13,494 matches
-
dezbaterilor în jurul Republicii, vezi Mureșan, Comentariu la Republica lui Platon, Ed. Metropol, București, 2000, p. 21 și mai ales pp. 246-247. Cf. C. Noica, „Cuvânt prevenitor”, în Platon, Opere, V, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 9 sqq. Pentru împărțirea în tradiționalism, deconstructivism (Derrida), neotradiționalism (Nussbaum) și în abordarea dialogal dramatică (Heidegger, Gadamer, A. Bloom și A. Cornea), vezi Mureșan, op.cit,, p. 31 sqq. Cf. Republica, 369c-d. Cf. Aristotel, Politica, III, 5, 1278a 4 etc. Cf. Politica, 331c-d. Cf.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a modului în care ea se exprimă (Cosmovici, A., 1972, 1985). b. Există divergențe în legătură cu metodele utilizate în psihologie, precum și în legătură cu valoarea acestora. Fără a intra în analiza acestor puncte de vedere, subliniem faptul că tendința unanim acceptată este de împărțire a metodelor de cunoaștere în două categorii: metode clinice (observația, convorbirea, metoda biografică) și metode psihometrice sau experimentale (experimentul, testul și chestionarul). Diferența fundamentală dintre cele două categorii de metode apare în funcție de scopul urmărit, de gradul de precizie și obiectivitate
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
separat. De aceea s-au imaginat o serie de metode, urmărind avantajul lucrului în grupă fără a face apel și la asociații necontrolate rațional. Se stimulează creativitatea prin grup (după Stoica, A., pp. 194-197). c. Metoda „6-3-5”. Este vorba de împărțirea unei adunări în grupuri de 6 persoane, în care fiecare propune 3 idei într-un timp maxim de 5 minute. Primul grup discută problema și, pe o fișă, sunt trecute trei idei, fiecare formând capul unei coloane sub care se
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
înainte”, alteori se studiază îndeosebi cerințele problemei: „planificare înapoi”. Sunt însă cazuri când datele existente sunt insuficiente, și atunci ele trebuie completate cu alte informații, obținute prin noi observații sau consultarea unor cărți. Alteori, când problema e complexă, se cere împărțirea ei în subprobleme ce trebuie soluționate în prealabil. Există probleme foarte grele, care impun o transformare substanțială a operatorilor cunoscuți, ori chiar imaginarea unor procedee cu totul noi. În asemenea cazuri intervine din plin imaginația. Ea e necesară în mai
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
elev a fost recompensat. Proba experimentală a fost administrată în a șasea zi a investigației și a inclus: a) o dezbatere a tipurilor de gândire divergentă (fluență, flexibilitate, elaborare și originalitate); b) o competiție între cele două grupuri (create prin împărțirea clasei în două jumătăți egale). Echipa care a obținut cele mai ridicate scoruri a fost recompensată în pauză cu lapte și biscuiți. Între a șaptea și a 25-a zi de lucru trebuia selectat unul dintre cei patru factori. Grupurile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
24 august/ 5 septembrie 1867, a prevăzut transformarea Societății Literare Române în Societatea Academică Română, „cu scopul de a lucra la înaintarea literelor și a științelor între români”, fiind „un corp independent în lucrările sale de orice natură”. Statutul prevedea împărțirea instituției academice în trei secțiuni: literară-filologică, istorico-arheologică și de științe naturale. Societatea Academică Română era condusă de un președinte, un vicepreședinte și un secretar, cea dintâi conducere - Ion Heliade-Rădulescu, președinte (demisionat însă în 1868 „pentru motive foarte grave relative la
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
mutilării provizorii a statului și apoi o adaptare a organizării secțiunilor Academiei, ca organe constitutive ale ei, la situația actuală a ramurilor de cultură națională”, s-a întocmit un amplu proiect de reorganizare. Autorii lui propun, în principal, o nouă împărțire a secțiunilor în subsecțiuni, care să stabilească mai bine locul unor domenii noi, precum filosofia, sociologia, științele economice, financiare, statistice, militare etc. Importanța care începea să se acorde tot mai mult științelor tehnice a condus, în 1945, la înființarea, sub
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
negativ asupra întregii cercetări românești. Un moment de răscruce l-a reprezentat decretul-lege nr. 4 din 5 ianuarie 1990, privind organizarea instituției care urma să „funcționeze autonom, fiind finanțată de la bugetul de stat”. Statutul adoptat la 2 februarie 1990 prevedea împărțirea în 12 secții, număr sporit la 18 decembrie 1991 la 14. Structura este în prezent următoarea: Secția de filologie și literatură, Secția de științe istorice și arheologie, Secția de științe matematice, Secția de științe fizice, Secția de științe chimice, Secția
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
