4,030 matches
-
de circ care poate avea loc chiar într-un cort, avînd ca invitați acrobați care să delecteze publicul cu măiestria lor. După ce ați fixat și tema, trebuie să alegeți un personal care să servească clienții. Acest personal va trebui astfel îmbrăcat și instruit, încît să creeze atmosfera temei alese pentru petrecere și să emane ceva și din potențialul caracteristic al sistemului care organizează. Meniul trebuie, de asemenea, astfel ales, încît să contribuie la realizarea atmosferei planificate. Se recomandă mîncare și băutură
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
gară. Doar că era mai dărăpănat și mai neîngrijit. Bulevardul, străjuit de castani, se întindea drept cât vedeai cu ochii, ducând în centru, la fel ca și în ziua de azi. Gara era mai sărăcăcioasă, animată de lume mai prost îmbrăcată, mai încărcată de poveri, mai grăbită și poate mai speriată. Exista însă chiar în mijlocul unuia din peroane ceva ce astăzi nu mai există: o pompă de apă pentru locomotivele cu aburi. Mi-o amintesc ca pe un mic turn ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i așa?... Ia uite, aici avem o stofă roșie, groasă, de iarnă, numai bună de-un mantou pentru o doamnă elegantă. Ce zici? Mama ta e elegantă? Puiu a ridicat din umeri neștiind ce să-i răspundă. După cum ești tu îmbrăcat, cred că e o femeie cu gust. Nu trebuie să ai prea mulți bani ca să te îmbraci cu gust. Doamna a așteptat de la el o părere preț de vreo două secunde, privindu-l întrebător. Și, cum el nu și-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să mai arunce cu sârg câte un bulgăre de zăpadă: dacă nu după vrăbii, măcar în trunchiuri de castan, la țintă. Dar abia în locul unde începea strada Judecătoriei găsi ținta adevărată. O necunoscută. Era o femeie încă tânără, zveltă, bine îmbrăcată, care tocmai dăduse colțul și abia apucase să facă vreo câțiva pași pe strada Judecătoriei. Daniel văzu bulgărele nimerind-o drept în mijlocul spinării și pulverizându-se într-o mică explozie albă de zăpadă împroșcată. Fiindcă știa ce avea să urmeze
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tale, nu iei în gazdă un tânăr flușturatic, fără doar și poate. În al doilea rând, Marilena sau Melisa? nu știu ce să zic avea față de el o purtare de-a dreptul libertină, ca să nu spun mai mult. Cică umbla prin casă îmbrăcată sumar, de față cu tânărul funcționar, pretextând că, în definitiv, la ștrand cum de umblă lumea doar în chiloți și nimeni nu se scandalizează? Sigur, li se zice costum de baie! Păi da, cum altfel! Și de ce-ar fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era. Într-o rochie albă, scurtă, cu poalele zdrențuite fiindcă, sigur că da, era de fapt o sălbăticiune printre oameni ielele dispuneau de puterea de a vrăji, de a răspândi vrajă, chiar și acolo, pe scenă... N-o văzuse niciodată îmbrăcată sumar, nici măcar la orele de sport, așa că îi vedea pentru prima oară picioarele goale... Și brațul acela care în poza de grup se sprijinea de pardoseală și era îndoit invers, acum făcea mișcări unduioase deasupra capului, în armonie cu celelalte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oglindă mare și înconjurată de beculețe, cum văzuse prin filme, iar demachierii îi urmase de bună seama crema de față, pudra, rujul pe care îl știa sau poate altul de o calitate încă și mai bună. Față de cum era ea îmbrăcată și aranjată, Paul se simți ca un sărăntoc... Iar ceea ce urmă se derulă cu o repeziciune neprevăzută. Până să apuce să-i dea garoafa, un individ se ivi lângă ei ca din pământ, de fapt lângă ea, lângă Geta, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
