27,540 matches
-
cobori de pe gard și se piti după poartă. Cîinele însă îi descoperi mișcarea și începu să latre și mai avan. Țibă, drace! se zborși Virgil la el. Degeaba. Noroc că în acel moment se deschise poarta și apăru Ilinca. Era îmbrăcată cu treningul ei maro de la orele de sport. Tu erai? Eu... Hai! Ești nebun? Azi? Da... E numaidecît... altfel... Nu! Nu! se împotrivi Ilinca. Zău că nu pot azi! Ce ți-a venit, așa, deodată, fără să-mi fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vorbă? reluă străinul. În aceeași clipă se auziră cîteva bătăi ușoare în ușă. Virgil întoarse capul și crezu că soarele răsare chiar atunci în ușa primăriei. Ilinca! șopti el fără să-l audă nimeni. Într-adevăr, pe ușă intrase Ilinca, îmbrăcată într-o rochiță roz, cu săndăluțe albe și cu o floricică roșie în păr. Se opri în prag rîzînd. Apoi își duse repede amîndouă mîinile la ochi și începu să suspine. Această trecere neașteptată de la rîs la plîns nu făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de rîs. Era Virgil. Acesta se ridică nemaipomenit de iritat că fusese dat de gol și ieși în șosea, după ce-i adresă Bărzăunului alte cuvinte, de care eu personal nu vreau să-mi mai amintesc. Tii, și ce frumos era îmbrăcat Virgil! Purta un costum nou, cu cravată și cu trei insigne pe piept: una de Cruce Roșie, una din Somalia și alta de donator fruntaș de sînge, toate primite de la un unchi al său. În acel moment, de lîngă primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tractorist. Stătu cîtva timp într-o stare de visare dulce, pînă ce primele umbre ale serii începură să-și caute adăpost prin ramurile copacilor. Îl zări pe Vlad desprinzîndu-se de tractor și apropiindu-se de șosea cu pași repezi. Era îmbrăcat într-o salopetă pătată toată de ulei. În mînă aducea un buchet mare de flori de cîmp și cîteva spice de grîu. Cînd îl observă pe Virgil se opri și începu să rîdă cu gura pînă la urechi. Virgil se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru a primi indicațiile necesare privind traseul pînă la peșteră. La drum! Ș i iată că, după tainice și îndelungi pregătiri, întregul grup se întruni, vineri dimineața, la ora 8 fix, lîngă cantonul părăsit de la marginea satului. Primul sosi Vlad, îmbrăcat în salopeta lui albastră, cu care lucra de obicei pe tractor. Îmbrăcămintea însă nu-l deranja deloc, chiar dacă era așa de ponosită. Dar nu și-o schimbase, pentru a nu-l bănui cei de-acasă că se duce în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de tare o melodie. Știa că nu poate fi urmărit de nimeni, așa că nu-i păsa. Încă înainte de a ajunge lîngă cei doi, le strigă: Vine și Ilinca îndată! Am trecut pe la ea, că am avut puțină treabă. Abia se îmbrăcase și voia să mănînce ceva. Da' mi-a zis că vine repede, să n-avem nici o grijă. E abia 8 fără 10. Avem tot timpul. Pînă atunci, să vă spun o poantă... Dar nu mai avu timp să spună nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și... și noi. Trebuie să-i comunic ceva. Chiar în clipa aceea Bărzăunul scoase capul pe geam, chior de somn și buhos. De cum dădu cu ochii de Ilinca îi spuse să-l aștepte doar o clipă. Și, într-adevăr, se îmbrăcă mai repede decît s-ar fi așteptat oricine, dădu cu puțină apă pe față și o zbughi pe ușă pieptănîndu-și părul cu degetele. Unde pleci, mă, nemîncat? strigă maică-sa la el. Nu mi-i foame, mamă, răspunse Bărzăunul ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Iancu Răgălie, a doctorului Pompiliu Stănescu, a arheologului Ovidiu Ardei, a actorului Petrică Ciuraru de la Teatrul Național, aflat în concediu în sat, precum și a Ilincăi, a lui Virgil, Vlad, Tomiță, și bineînțeles, a Bărzăunului. Erau, așadar, 10 persoane. Toți se îmbrăcaseră cît mai sumar, pentru a avea posibilități mai mari de mișcare și pentru a nu-și murdări hainele de noroi. Drumul pînă la marginea pădurii se scurse repede, fără nimic deosebit. Cei mari mergeau în urmă, discutînd despre desene rupestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-și putuse închipui că, deși plecat de o săptămînă, dar cu scopul de a sta cel puțin 12 zile la mare, se va întoarce în aceeași oră cu ilustrata adresată Ilincăi. Salve, To-To-Tomiță! strigă Nuțu de cum coborî din autobuz. Era îmbrăcat în pantaloni scurți, cu o bluză pe