192,981 matches
-
(n. 24 decembrie 1885, Avdela, Grecia - d. 27 februarie 1971, București) a fost un poet aromân și figură publică însemnată. Aromânii îi spun, de regulă, "Tachi Caciona" . În afara preocupărilor sale literare, numele său oficial era "Dumitru Caciona", inginer agronom de elită, gestionând timp de circa două decenii, ca administrator general, afacerile domeniilor Brâncoveanu. (alias "Dumitru Caciona" sau "Dimitrie Caciona") s-a născut pe 24 decembrie 1885 la Avdela, un sat macedonean
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]
-
așa cum rezultă dintr-o copie a certificatului său de deces anexată în documentarul Dumitru Caciona. În mod paradoxal sau de-a dreptul genial, Dumitru Caciona (alias "Tache Caciona") este considerat a fi un clasic al literaturii aromâne, deși activitatea sa literară se rezumă la doar câteva poezii și la ”cîte ceva răzleț”, publicat din când în când. El a debutat publicistic în anul 1909, pe când era student, în "Calendarul Armănescu" al revistei "Graiu Bun", cu poezia ”De-acasă”. Întreaga sa operă
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]
-
se rezumă la doar câteva poezii și la ”cîte ceva răzleț”, publicat din când în când. El a debutat publicistic în anul 1909, pe când era student, în "Calendarul Armănescu" al revistei "Graiu Bun", cu poezia ”De-acasă”. Întreaga sa operă literară a fost scrisă în dialect aromân. În 1932, pe când Caciona avea 47 de ani, sub îngrijirea lui Tache Papahagi, la Editura Societății ”Apostol Mărgărit”, apare, la București, cartea ”Poeții Z. A. Araia și T. Caciona”. Tot Papahagi s-a ocupat
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]
-
aromân. În 1932, pe când Caciona avea 47 de ani, sub îngrijirea lui Tache Papahagi, la Editura Societății ”Apostol Mărgărit”, apare, la București, cartea ”Poeții Z. A. Araia și T. Caciona”. Tot Papahagi s-a ocupat și de transpunerea în limba literară a poeziilor lui Caciona. În perioada 1910 - 1911, Tache Caciona a condus, împreună cu dr. T. Ceapara, dr. Constantin Sufleri, dr. Iancu Mihail și Ion Foti, ”frumoasa revistă "Lilicea Pindului"” ("Floarea Pindului"). În această revistă el a publicat poeziile ” Ah, iară
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]
-
George Constantin, Dan Condurache și Florin Zamfirescu. Scenariul, scris de Petre Sălcudeanu, este bazat pe un roman omonim de Cezar Petrescu. Scenariul a fost scris de Petre Sălcudeanu și verificat pentru conformitate de conf.univ.dr. Eugen Simion pe post de consilier literar. Ideile regizorului cu privire la film au fost expuse într-o însemnare de jurnal din 17 martie 1984: „Radu Comșa trăiește în spital un examen al propriei vieți și conștiințe. După ce a trait o viață ușoară, cu evidente apetituri ariviste, războiul răstoarnă
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
miniinterviu publicat în august 1985 în revistă "Cinema", cineastul își afirmă dorința de a crea o operă de sine stătătoare, care să extragă din carte idei, situații și personaje și să le retopească pe plan cinematografic, păstrând doar spiritul operei literare. Realizarea filmului a fost dificilă după cum își notă Alexandru Țâțos în "Pagini de jurnal" (editat postum, în 1994, de soția sa, Liana Molnar-Tatos). Filmările au avut loc în vara și toamna anului 1985 și au durat aproape trei luni, prima
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
abhazo-cercheze. În „Bătălia de la Aspindza”, Besiki laudă bravura armatei georgiene în Bătălia de la Aspindza (1770) și elogiază priceperea militară a prințului David Orbeliani, un comandant al avangardei georgiene și el-însuși un poet talentat. În același timp, poezia este o acuzare literară a comandantului rus Todtleben care i-a abandonat pe aliații georgieni înainte de luptă. Besiki a stăpânit, de asemenea, poezia satirică, cele mai remarcabile exemple fiind რძალ-დედამთილიანი („Soacra și nora”) și ჭაბუა ორბელიანზე („Chabua Orbeliani”). Poetul face uz în compozițiile lirice
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
Transilvaniei, cât și Țara Românească și Moldova. A sprijinit tipărirea unei culegeri de maxime ecleziastice și filozofice, precum și o culgere care conținea notele de călătorie ale lui Dinicu Golescu. La Buda a condus și a editat cea mai veche revistă literară în limba română „Biblioteca românească”, apărută la Buda în 1821. Revista conținea materiale de istorie, literatură și de propagandă culturală și articole al căror scop era popularizarea științei, îndrumări practice și varietăți. Revista a circulat în principatele românești și în
Zaharia Carcalechi () [Corola-website/Science/336719_a_338048]
-