lege cu aceeași precizie a cazurilor în care trebuie pedepsiți șefii care nu și-au făcut datoria. Din această cauză, superiorul care comite un abuz e mai vinovat și mai periculos pentru ordinea publică decât inferiorul care opune rezistență (ibidem). Împărțirea inegală a puterii În zilele noastre, s-a convenit asupra unui caracter mult mai general al ierarhizărilor. Împărțirea inegală a puterii tinde să fie considerată ca „axiomatică” (Putnam, 1976, p. 8), deși contravine dorinței contemporane de egalitate. Aceasta suscită reticențe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
această cauză, superiorul care comite un abuz e mai vinovat și mai periculos pentru ordinea publică decât inferiorul care opune rezistență (ibidem). Împărțirea inegală a puterii În zilele noastre, s-a convenit asupra unui caracter mult mai general al ierarhizărilor. Împărțirea inegală a puterii tinde să fie considerată ca „axiomatică” (Putnam, 1976, p. 8), deși contravine dorinței contemporane de egalitate. Aceasta suscită reticențe privind noțiunea însăși de elită. Totuși, nu există a priori o opoziție între elite și democrație, așa cum vom
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mase) ca o trăsătură structurală a oricărei societăți cunoscute [...], pentru a ajunge nu la fascism sau la democrație, ci, indiferent de împrejurări sau de toanele discipolului, la una sau la alta dintre ele. (p. XXIV). De fapt, timp de secole, împărțirea inegală a puterii a fost considerată ca fiind normală, mergând de la sine. Abia în secolul al XVIII-lea a apărut printre filosofi ideea că toți cetățenii sunt chemați să-și împartă în mod egal puterea (Putnam, 1976, p. 2). Așa
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
p. 154). Acest lucru nu trebuie să ne surprindă, întrucât Ortega y Gasset elaborează, de fapt, o concepție morală despre elită și despre mase care scapă oricărei tentative de definire a acestor entități în termeni structurali și categoriali. Pentru el... ...împărțirea societății în mase și minorități ale elitelor nu e, așadar, o împărțire în clase sociale, ci, mai degrabă, în clase de oameni, iar această împărțire nu poate să coincidă cu un tabel ierarhic cuprinzând clase superioare și clase inferioare (1937
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Gasset elaborează, de fapt, o concepție morală despre elită și despre mase care scapă oricărei tentative de definire a acestor entități în termeni structurali și categoriali. Pentru el... ...împărțirea societății în mase și minorități ale elitelor nu e, așadar, o împărțire în clase sociale, ci, mai degrabă, în clase de oameni, iar această împărțire nu poate să coincidă cu un tabel ierarhic cuprinzând clase superioare și clase inferioare (1937, p. 7). El consideră că opoziția elită/mase, concepută ca opoziția dintre
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
scapă oricărei tentative de definire a acestor entități în termeni structurali și categoriali. Pentru el... ...împărțirea societății în mase și minorități ale elitelor nu e, așadar, o împărțire în clase sociale, ci, mai degrabă, în clase de oameni, iar această împărțire nu poate să coincidă cu un tabel ierarhic cuprinzând clase superioare și clase inferioare (1937, p. 7). El consideră că opoziția elită/mase, concepută ca opoziția dintre două tipuri de oameni, este totuși primordială: Diviziunea cea mai radicală ce se
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
antrena o diferență importantă la nivelul atitudinilor și al percepțiilor. În Anglia, nobilimea, preocupată de păstrarea unei puteri efective, și nu de aparența puterii, a fost nevoită să adopte strategii de acomodare cu celelalte clase. A rezultat mai ales o împărțire mai echitabilă a obligațiilor fiscale. Acolo, aristocrația a luat asupra ei sarcinile publice cele mai împovărătoare, tocmai pentru a i se permite să guverneze; aici [în Franța, n. tr.], i-a ținut cu dinții până la capăt de imunitatea fiscală pentru
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sunt subreprezentate. Aceasta implică faptul că aici nu figurează persoane din domenii independente de o ierarhie socială. Simpla comparare a indicelui de reprezentare a lumii artistice și a celui al lumii industriale scoate în evidență „caracterul sociologic abstract” al oricărei împărțiri în sectoare de activitate economică ce ar fi separată de indicarea nivelului social în care a fost definită. Un industriaș nu este cel mai îndemânatic dintre muncitori, ci și proprietarul sau gestionarul unor mijloace de producție. Invers, un artist nu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
producție. Invers, un artist nu este nominalizat pe măsură dacă a reușit doar să trăiască din arta sa. La fel și în cazul sportivilor, care nu sunt nominalizați decât începând de la un anumit nivel al performanței și al reputației. Așadar, împărțirea în sectoare și stratificarea nu pot fi considerate ca fiind două variabile independente (ibidem). Pentru a înțelege evidenta diversitate a categoriilor ce aderă la titlul de elită fără a cădea în capcana unei foarte mari diversități, putem, bineînțeles, să adoptăm