care erau înșirate denumirile tuturor stațiunilor de pe Litoral și cu nasul flendurit din cauza arsurilor soarelui. Dar chiar în clipa cînd întinse mîna să dea noroc cu Tomiță, zări în mîna acestuia ilustrata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ea, convins că va descoperi, măcar de data aceasta, în ochii ei scînteia care-i aprinsese lui, clipă de clipă, fiecare vis, scînteia care-l mînase, cu o forță numai de el știută, spre minunata și zbuciumata lume a căutărilor îmbrăcate în curcubeul speranțelor... Dar Ilinca nu avea nici un licăr de privire pentru el... Părea și ea un fel de umbră, abia atunci descoperită cu adevărat în luminișul nefiresc al depărtărilor, răsărită însă din ochii lui Virgil... Și Bărzăunul înțelese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
haine, lucru care a surprins foarte mult, încăt Aurora a întrebat dacă nu dorește un halat. Aurora: Ela, te rog un halat pentru oaspetele nostru. Imediat a intrat Ela cu un halat și l-a ajutat pe Evelin să-l îmbrace, Ela remarcănd că i s-a potrivit perfect. Aurora: Ela, ia costumul și du-l în camera de oaspeți unde va sta dl. Evelin. Ela: Am înțeles. Ia costumul și iese speriată de parcă s-ar afla la circ și a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
extraterestru care a aterizat forțat, nu se poate întoarce acasă și nu știm ce caută pe Pămănt. Apoi, știu de existența lui aici: Adam, Eva, Ela. Profesorul: Ai dreptate; crezi că trebuie să-l predăm autorităților? în laborator intră Evelin, îmbrăcat cu un halat al profesorului. Evelin: Eu mă consider musafir, nu un ostatec, nu prizonier care urmează să fie predat autorităților. Astă noapte am privit cerul și, pentru prima oară, m-am simțit un muritor, norocos că sunt găzduit de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
complet diferită de om? și apoi ce să constate, că sunt nemuritor? Aurora: Evelin, s-ar putea să greșesc, dar șederea ta la noi se prelungește. Nu poți sta permanent în halat sau costumul de cosmonaut. și atunci, ori te îmbraci cu un costum al profesorului, ori... Evelin: Ori?! Aurora: Ori te clonezi permanent, ca oricare muritor... Evelin, în mare cumpănă se hotărește: Mă clonez cu figura unui bărbat care vă ajută la cercetările voastre, dacă mă primiți. Profesorul: De acord
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în camera pusă la dispoziție. în laborator intră un tănăr de 30 de ani; tip atletic, ținută lejeră. Fiul: Salut familie! Profesorul: Aurora cineva s-a găndit să salute familia! Intră Aurora care îl îmbrățișează. In laborator intră Evelin, clonat, îmbrăcat cu un costum al profesorului; profesorul văzănd nedumerirea fiului, intervine. Profesorul: Dl. Evelin, un musafir căzut din cer. Rămăne la Centru un timp. și pentru că s-a oprit întămplător i-am oferit eu un costum. Dar, am uitat să vă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în sfărșit va sosi ziua mult așteptată! Profesore în curând vom fi bunici! x x x în laborator Aurora și profesorul analizează imaginile luate de către profesor din spațiu cu influența gravitației Soarelui asupra suprafeței Pămăntului pe zone. Intră Evelin clonat îmbrăcat într-un costum din garderoba profesorului de laborator. Un cap obișnuit, un om la 45 de ani cu părul destul de bogat și cu niște ochelari ciudați, iar în mănă o casetă. Evelin: Bună ziua! Am luat un costum din hainele profesorului
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Vă înțeleg, voi acționați acum cu impulsurile inimii unui om de pe Tera. Aurora: Trebuie să intrăm din nou în sală. Evelin, crezi că poți să... Evelin: Da, să vadă asistența un extraterestru deghizat într-un costum de cosmonaut, pentru că îl îmbrac. Evelin merge, se îmbracă cu costumul de cosmonaut și revine în laborator. Aurora: Să mergem. Sala de obicei arhiplină îi întămpină în picioare și cu aplauze. Aurora: Bună ziua! Vă rog să luați loc. Vă mulțumesc pentru interesul dumneavoastră de a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