activitate îndelungată ca traducător de limba franceză, contribuind la difuzarea valorilor literaturii și culturii europene în limba română. Debutul său editorial a avut loc în 1966 cu traducerea romanului "Husarul de pe acoperiș" de Jean Giono. A colaborat la revistele "România literară", "Viața Românească", "Manuscriptum", "Steaua". El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său, a inventariat cele 22 de mape cu manuscrise și fotografii și le-a donat Academiei Române în anul 1987. A îngrijit edițiile postume ale scrierilor tatălui său. Contribuția
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
valorilor literaturii și culturii europene în limba română. Debutul său editorial a avut loc în 1966 cu traducerea romanului "Husarul de pe acoperiș" de Jean Giono. A colaborat la revistele "România literară", "Viața Românească", "Manuscriptum", "Steaua". El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său, a inventariat cele 22 de mape cu manuscrise și fotografii și le-a donat Academiei Române în anul 1987. A îngrijit edițiile postume ale scrierilor tatălui său. Contribuția sa ca editor și biograf include o colecție de gânduri
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
pentru cea mai bună carte străină a anului 1954 la Târgul Internațional de Carte de la Paris, pe care autorul îl consideră un „lucru deosebit de important din punct de vedere moral”. Acest premiu aduce numele lui Nikos Kazantzakis în atenția criticilor literari și a cititorilor din Grecia; versiunea revăzuită de autor a lui "Zorba Grecul" este reeditată de editurile Dimitrakos (1954), Difros (1955, 1957, 1959) și El. Kazantzakis (din 1964). „Pe lângă vitalul Zorba, toți eroii literaturii moderne pălesc”, scrie într-un comentariu
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
ocupant) al Islandei, în Reykjavík, în anul 870. Familiile au fost însoțite de servitori și sclavi, o parte din ei fiind celți sau picți din Scoția și Irlanda (cunoscuți de către nordici și drept "Oamenii din Vest" - Norse). Conform anumitor scrieri literare, călugării irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de așezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nicio dovadă arheologică. Erik cel Roșu, sau Eirikur Țorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, și a început explorarea dincolo de partea de vest
Istoria Islandei () [Corola-website/Science/336789_a_338118]
-
Tatiana Rostovaitė (n. 4 august 1926, Šiauliai - d. 1993) a fost o poetă, traducătoare și critic literar și teatral lituaniană. A studiat la Școala gimnazială de fete din Šiauliai, iar în perioada 1942-1945 a lucrat la Teatrul dramatic din Šiauliai. În 1950 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității din Vilnius, specializându-se în limba
Tatjana Rostovaitė () [Corola-website/Science/336830_a_338159]
-
a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității din Vilnius, specializându-se în limba și literatura lituaniană. A urmat apoi studii postuniversitare. În perioada 1956-1958 a lucrat ca redactor la revista "Literatūra ir menas". A publicat lucrări de critică literară și teatrală și a tradus opere literare ale unor scriitori ruși, norvegieni, francezi, germani, estoni, letoni, armeni, bulgari sau moldoveni (Nicolai Nekrasov, Mihail Lermontov, Henrik Ibsen, Heinrich Heine, Pierre-Jean de Béranger, Louis Aragon, Robert Desnos, Paul Éluard, Fransua Mono, Eženas
Tatjana Rostovaitė () [Corola-website/Science/336830_a_338159]
-
a Universității din Vilnius, specializându-se în limba și literatura lituaniană. A urmat apoi studii postuniversitare. În perioada 1956-1958 a lucrat ca redactor la revista "Literatūra ir menas". A publicat lucrări de critică literară și teatrală și a tradus opere literare ale unor scriitori ruși, norvegieni, francezi, germani, estoni, letoni, armeni, bulgari sau moldoveni (Nicolai Nekrasov, Mihail Lermontov, Henrik Ibsen, Heinrich Heine, Pierre-Jean de Béranger, Louis Aragon, Robert Desnos, Paul Éluard, Fransua Mono, Eženas Puatje, Victor Hugo, Debora Varendi, Paul Eric
Tatjana Rostovaitė () [Corola-website/Science/336830_a_338159]
-
Nekrasov, Mihail Lermontov, Henrik Ibsen, Heinrich Heine, Pierre-Jean de Béranger, Louis Aragon, Robert Desnos, Paul Éluard, Fransua Mono, Eženas Puatje, Victor Hugo, Debora Varendi, Paul Eric Puls, Arvas Metsas, Ion Druță, Silva Kaputikian, Stanka Penceva). Poeziile sale au răspuns imperativelor literare sovietice, au poetizat eroismul Comsomolului, munca socialistă, patria, lupta pentru pace, cooperativizarea agriculturii. Patosul său romantic exprimă pasiunea pentru umanismul socialist. Volumele următoare au teme mult mai mature: maternitatea, experiența de viață, reflecții cu privire la utilitatea socială omului, conținând și unele
Tatjana Rostovaitė () [Corola-website/Science/336830_a_338159]
-
