34,380 matches
-
Maximilian, actualul împărat, a spus odată, vorbind de majestatea sa, că acesta nu se sfătuia cu nimeni și că totuși nu făcea nimic de capul lui; fapt ce decurge din aceea că el proceda contrar modului arătat mai sus. Căci împăratul este un om foarte închis, el nu-și împărtășește planurile nimănui și nici nu cere de la nimeni o părere; dar atunci cînd vrea să-și aducă la îndeplinire o hotărîre, iar aceasta începe să fie cunoscută și se descoperă tuturor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cei ce trebuie blamați și totuși, apoape toți, înșelați de aparențe, de un fals bine, de o falsă glorie, se lasă antrenați, cu voință sau din eroare, spre cei care merită mai mult blamul decît lauda." (I, 10) "Istoria (marilor împărați) va servi fiecărui principe drept ghid sigur și le va arăta drumul gloriei sau infamiei, acela al rușinii sau al onoarei." (1,10) " Conchid că religia introdusă de Numa a fost una dintre principalele cauze ale prosperității Romei. Ea a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dacă tirania acestora n-ar fi ajuns la un exces atît de evident, încît olandezii nu puteau deveni mai nenorociți decît erau deja. Regatul Neapole și cel al Siciliei au trecut de mai multe ori din mîinile spaniolilor într-ale împăratului și invers; cuceririle au fost întotdeauna foarte ușoare, deoarece și o dominație și cealaltă erau foarte apăsătoare, iar popoarele sperau mereu să aibă în noii stăpîni niște eliberatori. Ce diferență între acești napolitani și loreni! Cînd au fost obligați să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui bastard, Cezar Borgia, deposedat de tot ce a cucerit, murind mizerabil, Galeas Sforza, asasinat în mijlocul catedralei din Milano, Ludovic Sforza, uzurpatorul, mort în Franța într-o cușcă de fier, prinții de York și de Lancaster distrugîndu-se rînd pe rînd, împărații Greciei, asasinați unii de către alții, pînă ce, în fine, turcii profitară de crimele lor și exterminară slaba lor putere. Dacă astăzi, printre creștini, sînt mai puține revoluții, este pentru că principiile moralei sfinte încep să fie mai răspîndite, oamenii și-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu principele, ceea ce dădea naștere la sciziuni, ducea la întărirea partidelor și pregătea frecvente revolte. Nu știu, totuși, dacă marele sultan nu este cumva mai expus riscului detronării decît un rege al Franței. Diferența dintre ei este că, de obicei, împăratul turc este strangulat de către ieniceri, iar regii Franței au fost asasinați de călugări sau de către monștri formați de călugări. Machiavelli vorbește însă, în acest capitol, mai degrabă despre revoluții generale, decît despre cazuri particulare; a ghicit adevăratele resorturi ale unei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai puțin periculoase ușurătatea și inconsecvența oamenilor: o mulțime de ocupații frivole, bagatelele și plăcerea i-au cuprins într-atît pe francezi, încît aceiași oameni care-l combătuseră atîta timp pe Cezar, care au scuturat atît de des jugul sub toți împărații, care-i chemaseră în ajutor pe străini în timpul dinastiei de Valois, care s-au ridicat împotriva lui Henric IV și care au complotat împotriva tuturor minorităților nu sînt ocupați astăzi decît să urmeze curentul modei, să-și schimbe cu grijă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
recăzut de la libertate în sclavie. Aceiași atenieni care, pe timpul lui Demostene, îl umileau pe Filip de Macedonia, s-au ploconit în fața lui Alexandru. Aceiași romani care urau regalitatea, după expulzarea regilor au suportat cu răbdare, peste cîteva secole, toate cruzimile împăraților lor. Aceiași englezi care l-au trimis la moarte pe Carol I pentru că le încălca drepturile și-au muiat curajul de tot sub puterea trufașă a Protectorului lor. Așadar, nu republicile sînt acelea care-și aleg după voie suveranii, ci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
capitala lor devine teatrul de război al acelui principe. Ideea pe care ne-o dă Machiavelli despre orașele imperiale din Germania este total diferită de ceea ce sînt ele astăzi; o petardă ar fi de ajuns, sau numai o dispoziție a împăratului, pentru a-l face stăpîn peste aceste orașe. Toate sînt prost fortificate, majoritatea cu ziduri vechi, flancate pe alocuri cu turnuri și înconjurate de șanțuri, pe care terenurile alunecate le-au umplut aproape cu totul. Au puține trupe, iar acelea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întrețin sînt nedisciplinate. Ofițerii sînt fie rebuturi din Germania, în majoritate, fie oameni în vîrstă, care nu mai pot lupta. Cîteva din orașele imperiale au o artilerie destul de bună, dar aceasta n-ar fi de ajuns pentru a se opune împăratului, care are obiceiul de a le face să simtă destul de des cît sînt de vulnerabile, într-un cuvînt, a purta războaie, a da bătălii, a ataca sau apăra fortărețe este numai treaba marilor suverani; iar cei care vor să-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
