți “Luceafărul” cu volumul de versuri “Furăm trandafiri” care este primit cu entuziasm de critica literară. Prima
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
Convorbiri literare, Tribuna, Viața Romănească, etc., colaborează cu traduceri și la Secolul 20. Debutul editorial se produce precoce, în anul 1967 în cunoscuta colecție pentru debutanți “Luceafărul” cu volumul de versuri “Furăm trandafiri” care este primit cu entuziasm de critica literară. Prima cronică despre această carte este semnată în „Contemporanul" de către Nicolae Manolescu, urmată de cele ale criticilor literari de prestigiu ai vremii, care-și reiau aceste cronici în volume publicate mai tarziu, ca Alexandru Piru (“Poezia românească contemporană. 1950 - 1975
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
în anul 1967 în cunoscuta colecție pentru debutanți “Luceafărul” cu volumul de versuri “Furăm trandafiri” care este primit cu entuziasm de critica literară. Prima cronică despre această carte este semnată în „Contemporanul" de către Nicolae Manolescu, urmată de cele ale criticilor literari de prestigiu ai vremii, care-și reiau aceste cronici în volume publicate mai tarziu, ca Alexandru Piru (“Poezia românească contemporană. 1950 - 1975”, București 1975), Gabriel Dimisianu (“Opinii literare”- 1978, Bucuresti), Dan Cristea (“ Faptul de a scrie”- București 1980) sau Laurențiu
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
este semnată în „Contemporanul" de către Nicolae Manolescu, urmată de cele ale criticilor literari de prestigiu ai vremii, care-și reiau aceste cronici în volume publicate mai tarziu, ca Alexandru Piru (“Poezia românească contemporană. 1950 - 1975”, București 1975), Gabriel Dimisianu (“Opinii literare”- 1978, Bucuresti), Dan Cristea (“ Faptul de a scrie”- București 1980) sau Laurențiu Ulici (în volumul „Literatura Română contemporană - I. Promoția 70” - București 1995) etc. Se împrietenește cu Ileana Mălăncioiu și Gabriela Melinescu, surori mai mari întru poezie. Ioana Diaconescu publică
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
scrie”- București 1980) sau Laurențiu Ulici (în volumul „Literatura Română contemporană - I. Promoția 70” - București 1995) etc. Se împrietenește cu Ileana Mălăncioiu și Gabriela Melinescu, surori mai mari întru poezie. Ioana Diaconescu publică poezie timp de câteva decenii, în revistele literare din țară și străinătate, în limba română și tradusă în limbile germană, engleză, italiană, georgiană, ploneză etc. Pe de altă parte, este prezentă cu eseuri, traduceri, cronici și recenzii literare precum și cronici muzicale etc. în revistele de cultură cu o
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]