petreceam acasă la ei câte o bucățică de concediu, dar n-o mai însoțeam în oraș. O vedeam întorcându-se cu sacoșa plină, intrând cu mersul ei de-acum greoi și legănat, cu părul albit tot în curticica doamnei Ștef, îmbrăcată, în diminețile mai răcoroase, cu fulgarinul verde spălăcit. Mă durea s-o văd astfel, ea care era totuși atașată de viață, chiar și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând în vis cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă. Wo bist du heute Nacht, lieber Heinz? Dar totul se-ntoarse cu susu-n jos în ultimele minute de dinaintea plecării, când coridorul, și așa strâmt, se întunecă de atâtea paltoane deja îmbrăcate, în timp ce voci multe la număr își luau cordiale rămas-bun și muzica tăcuse pentru totdeauna. Mama deschisese ușa ce da spre scară și, în prag, se săruta pe obraji cu mătușa Iuliana. De pe scară venea suflul rece al iernii de afară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
facerii... Stai numai să aprind lampa și mă duc fuga după Dochița. Du-te, Toadere! Du-te degrabă, că nu mai pot de durere! Până la Dochița a mers cât a putut de repede. A bătut în poartă. Femeia a ieșit îmbrăcată gata, de parcă ar fi știut pentru ce a venit el. Eu am să alerg cât pot mai repede, ca s-o ajut pe Maranda. Tu vino încet, că îi fi ostenit venind încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de ceea ce face. Când se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și lut, îmi pun veșminte regești și de curte. Îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult; fiind primit cu dragoste de ei, mă satur cu acea hrană care solum este făcută pentru mine și pentru care m-am născut. Nu mă rușinez a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pe străzi și se simțea în aer că miracolul începea. Ce mai, afară erau prezente toate argumentele filosofiei mele... În timp ce frizerul mă tundea, vedeam în oglindă, la garderobă, o femeie cam de patruzeci de ani, cu un aer simplu, modest îmbrăcată și cu ceva blând și casnic în atitudini. Una din acele femei care nu trebuie să fie nici frumoase, nici bine îmbrăcate, care au un fel de maternitate elementară și o blândețe resemnată și tăcută, trăind între gesturi mici. Stătea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tundea, vedeam în oglindă, la garderobă, o femeie cam de patruzeci de ani, cu un aer simplu, modest îmbrăcată și cu ceva blând și casnic în atitudini. Una din acele femei care nu trebuie să fie nici frumoase, nici bine îmbrăcate, care au un fel de maternitate elementară și o blândețe resemnată și tăcută, trăind între gesturi mici. Stătea la garderobă, în aceeași poziție, fără nici o mișcare, fără nici o vorbă, privind în gol. De fapt, aveam impresia că nici măcar nu se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi oprit, adulmecând parcă, în tăcere, ceva. Simțeam că soarta mea atârna de un fir de păr și nu mai îndrăzneam nici să respir. Șeful îmblînzitorilor asculta și el vântul. În clipa următoare din colibă își făcu apariția o femeie îmbrăcată aproape în zdrențe, dar zdrențele nu făceau decât să-i scoată și mai mult în relief frumusețea nerușinată și provocatoare, așa cum în noroi florile sânt și mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt, carnea arămie și contrasta violent cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am făcut toate pregătirile încet, pe îndelete. Tocmai îmi comandasem un costum de haine și m-am grăbit să-l scot. Mi-am cumpărat cămăși, cravate, o pălărie "Borsalino", în fine, de toate. Evident, n-ajunge să fii doar bine îmbrăcat, dar ajută când ești, e o armă cu care pleci la luptă. De aci înainte ori de câte ori întîlneam pe Mihaela o salutam, zîmbindu-i cu înțeles. Ea răspundea rece și trecea mai departe. Instinctul ei sigur pricepea provocarea surâsului și căuta s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
afle într-o zi. Nu-i mai bine să evităm? ― Vezi cum au început să ni se potrivească gîndurile? Asta-i iubire, draga mea! Adică o înțelegere fără ajutorul cuvintelor. Dacă m-ar fi întrebat cineva, după despărțire, cum era îmbrăcată, ce fel de pălărie purta, aș fi ridicat din umeri; nu știam. O sorbisem lacom cu privirile ca să-mi potolesc foamea de ea, mă îmbătasem de farmecul ce-l răspândea, dar habar n-aveam încă ce culoare au ochii ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