potrivite pentru politica principilor mărunți; nimic mai slab ca motivele de care se servește pentru a recomanda principilor vînătoarea: crede că ei vor învăța, în acest mod, locurile și trecătorile din țara lor. Dacă un rege al Franței, dacă un împărat ar dori să ajungă în acest fel la cunoașterea statelor lor, le-ar trebui, pentru vînătoare, cam tot atîta timp cît îi trebuie Universului în marea mișcare de revoluție a aștrilor. Fie-mi permis să mă apropii mai în detaliu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acesta este al Angliei. Acolo, Parlamentul este un arbitru între popor și rege, iar regele are toată puterea de a face bine, dar nu mai are libertatea de a face rău. Machiavelli intră, apoi, într-o lungă discuție asupra vieții împăraților romani, de la Marc-Aureliu pînă la cei doi Gordieni. El atribuie venalității Imperiului cauza frecventelor schimbări, dar au fost și alte motive. Caligula, Claudius, Nero, Galba, Otho, Vitellius au avut un sfîrșit sumbru, fără să fi cumpărat Roma precum Didius lulianus
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
frecventelor schimbări, dar au fost și alte motive. Caligula, Claudius, Nero, Galba, Otho, Vitellius au avut un sfîrșit sumbru, fără să fi cumpărat Roma precum Didius lulianus. Venalitatea a fost, desigur, un motiv în plus pentru a-i asasina pe împărați, dar fondul adevărat al revoluțiilor îl constituie forma de guvernămînt. Gărzile pretorienilor deveniseră ceea ce vor fi, mai tîrziu, mamelucii în Egipt, ienicerii în Turcia, streliții la Moscova. Constantin a distrus cu abilitate pe pretorieni; mai pe urmă, însă, greutățile imperiului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai tîrziu, mamelucii în Egipt, ienicerii în Turcia, streliții la Moscova. Constantin a distrus cu abilitate pe pretorieni; mai pe urmă, însă, greutățile imperiului i-au expus și mai mult pe conducători la asasinate și otrăviri. Voi observa doar că împărații cei răi au pierit de morți violente; un Theodor însă, muri în patul lui, iar Justinian a trăit fericit 84 de ani. Lucrul asupra căruia vreau să insist este următorul: aproape nu există un principe rău, fericit; Augustus și-a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din urmă, după ce a indignat toată lumea cu barbariile lui, a fost ucis și el. Machiavelli susține că acesta a pierit din cauza disprețului pe care lumea-l avea pentru originea sa joasă. Autorul greșește însă foarte mult: un om care ajunge împărat grație curajului său nu mai are părinți: toți se gîndesc la puterea lui, iar nu la extracția socială. Pupian era fiul unui conducător de obște sătească, Probius, al unui grădinar, Dioclețian avea părinte un sclav, Valentinian, un fabricant de funii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
motive să stimez sîngele nobil al eroilor, dar și mai mult apreciez meritele. Nu trebuie să uităm aici că Machiavelli se înșeală profund cînd crede că pe timpul lui Sever era de ajuns să conduci niște oșteni ca să te menții; istoria împăraților ne dovedește contrariul! Cu cît un suveran se înconjura de pretorieni nedisciplinabili, cu atît aceștia se simțeau mai puternici. Era la fel de periculos să-i flateze ori să vrea să-i reprime. Astăzi, nimeni nu se mai teme de trupe, pentru că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vrea să-i reprime. Astăzi, nimeni nu se mai teme de trupe, pentru că toate sînt împărțite în corpuri de armată mai mici, care veghează unele asupra altora, iar regii numesc persoane în toate funcțiile și forța legilor este mai stabilă, împărații turci nu sînt atît de expuși spînzurării, pentru că ei n-au înțeles să se servească încă de această politică. Turcii sînt sclavii sultanului, iar sultanul este sclavul ienicerilor. În Europa creștină, un suveran trebuie să trateze la fel de bine toate rangurile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-l facă împotriva fortăreței le dă timpul să se refacă și să adune noi forțe pe care, dacă sînt adunate la timp, le pot folosi încă, pentru a-i face pe dușmani să ridice asediul. Ultimele războaie, în Flandra, între împărat și Franța, nu avansau aproape deloc din cauza mulțimii locurilor întărite. Bătălii