2,200 matches
-
E foarte straniu. Nu e ca toți ceilalți călători și turiști. Pe el nu-l interesează Turnul Tokyo și Marele Buddha din Kamakura. Tot ce l-a interesat, încă din clipa sosirii, a fost să se plimbe și să se împrietenească cu câinii și cu copiii. Mă fascinează pur și simplu, dar n-am nici cea mai vagă idee ce-i în capul lui. — Are el motivele lui pentru care a venit în Japonia. — L-am întrebat, dar se sfiește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în bezna străzii, trupul lui imens s-a mai întors o dată și le-a făcut iar semne cu mâna. Când a pornit din nou, avea un tovarăș de drum. — E câinele acela! strigă Tomoe. Potaia cea bătrână cu care se împrietenise Gaston a apărut ca din pământ și a pornit șchiopătând în spatele lui. — Pur și simplu nu-nțeleg, bâigui Tomoe, așezându-se în prag. Pur și simplu nu-nțeleg. Stelele străluceau: unele puternic, altele slab. Privind cerul argintiu, înstelat, Gaston simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
abonamentul de autobuz și un portofel gol-goluț. Deodată a văzut ceva care l-a țintuit locului... un câine sleit de puteri, șchiop, pe care l-a recunoscut imediat... o potaie râioasă, numai pielea și osul. — Câinele cu care s-a împrietenit Gaston! strigă el. Takamori tocmai îi vorbise lui Iijima despre Gaston și îi spusese că a stat cu ei numai o săptămână, dar au avut senzația că s-a prăvălit pe capul lor de undeva de sus, din cerul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sfârșit, părea mai în largul lui și a început să le povestească ce s-a întâmplat în noaptea aceea. Abia acum au aflat ei despre cele petrecute la Hotelul de pe deal, de incidentul cu shōben-ul, de modul în care se împrietenise cu femeia de stradă care i-a dat să mănânce oden și despre noaptea petrecută la Higurashitei. — Interesantă poveste, Gas. Tomoe, pun pariu că nici tu nu știai celălalt sens al cuvântului shōben. Tomoe cunoștea bine ochii fratelui ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vreo zece mii de euro... Crezi că se poate? - Eu știu? Dac-a fost plătit bine, se poate... - Mă duc la nuntă, poate dup-aceea o să-l iau la masă la maică-mea, să-i facă un borș bun, poate mă împrietenesc cu el... Dacă s-ar putea, aș pleca eu, să vină femeia înapoi, să mai vadă de casă... Auzi, dar la voi crezi c-o să aibă nevoie și de șoferi civili? - Probabil c-o să mai aibă... - Moșu’, uite numărul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
regăsesc adevăratul eu. Am botezat-o pe fiica mea Nao pentru că sună la fel ca now, Înțelegeți? Și Nao se simte acum mult mai bine - e mai stabilă din punct de vedere psihologic de când merge la școală și s-a Împrietenit cu alți copii - decât pe vremea când stătea numai cu mine. Nu vă scriu scrisoarea aceasta pentru a-mi vărsa amarul de a fi fost respinsă la audiție. Dimpotrivă, vreau să-mi exprim recunoștința cea mai sinceră. E un păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în toate intențiile lui Dumnezeu. În grădina lui Petru, gratiile pocneau muguri; Petru culegea florile, cu grijă, fără să tulbure parfumul ferului forjat; Petru ascundea florile după icoană; în zori, la mâinile lui Dumnezeu creșteau cătușe. La balamuc, Petru se împrietenise cu umbra; Dumnezeu obișnuia să pășească în urma lui, preocupat de toate nimicurile; Dumnezeu, cel mai atipic ignorant, se întorcea cu spatele la icoană, nerecunoscându-și portretul. Umbra rămânea în urmă, Petru o căra în spate ca pe o cruce; umbra grăbea pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fac și ele ce facem noi! Sunt vesele și vor să se joace cu noi!Dați-le banane, să vedeți ce recunoscătoare vor fi! -Le putem da tot ce avem în rucsace, smochine, nuci și mere... le place! -Și ne împrietenim mai repede cu ele dacă primesc mâncare de la noi! -Acum vă iau de sus, fetițe năzdrăvane, și vă duc la păsări. -La care? -La care ați vrea? -Eu la lebede! -strigă Beti. -Eu la papagali! -spuse Cris. -Stați un pic
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o dată, apoi încă o dată. Picioarele i se îndoaie în aer, spatele se apropie și se îndepartează. Pantofii albi de mireasă i-au căzut din picioare, nu a încercat să-i rețină. A doua zi o găsesc pe coridor, s-a împrietenit cu cameristele, urmărește căruciorul lor care se mută de la o cameră la alta, le ajută, se apleacă să ia ceașafuri curate și le dă fetelor. Nu mă vede imediat, așa că am timp să o privesc. Vorbește grăbit, cu accentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apropia pe femei. Când viața e nasoală pentru că fostul iubit apare brusc pe un site despre nunți cum e weddingchannel.com, nimic nu te consolează decât s-o bârfești pe noua lui prietenă. De fapt, ele așa s-au și împrietenit la început. Leigh și Emmy s-au cunoscut la Astronomy 101, un curs la care s-au înscris amândouă pentru a îndeplini temuta cerință de a avea și o știință exactă ca sa îndeplinească baremul. Niciuna nu și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
