4,962 matches
-
-l aștepte pe fiul lui, Învățătorul plecat să repare motociclete de război nemțești, care știa foarte bine cum să ducă lucrurile la bun sfârșit. Ideea cu arsul mi-a plăcut de cum am auzit-o: Îmi oferea, așa, un soi de Împăcare și de siguranță, deși ar fi trebuit să fiu un pic neliniștit, căci bătrânul, meticulos În tot ceea ce făcea, Îmi povestise despre vizita făcută la Crematoriu - ținea să vadă exact ce urma să se Întâmple cu hoitul lui -, despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
seama că ești neputincios, asta Înseamnă că măcar te-ai străduit În vreun fel. Nu, domnule! De-aia vreau să te conving (pe tine, dar și pe mine) că am de gând să plec În deplină luciditate și nu cu Împăcare (căci nu m-am războit cu nimeni și nimic ca să pot face pace), ci cu liniște. Mi-am construit o spânzurătoare. Mă așteaptă. Cu toată neîndemânarea mea, am izbutit, totuși, să fac un lucru țeapăn, care va funcționa fără greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Repetentu Închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și chipul Înnobilat de apropierea morții: ― Mai ții tu minte când erai mic și făceai Întreceri de somn? Oftă din greu, părând că șovăie Între veselia prefăcută și Împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul... PAGE 398 PAGE 399
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voi pleca, pe‐ o floare de in să te culeg. Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal ‐ d. 6 aprilie 1984) „E... un poet de cele mai multe ori vechi, sentimental, melancolic, însă un grandilocvent, și temperat clasic, ajuns la o desăvârșită împăcare cu sine și cu semenii săi. ” Al.Piru Din prefață la „Viorile vârstei”, Editura Albatros, 1978 DESPRE MAMA Trei copii am fost. Ca niște zmei, Toți am tras mereu din sânul ei. 77 Ca niște dușmani, neîncetat, Tot trecutul i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
atențiune! Ce părere are publicul despre spectacolul acestui cuplu? Unul dintre actori răspunse: — Da, într-adevăr, mie mi se pare că doi orbi se joacă cu mingea. — Pe-asta nimeni n-ar crede-o! râse Hideyoshi. — Ei, haideți. Certurile și împăcările din cuplu nu se termină niciodată. — Tu de-acolo, flautistule, tu ce zici? Păi, eu mă uitam și-mi ziceam că să-mi văd de treaba mea. Cine-i de vină, a cui e vina? Greșeală! Afară! Șeală! Ară! Ală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi răsărit, dacă nu era Hideyoshi. Circulația seniorilor provinciali spre și dinspre Osaka în perioada Anului Nou și, îndeosebi, activitățile lui Nobuo erau raportate, în amănunt, la Hamamatsu. Ieyasu, însă, nu putea face nimic altceva decât să asiste pasiv la împăcarea lui Nobuo de către Hideyoshi. EPILOG Între primăvara și toamna acelui an, Hideyoshi trimise corăbii către miazăzi și cai spre miazănoapte, în campaniile sale de supunere a țării. Reveni la Castelul Osaka în Luna a Noua și începu să supervizeze administrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Corespondența lui Constantin Duca cu dragomanul Alexandru Mavrocordat purtată în greaca clasică este dovada că profesorii l-au educat foarte bine. Abia sub acest voievod tipografia înființată la Cetățuia își va relua activitatea. Dositei revine la Iași și tipărește Tomul Împăcării, cartea care constituie marea lui trilogie polemică anticatolică. În 1692 se răspândise în Moldova o scriere a lui Leon Allatius: Manual despre Duhul Sfânt, carte care umbrea învățătura de credință a Bisericii Ortodoxe. Ca urmare, Dosithei a pregătit Tomul Împăcării
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Împăcării, cartea care constituie marea lui trilogie polemică anticatolică. În 1692 se răspândise în Moldova o scriere a lui Leon Allatius: Manual despre Duhul Sfânt, carte care umbrea învățătura de credință a Bisericii Ortodoxe. Ca urmare, Dosithei a pregătit Tomul Împăcării, care cuprindea: Câteva scrieri anonime; Scrierea lui Eugenicul, fratele lui Marcu Efesanul, împotriva decretului de unire de la Florența; Scrierile polemice ale lui Gheorghe Corressios, un teolog mai nou; Scrierea lui Macari Macri ieromonahul: Contra latinilor; Două scrieri ale lui Teodor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