cîștigate cu o sută de mii de oșteni împotriva tot atîtor luptători inamici nu erau urmate decît de ocuparea unui oraș sau două; adversarul avînd timp să se refacă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în loc să-i ajute, i-ar putea pierde. Acest lucru îl știa un mare principe din Germania, stimat și de prieteni și de dușmani. Suedezii au intrat în ținuturile lui cînd acesta era plecat, cu toate trupele, să-l ajute pe împărat în josul Rhinului, în războiul cu Franța. Miniștrii acestui principe l-au sfătuit, la vestea acestei invazii neașteptate, să-l cheme în ajutor pe țarul Rusiei; dar principele, mai înțelept decît ei, le răspunse că moscoviții sînt ca urșii, pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tot atît de faimos prin marile genii care trăiau la Atena, cît prin războaiele mari pe care atenienii le-au purtat atunci. Secolul lui Augustus este mai cunoscut prin Cicero, Ovidiu, Horațiu, Vergiliu și ceilalți, decît prin persecuțiile acestui crud împărat care, pînă la urmă, datorează o mare parte a reputației sale lirei lui Horațiu. Cel al lui Ludovic XIV este mai celebru prin Comeille, Racine, Molière, Boileau, Descartes, Lebrun, Girardon, decît prin atît de exagerat invocata trecere a Rhinului, ori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în toate locurile, ele fac dulceața vieții noastre." Lorenzo de Medicis, cel mai mare om al națiunii sale, era pacificatorul Italiei și restauratorul științelor; probitatea lui i-a adus încrederea unanimă a tuturor principilor; Marc-Aureliu, unul din cei mai mari împărați ai Romei, era deopotrivă un luptător glorios și un filosof înțelept, și alătura practica cea mai severă a moralei, profesiunii pe care o avea în privința ei. Să încheiem cu aceste cuvinte: "Un rege călăuzit de dreptate are ca templu Universul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
făcu ca acest detașament să ajungă prea tîrziu. Cel de-al doilea eveniment despre care am vrut să vorbesc este acela al păcii pe care englezii au încheiat-o cu Franța spre sfîrșitul războiului de succesiune a Spaniei. Nici miniștrii împăratului Iosif, nici cei mai mari filosofi, nici cei mai abili politicieni n-ar fi putut bănui că o pereche de mănuși ar putea schimba destinul Europei și totuși, chiar așa se întîmplă. Ducesa de Marlborough îndeplinea, la Londra, funcția de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dizgrație. Torii, cu mareșalul de Tallard în frunte, profitară de această afacere, care deveni pentru ei o lovitură bună dată adversarului. Ducesa de Marlborough căzu în dizgrație în scurt timp, și cu ea și partidul Whig și acela al aliaților împăratului. Iată jocul celor mai grave lucruri din lume; Providența își rîde de înțelepciunea și onorurile lumești: cauze frivole și, uneori, ridicole schimbă adesea soarta unor întregi state și monarhii. În acest caz, meschinele intrigi ale unor femei l-au salvat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
salutare. Nu toate negocierile se fac prin miniștri acreditați; adesea sînt trimise persoane fără caracter într-un al treilea loc, unde fac propuneri cu atît mai multă libertate, cu cît nu-și expun mai deloc stăpînul. Preliminariile ultimei păci între împărat și Franța s-au încheiat în acest mod, fără știrea Imperiului și a Puterilor Maritime: înțelegerea s-a făcut la un conte*, ale cărui pămînturi se află pe malul Rhinului. Victor Amedée, principele cel mai abil și cel mai prefăcut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Europa a fost înșelată de mai multe ori de rafinamentul vicleniilor sale; printre altele, atunci cînd mareșalul de Catinat, în haine de călugăr și sub pretextul că lucrează la salvarea acestui suflet regal, l-a scos pe principe din partida împăratului și a făcut din el un prozelit al Franței. Negocierea dintre rege și general a fost condusă cu atîta dexteritate, încît alianța dintre Franța și Savoia, care urmă, a apărut în ochii Europei ca un fenomen inopinat și ieșit din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lîngă toți gardienii și slujbașii, ajunse pînă la temutul Sárközi Béla, comandantul ghetoului, plîn gîndu-i se și lui că trebuie să fie o greșeală În ridicarea sa, fiind că, iată, aici sînt documentele, toate pînă la ultimul, cu sigi liul Împăratului Carol de Habsburg și cu semnătura prim-ministrului Tisza al Ungariei, atestînd condiția lui, a lui Weisz, de invalid de război din prima Încleștare mon dială, rănit la datorie pentru dubla monarhie, pe frontul rusesc; iată dovada, piciorul acesta de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]