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a defini niște dimensiuni care pot constitui axele analizei sociologice. Baza conceptuală a lui Anthony Giddens Potrivit lui Anthony Giddens, există trei dimensiuni elementare ce trebuie luate în considerație: recrutarea pentru posturile ocupate de elite, structura grupurilor ce aparțin elitei și împărțirea puterii între membrii acesteia (Giddens, 1990). Modul de recrutare poate varia în funcție de dimensiunea deschiderii/închiderii. Procedura de recrutare poate atrage persoane din diferite medii socioeconomice sau, dimpotrivă, se poate limita la persoane provenind din clasele privilegiate ale populației. Totuși, chiar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o elită omogenă din punct de vedere moral care poate să nu constituie un segment social foarte integrat. Cu toate acestea, în general, putem vorbi fără niic o grijă despre o integrare a elitei slabă sau puternică, fără specificare. În ceea ce privește împărțirea puterii, sunt două chestiuni care trebuie să ne rețină atenția: pe de o parte, difuzarea puterii în societate și măsura în care este concentrată puterea efectivă între membrii elitei, iar, pe de altă parte, specificitatea puterii exercitate de elită (cu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
bunurile, să renunțăm la orice legătură materială, inclusiv la soție - integrată și ea printre bunuri... O precizare, totuși: dacă te înțelegi bine cu ea, interesul te poate încuraja să nu vă separați. Dar numai interesul. Această detașare este însoțită de împărțirea averii la săraci. Renunțarea la bunuri se justifică atunci când este radicală. Starea materială te apropie de perfecțiune. Desăvârșești această stare bătându-ți joc de preoți, de cler, de diktatele Bisericii. Faptul de a nu mai poseda nimic eliberează ființa și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fericirea” -1- Soarta literei „Y”. Filosofia antică utilizează în mod recurent un topos referitor la cele trei genuri de viață: viața teoretică de cercetare dezinteresată, viața dedicată acțiunii politice și viața hrematistică, închinată afacerilor. Toți autorii care recurg la această împărțire tripartită ierarhizează scopurile care comandă alegerea genului de viață. Ce anume îi permite omului să ajungă cel mai sigur la fericire? Sappho, Pindar, Arhiloh, Anacreon, Tirteu, Teocrit abordează subiectul, la fel și Platon, care se înscrie în această istorie separând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
partenerilor de n. (analiza dosarului prezentat de ei, experiențe anterioare cu același partener, date obținute din terțe surse); - stabilirea clară a scopului și obiectivelor n.; - alegerea unor tehnici de n.; - constituirea echipei de n. și a conducătorului ei (instruirea echipei, împărțirea responsabilităților, trasarea limitei de autoritate în n., mai departe trecându-se la escaladarea autorității); - pregătirea documentelor și a dosarului n.; - stabilirea planului de n. (obiective minime și maxime, variante de oferte, posibilități de compromis); echipa trebuie să cunoască agenda n.
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
protecției sociale (asistență socială, sănătate, ocuparea forței de muncă, fondul de pensii), culturii. Beneficiile parteneriatului public - privat Obiectivele pentru care sectorul public inițiază parteneriate pot fi: asigurarea de capital și reducerea presiunii asupra bugetului public, sprijinirea dezvoltării tehnologiilor, reducerea corupției, împărțirea riscului și a costurilor, accesul la fondurile companiilor, utilizarea expertizei manageriale private, creșterea calității serviciilor. Obiectivele sectorului privat pot fi: realizarea unui profit acceptabil; capitalul de imagine, credibilitate, prestigiu; dezvoltarea și diversificarea activității pe piețe noi. În urma inițierii unui p.
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de către administrația publică, cât și de către partenerul din sectorul privat. Aceste beneficii potențiale ale sectorului public cuprind: - reducerea costurilor - pentru sectorul public atât în faza de investiție, cât mai ales în fazele de implementare și întreținere a unui serviciu public; - împărțirea riscurilor - de către cei doi parteneri. Aceste riscuri pot include: creșterea costurilor, incapacitatea respectării termenelor de livrare a serviciilor, insuficienta acoperire a costurilor de producere și furnizare a unor servicii; - creșterea nivelului de furnizare a serviciilor sau menținerea acestuia - sectorul privat
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Nici măcar nu au fost evaluate, dar este cert că, dacă au fost realizate de cei care abia au fost schimbați, nu sunt bune. Entuziasmul caracteristic elaborării de noi strategii dispare brusc, odată cu redactarea unui document generos în formularea obiectivelor și împărțirea responsabilităților. Noul plan strategic - în mare parte compilat din vechile planuri - își încheie existența imediat ce este trimis nivelelor ierarhice superioare și, eventual, după ce este prezentat mass-mediei. Instituția revine la rutina activității zilnice, tulburată doar de situații „neprevăzute” cum este cea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]