alergat într-un suflet, cu inelul ei în mână și am ales unul cu briliante care sclipeau oa ochii ei. M-a costat o sumă frumușică. Dar cine se uita la bani? Când m-am întors, Mihaela mă aștepta, gata îmbrăcată. ― Uite, ți l-am adus. ― Cum, l-a dres așa de repede? ― Cât ai bate din palme. I-am pus în deget inelul cel nou. S-a uitat cu o mie de ochi la el, apoi la mine. Parcă nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am fost deopotrivă încântat și îngrozit de mulțimea care umpluse platforma din fața clădirii (90% tineret, lucru ferme cător) ca la un concert de rock. Am ajuns cuminte, la orele 20, cu o jumătate de ceas înaintea orei de începere, curat îmbrăcat, pieptănat și parfumat, așa cum am fost educat din copilărie că se vine la un spectacol. Și nu la o agresiune, nu la circ, nu la oborul de vite care se calcă-n copite! Minutele treceau, puhoiul uman creștea amenințător, se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îndeamnă într-o zi, atunci când am dus la contabilitate lemne de foc, să trag cu urechea la o dispută din care ieșeau mereu șapte lei în plus. Lăsat să socotesc și eu am desnodat chichița și iată-mă plutind așa îmbrăcat, noapte de noapte deasupra mesei contabilicești între blana lemnului și postavul paltonului. Scăpasem de navetă. Fusesem adoptat de masa de contabilitate așa cum Lupoaica îi înfiase pe Remus și Romulus. Copil al întâmplării, în una din seri, împreună cu un alt foarte
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Înainte de a pleca în vacanță acasă, la Fârțănești, am făcut o excursie cu copiii la Periprava. Eram în caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga mea, ca niște pești zburători băieții plonjau în apă așa cum erau, îmbrăcați. Barcagiul stătea liniștit, zâmbind în timp ce în inima mea băteau mii de clopote. Nu vă speriați, domnișoară, mi-a spus el, ăștia-s ca rațele. Dar bag seama că matale îți place mai mult malul. Am primit ordin de numire pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
suntem invitați să coborâm. Auzisem că Odesa e un oraș interesant, cosmopolit, cu un farmec aparte. Ceea ce văd eu seamănă, însă, unei femei decăzute care a renunțat la orice cochetărie. Nici nu se mai spală. Bea, înjură și se culcă îmbrăcată. Ziduri scorojite, lăsate parcă în paragină, neîngrijite. Magazine cu marfă dubioasă, de care nu-ți vine să te atingi. Și, unde te învîrți, diverse mărci de votcă. Am, brusc, impresia că Odesa e un oraș locuit de stafii care se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
produs peste tot cam același tip de mizerie, dar aici mizeria pare intrată mai adânc în ziduri, ca o igrasie istorică. "Timpul sovietic" și-a pus mai vizibil amprenta pe clădiri, le-a îmbătrînit, a standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă. Sub mohoreala zidurilor, amestecată cu patina vremii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ani, ținându-se de mânuțe, tremură de frig în hăinuțele lor zdrențuite, și privesc cu ochi uimiți la frumusețea bradului împodobit, la jucăriile de tot felul, și mai ales, la păpușile care mai de care mai frumoase și mai bogat îmbrăcate, părând niște prințese din cărțile cu povești. - Ție care păpușă îți place mai mult? o întrebă cea mai mare pe mezină. - Cea cu rochia roz, pantofiorii roșii și cu părul blond, căci seamănă cu măicuța noastră, care e plecat în
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
a trebuit să meragă la Comisariatul Militar Teritorial, pentru a i se întocmi formalitațile de pensie de pe urma soțului său, mort la datorie pentru Patrie. Era în Ajunul Crăciunului. Lumea se pregătea să întâmpine Marea Sărbătoare a Nașterii Domnului. Natura era îmbrăcată toată în alb, pregătită să-L întâmpine pe Pruncul Iisus. Totul era feeric. Dar, biata femeie nu vedea nimic din această frumusețe, căci pentru ea, iarna nu însemna decât lipsă de hrană pentru copii, frig și boli. Copilașii, rămași acasă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pe bancheta din spate, flancat de doi subofițeri. Și, detaliu nu lipsit de interes, el nu se mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu privea și nu se comporta ca o fiară în captivitate, ci
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]