acum cu impulsurile inimii unui om de pe Tera. Aurora: Trebuie să intrăm din nou în sală. Evelin, crezi că poți să... Evelin: Da, să vadă asistența un extraterestru deghizat într-un costum de cosmonaut, pentru că îl îmbrac. Evelin merge, se îmbracă cu costumul de cosmonaut și revine în laborator. Aurora: Să mergem. Sala de obicei arhiplină îi întămpină în picioare și cu aplauze. Aurora: Bună ziua! Vă rog să luați loc. Vă mulțumesc pentru interesul dumneavoastră de a participa la ciclul de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în totalitate. Aurora: Deci suntem și vom rămăne unici în Univers? Profesorul: Vremea ține cu noi; n-ai putut încă pleca în spațiu dar simt că se apropie ziua. Evelin: Hai să ne luăm costumele pentru spațiu. Ies și se îmbracă; după căteva minute revin îmbrăcați în costumele de astronauți: Profesorul: Să mergem. Sala de ședințe arhiplină. Profesorul: Bună ziua! Luați loc. Vremea a ținut cu dumneavoastra, nu s-a putut pleca în spațiu. Dl. Evelin a acceptat să se întălnească cu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și vom rămăne unici în Univers? Profesorul: Vremea ține cu noi; n-ai putut încă pleca în spațiu dar simt că se apropie ziua. Evelin: Hai să ne luăm costumele pentru spațiu. Ies și se îmbracă; după căteva minute revin îmbrăcați în costumele de astronauți: Profesorul: Să mergem. Sala de ședințe arhiplină. Profesorul: Bună ziua! Luați loc. Vremea a ținut cu dumneavoastra, nu s-a putut pleca în spațiu. Dl. Evelin a acceptat să se întălnească cu dumneavoastră. Aplauze. Evelin: Imi face
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei lectură "trebuie să te îmbraci în haine și suflet de sărbătoare", cum afirma o iluminată cititoare. Acea poezie în care "intri ca într-un templu și te face să atingi cerul cu mâna", cum ne comunica o altă distinsă cititoare. În ce măsură influențează poezia viața universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din acest motiv, demiurgul nu-i poate dezlega cifrul. Unică, uluitoare viziune ! Ce a făcut geniul eminescian în fața imposibilului existențial, a nonsensului său axiologic ? Pe de o parte, ca oaspete al această lumi, căreia nu-i aparține, a binecuvântat-o îmbrăcând-o "în aurul și purpura", poeziei, a sacralizat-o, cum și Pindar și Hölderlin o mai făcuseră, a ridicat-o la sublim. Pe de altă parte, a imaginat modalitățile de transcendere a acestei lumi în care fără voia lui, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
verde a femeii blonde furișându-se ca a unei arăboaice până la ei. Sălbatică și temătoare, fără grai, fără umbră, aproape. Atât, sună apăsat glasul lui Musa în întuneric. Sitt îl șterge cu un burete mare și l ajută să-și îmbrace veș mântul alb. Pentru Ahmet, fratele de arme al stăpânului lui e deja o stafie. Cuvintele lui vin din trecut. — Atât. Oare știe că pe ea o cere Tariq? Idris și Tayyib, oamenii lui de încredere, pregătesc deja de drum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui e deja o stafie. Cuvintele lui vin din trecut. — Atât. Oare știe că pe ea o cere Tariq? Idris și Tayyib, oamenii lui de încredere, pregătesc deja de drum darurile lui Musa. Printre măslini, se aude plânsul Rimei. E îmbrăcată în văluri aurii și poartă bani de argint la glezne. Nu are mai mult de șaptesprezece ani. E mai tânără și mai frumoasă decât Omalissan. Ahmet îi aude podoabele clinchetind stins pe alte pardoseli, captive în jurul unei glezne inerte. E
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aproape veridică. Până într-atât că o să ajung să nu mai știu cine scrie pe cine... noroc că știu încă. Așa că îmi pare rău, dar nu e după tine. Înapoi la Isabel. Adică la mine. Așezat pe burtă, cu coatele îmbrăcate într-un covor ca o iarbă roșcată și deasă. Alfombra. Așa se spune în spaniolă. Alfombra... pagină după pagină după pagină, până când devin versiunea reală a băiețelului din Neverending Story. Sunt îndrăgostit de prima mea carte fără poze, de prima
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
filmele, bune și proaste și împrumutate și uitate și pierdute pe urmă, filme de artă și filme porno, seriale lungite pe zeci de casete video, com pletate interstițial cu inserturi de Benny Hill și Mr. Bean, am învățat să mă îmbrac, să fur bani din geanta mamei, mi-am perfecționat cunoștințele de anatomie, am încercat toate pastilele, băuturile și mâncărurile dubioase care ne-au trecut prin casă (la care se adaugă un faimos pachet de cafea, vechi de aproape zece ani
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]