doua scrisoare a lui Dosithei către creștini. Ambele scrisori sunt datate octombrie 1692. Urmează o epigramă și cuprinsul”<footnote Dan Simionescu, Le Monastere de Cetătzuia Iassy, foyer de culture de l’orient ortodoxe, București, 1942, p. 214 footnote>. După Tomul Împăcării, Dosithei a tipărit, în același an, 1694, luna iunie tot cu ajutorul cărturarului Dimitrie Pădure încă două cărți. Prima: Discurs contra hotărârilor sinodului de la Florența: ,,A evlaviosului, din grația Domnului Nomofilax Ioan Eugenicos diaconul, discurs contradictoriu hotărârii nelegiuite și mincinoase compuse
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
simțeam eu, și ele simțiseră aceleași lucruri. Și-mi repetau tot timpul: Am supraviețuit și acum suntem fericite. Fetele mi-au fost de un ajutor neprețuit mai ales în perioada războaielor Tanga, care se iscau din senin. Crezusem că, după împăcarea de la spital, mama și cu mine nu aveam să ne mai certăm niciodată. Greșit! Foarte, foarte greșit! Nici nu vă puteți imagina ce greșeală am făcut gândind asta. Ce s-a întâmplat a fost că toată lumea știe că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ferestrei, spre masa festivă. Se rotise în chiar lentoarea acestei fraze: da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil, zâmbea ca o idioată. Parcă fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii. Întoarsă, după atâtea ore de încremenire, cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
grijă și, odată ce tatăl lor ieșise din scenă, simpla lui prezență servise ca element de echilibru în viața ei. Apoi însă el plecase la colegiu, iar Rory scăpase de sub control - mai întâi fugind la New York și apoi, după o scurtă împăcare cu mama ei, dispărând spre zări neștiute. La vremea cinei festive date în cinstea absolvirii lui Tom, născuse deja un copil nelegitim (o fetiță pe nume Lucy), se întorsese acasă atât cât să lase copilul în poala surorii mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și vibrant, dar nu dulceag. E un fel de lejeritate. Nu pretinde atenție. Nu mai există nevoia de a face pe plac. Este punctul în care o persoană nu mai cerșește înțelegerea altcuiva. E un surâs care iartă totul. Este împăcarea, pacea, îndepărtarea de lumea materială. E o înălțime pe care nu trebuie să o urci pentru a o atinge. E atunci când aluatul pasiunii e gata să se coacă, atunci când șuierul ascuțit al vântului de munte face loc unui geamăt stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui, a bătrânului, că n-a vrut cu nici un chip să se înmoaie, frățioare, n-aș avea cum să uit... Da’ mi-a trecut. Ce-am uitat a fost poate ca după scrisoarea aia să vă fi scris alta, de împăcare, ca să vă chem aici să vedeți că s-a aranjat treaba și merge spre bine. Ar fi vrut poate să spună că a mai făcut un copil, care pasămite ar umple golul lăsat de celălalt. Păi, cu alt bărbat, deh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de gimnastică. Însă, uitându-și fantasmele lui obișnuite, tocmai găsea În jocul acela formula pentru a-și exersa acea adolescență de revenire, specifică unui om de cincizeci de ani. În orice caz, Într-un fel, pesimismul lui natural, dificila lui Împăcare cu trecutul se topiseră În dialogul cu o memorie minerală, obiectivă, ascultătoare, iresponsabilă, tranzistorizată, atât de omenește inumană, Încât Îi permitea să nu mai simtă obișnuita-i Împovărare a vieții. FILENAME: ABU O, ce dimineață frumoasă de sfârșit de noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
browse la mesajele pe care le primise de ziua lui. Toate erau destinate unui bărbat, firește. Ar fi trebuit să modifice câte ceva. Asta nu era funny deloc. Pac! ideea! sună la 1515. O voce călduroasă îl chestionă indiferentă: botez? nuntă? împăcare? felicitare? aniversare?...asta e! a, da? bun. păi avem următoarele sms-uri. Vocea recită cu un timbru nazal patru texte și Leo se hotărî pentru ultimul dintre ele: „vârsta e doar o mască purtată la balul mascat unde promovările și bonusurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
introduse în salonașul ei favorit, cu un surâs nevinovat și întrebător. ― O, rămân cu plăcere, cu mare plăcere, Nadina! făcu Miron galant și satisfăcut. Abordară chiar înainte de masă amândouă chestiile care-l interesau pe Iuga. În privința divorțului îi propuse o împăcare, adăugând negreșit că propunerea nu e autorizată de Grigoriță, dar garantând că-l va îndupleca în cazul când ea ar reveni. Nadina refuză zâmbind, dar ferm. Inițiativa n-a pornit de la ea, ci de la Grigore. Ea ar fi continuat, deși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