a iubit-o cel mai mult în viață. În anii care au urmat, în familie au avut loc mai multe decese. La 17 iulie 1993 îi moare mama. Nu mult după instalarea ei la Madrid, a început să frecventeze cercurile literare din capitală Spaniei, ceea ce i-a permis să cunoască numeroși artiști și artiste și, cu deosebire, poeți, printre care Jesús Hilario Tundidor și Claudio Rodríguez, originari din Zămora, Antonio González Guerrero din Bierzo sau Rafael Soto Vergés, din Cádiz, participând
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
permis să cunoască numeroși artiști și artiste și, cu deosebire, poeți, printre care Jesús Hilario Tundidor și Claudio Rodríguez, originari din Zămora, Antonio González Guerrero din Bierzo sau Rafael Soto Vergés, din Cádiz, participând împreună la lungi serate de convorbiri literare și filozofice, recitând din ultimele lor compoziții poetice. La începutul anilor 2000, sănătatea începe să i se deterioreze. La 7 octombrie 2011 se naște prima sa nepoata, iar la 10 octombrie 2013 cea de-a doua . La 30 aprilie 2016
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
în cadrul institutului.. După câțiva ani, în urma unor divergențe cu conducerea instituției, nu i s-au mai acordat ore de predare. Pilar de Vicente-Gella a început să scrie din copilărie . La 14 ani, după cum povestea, a fost finalistă într-un concurs literar În perioada șederii de doi ani la New Delhi, între 1978 și 1980, a publicat în Heraldo de Aragón numeroase artícole, reportaje și cronici referitoare la cultura și la relațiile sociale. A mai publicat, de asemenea, în ziarul mai sus
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
alte lucrări rămase inedite, cum ar fi cele de poezie Volver al Yamuna (Întoarcerea la Yamuna), în proza, La niña azul (Fetiță albastră), cuprinzând amintiri din copilărie, sau El rapto (Răpirea), român despre adolescență. Începând cu anul 2000, activitatea ei literară se reduce pe masura ce sănătatea I se deteriorează. La 10 aprilie 2003 a luat parte la “Arco Poético”, fiind prezentată de Jesús de la Peña A avut nevoie de circa șase ani ca să-și pregătească următoarea carte de poeme, Requiem de Julio
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Bieloruse. A murit la 15 septembrie 1988. A fost înmormântat în Cimitirul de Est din Minsk. Debutul lui Kireenka a avut loc în anul 1939. În perioada războiului și-a continuat preocupările literare. A fost autorul a zeci de volume de poezii și povestiri printre care: Pe versurile lui K. Kireenka au scris cântece V. V. Оlovnikov, Iuri D. Belzațki, N. Аladov, Iuri Semeniako și alți compozitori. A scris mai multe cărți de poezii
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
în 1908. În această perioadă, Sikelianos a intrat în contact cu intelectuali greci și în 1909 a publicat primul volum de poezii, "Alafroískïotos" ("Lunaticul"), care a avut un impact imediat și a fost recunoscut de critici ca fiind o creație literară importantă. El s-a împrietenit, de asemenea, cu confratele scriitor Nikos Kazantzakis, iar în 1914 ei au petrecut patruzeci de zile pe Muntele Athos, vizitând cele mai multe dintre mănăstirile de acolo și ducând vieți de asceți. În anul următor ei au
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
au folosit de erudiția lui Klapper în numeroase domenii - dans, teatru, poezie și literatură în general. Klapper a ținut prelegeri pentru publicul larg despre dans și balet în cadrul centrului Beit Ariela. Din copilărie Klapper a fost un admirator al creațiilor literare ale lui Rainer Maria Rilke, Arthur Rimbaud, Federico Garcia Lorca, Marcel Proust, Tudor Arghezi și Ion Barbu. În anul 1998 Klapper a publicat primul său volum de versuri în limba ebraică "Tzaadim shel tzvi" ("Pași de antilopă"). În 2003 i-
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
literatura sovietică și a fost ales pentru un mandat ca deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. El a fost distins în 1971 cu Premiul de Stat al URSS pentru două dintre romanele sale. O analiză de ansamblu a operei literare a lui Kojevnikov, scrisă de către criticul literar sovietic Iosif Grinberg, a fost publicată la Moscova în 1972. Kojevnikov a murit pe 20 octombrie 1984 la Moscova, în vârstă de 75 de ani.
Vadim Kojevnikov () [Corola-website/Science/336913_a_338242]
-
un mandat ca deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. El a fost distins în 1971 cu Premiul de Stat al URSS pentru două dintre romanele sale. O analiză de ansamblu a operei literare a lui Kojevnikov, scrisă de către criticul literar sovietic Iosif Grinberg, a fost publicată la Moscova în 1972. Kojevnikov a murit pe 20 octombrie 1984 la Moscova, în vârstă de 75 de ani.
Vadim Kojevnikov () [Corola-website/Science/336913_a_338242]