naturale, prin terapii naturiste; croitoria casnică, învățarea limbilor străine. Profesia de scriitor, de exemplu, datorită sistemului, constituie o profesie dobândită oficial pentru a scrie cărți și pentru a prezenta „în roz”, situația istorică a momentului respectiv, pentru lauda conducătorilor și împăcarea cititorilor cu situația. Cât de roz este situația, când mor anual zeci de mii de copii, când un mare procent al populației trăiește sub limita sărăciei, când spitalele sunt neîncăpătoare pentru numărul mare de bolnavi, când mor oameni de toate
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
o atitudine de înțelegere, de acceptare și de iubire, din inimă, a tuturor oamenilor. În special, iubiții pe cei mai tineri ca dumneavoastră, chiar dacă aceștia nu manifestă nici un minim de politețe necesară. Zâmbiți-le și ajutați-i. Faceți asta pentru împăcarea, liniștea și bucuria sufletească proprie. Bucurați-vă și hrăniți-vă cu zâmbetul celorlalți, când reușiți să contribuiți și dumneavoastră la înflorirea acestui zâmbet. Așa veți fi sănătoși și fericiți. Medicii nu ar trebui să comunice nici un diagnostic pacienților. Ar trebui
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Iuda în fața armatei asiriene, s-a supus lui Senaherib și i-a plătit un tribut destul de mare: trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. Conform acestui text, Ezechia ia inițiativa de a trimite un mesager de împăcare lui Senaherib, aflat la Lachiș, și însuși Ezechia își recunoaște „vina” față de regele Asiriei (2Rg 18,14). Aceasta înseamnă implicit că nu trebuia să se răzvrătească. Se subînțelege că Senaherib s-a retras după acest compromis. Partea a doua, mult
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să-mi spună că "mama" e copleșită de bucurie, că toate femeile de sus nu vorbesc decât de asta și că acum, așteptând ceasul prielnic, aș putea-o cere fără teamă. Ne-am îmbrățișat atunci cu o siguranță și o împăcare de sine care mi-au dat mai târziu de gândit. Oare toleranța aceasta, patronarea aceasta generală, nu va fi hotarul dragostei noastre? mă întrebam. D-l Sen, când a auzit de convertire, s-a supărat și mi-a spus că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi deșteptat dintr-un coșmar; furia îmi trecuse, și mă dureau vorbele pe care i le spusesem. Aș fi vrut să-mi cer iertare, dar nu știam cum, mă stingherea orice gest pe care îl anticipam mental, orice gest de împăcare (mă vedeam căzut la picioarele ei, și actul acesta mi se părea falș, ridicul, hidos; sau să-i apuc mâna, la început prietenește, apoi să i-o strâng mai călduros și să i-o sărut? Nu-mi spunea nimic nici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lună, treceam prin pădure, până la pârâul dini vale, și întîrziam mult pe o stâncă, privind apa, strigînd: "Maitreyi! Maitreyi!" până ce oboseam și îmi auzeam glasul tot mai stins, aproape o șoaptă. Atunci mă întorceam acasă, pe același drum, cu o împăcare nespusă în suflet, căci mi se părea că Maitreyi îmi ascultase chemarea, că vorbele mele au fost purtate de apă și de vânt până la ea. Nu știu dacă viețuiam sau nu real, în atâtea luni de complectă solitudine, dar aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anunță Pacea universală. Căci trudindu-se să înțeleagă, cum spune el, unitatea fundamentală a celor două faze antagonice din viața lui - 15 ani de activitate politică și 15 ani de meditație în pușcărie - a ajuns la concluzia că numai o împăcare universală, adică Pacea mondială, poate salva omenirea de o catastrofă. De când i-au căzut pentru întîia oară sub ochi exemplarele antedatate cu trei ani, e convins că o puternică misivă spirituală a început în mai multe părți ale lumii. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-și arate față de bietul Titi Ialomițeanu lipsa de răbdare și totdeauna el s-a silit a echilibra lucrurile, veghind ca tânărul să nu fie blesat. Gazdă atentă și delicată, Profesorul întoarce pe rând spre cei doi zâmbetul său de împăcare. Un zâmbet atât de binevoitor, încât pare ușor silit, îi întinde buzele pline, ușor veștejite, deasupra dinților gălbui și puternici. Iar în continuare, lucrurile par - de la sine - să se aranjeze. Titi Ialomițeanu o asigură roșind pe doamnă că o altă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]