făcuse pasărea. După nesfârșite țipete, multe nopți nedormite și nenumărate telefoane în care Adriana a amenințat-o pe Emmy că-l mutilează și-l dezmembrează pe Otis dacă nu venea imediat să și-l ia, pasărea și fata s-au împrietenit. Noroc cu intervenția ei salvatoare — fără ea, cine știe ce s-ar fi ales de bietul Otis. Se întâmplase abia săptămâna trecută și a fost o surpriză binevenită. Adriana tocmai se dezbrăcase de pijamale și turna sare de baie în cadă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și că ea i-a dat o nouă șansă în viață. — Și ce i-ai răspuns? — Mai și întrebi? Am spus că are perfectă dreptate; l-am subapreciat și e adevărat că el și cu mine nu prea ne-am împrietenit. Că dacă vrea să-l mai țină „o vreme”, nu mă lasă inima să nu i-l dau. Asta era în urmă cu opt săptămâni. Am vorbit cu ea în dimineața asta și erau amândoi în drum spre un „spa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ubud era plin de ei. Locul era incredibil! În fiecare zi avea loc vreun festival ori o sărbătoare a anotimpurilor plină de culoare ori un alt eveniment. Iar oamenii! Dumnezeule, erau extraordinari! Atât de primitori, atât de deschiși. M-am împrietenit cu tatăl lui Tuti. E doar cu patru ani mai mare ca mine și are... Aici Jesse a dat din cap. — E un talentat lucrător în lemn, mai degrabă un artizan. Ne-am cunoscut într-o zi când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
copilărit în Anglia, pentru că tatăl meu este englez și, dacă ar fi să mă iau după mama, totul este „mai bun“ în Anglia. Din nefericire, în Anglia nu găsești moștenitoare de magazine universale, iar mama dorea cu ardoare să mă împrietenesc cu una. Pe de altă parte, mama lui Julie credea că aș putea avea o influență educativă asupra fiicei sale. În concluzie, s-au asigurat că ne vom întâlni în fiecare vară, trimițându-ne în tabără, în Connecticut. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aflase deja. În Upper East Side, un prânz la Sotheby’s e o metodă mai eficientă de răspândire a bârfelor decât e-mail-urile trimise în masă. Simțeam că nu mă mai așteaptă nimic bun pe lumea asta, probabil, doar să mă împrietenesc cu Madeleine Kroft, dacă n-o să mă refuze și ea. Nu sunt o ființă autodistructivă, dar începusem să mă simt ca nebuna aia de Elizabeth Wurtzel din Prozac Nation. Chestia e că, stând întinsă pe pat, am început să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
gropi. E fain că ai asta în cap, aspectul ludic. În anul I, și eu am avut o viață mai aventuroasă: tatonări destul de inocente de altfel, despre o viață mai boemă și mai depărtată de remote-controlul adolescenței. Apoi m-am împrietenit cu Adi și am devenit sobră: seminarii, bibliografii, hai, câte un whist și câte un chefuleț mititel și decent. De fapt, la mine, vârful de sarcină în materie de „destrăbălare” a fost atins în liceu, când m-am ținut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mici, instrumente de jazz, un Danny care e o comoară ca partener... Ce să spun? Există o orânduială a lumii. 15-20 de ani contează enorm ca să intri în alt registru. Bref, înainte oamenii din jur se înmulțesc (se nasc, se împrietenesc, se îndrăgostesc), după, oamenii se împuținează. Cei mai mulți fiindcă pleacă adesea de pe lume. Îi privesc și îmi vine să mă rog pentru ei: Clipă, rămâi! Cu Elvin Codru în brațe (copilul Mariei), m-am trezit iar cu un dor nemăsurat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lângă el. La Guggenheim am descoperit împreună un regal de Matisse și Klee. Ne-am simțit amândoi ca pe vremuri la Ermitaj. Sentimentul de fabulos ne-a dat adesea târcoale: din nou mă întreb cum e cu putință să te împrietenești cu cineva din Bucureștiul comunist tocmai la Riga protestatară, să dezvolți toată povestea într-un ritual de creștere bucureșteano-sinăiană și să o plimbi identică sieși la New York, greu de închipuit. Dar mai real ca realitatea. Probabil că ne mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
auzit la radioșanț că a început să se vadă cu o fată pe nume Charlotte, pe care o întâlnise la o petrecere, într-un weekend. O lună sau două mai târziu am lucrat împreună la un contract și ne-am împrietenit - și cam asta e toată povestea. Serios, e OK. Pe bune. Așa se întâmplă. Unele lucruri se întâmplă - și altele nu. Ăsta, categoric, n-a fost să fie. Deși în adâncul sufletului, acolo înăuntru... încă mai cred că era scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rezervat al numelui, căci nu e prima oară când o poveste de dragoste începe, pentru a nu da decât un exemplu, prin fatala curiozitate, Ce nume porți, a întrebat ea, Cipriano Algor nu observă imediat că Marçal și câinele se împrieteniseră și se jucau ca niște vechi amici care nu s-au văzut de mult, Era uniforma, spunea ginerele, și Marta repeta, Era uniforma. Olarul îi privi cu mirare, de parcă toate lucrurile din lume și-ar fi schimbat brusc sensul, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
maiestate unică. Reprezenta tipul de stăpânitor al mulțimilor. Înțelegea aproximativ franceza pe care de-abia o vorbea, dar inteligența lui totdeauna trează compensa cu destulă ușurință necunoașterea limbii noastre. Sub Înfățișarea liniștită și senină, activitatea lui era mistuitoare. Ne-am Împrietenit imediat, pentru că eu am un suflet instinctiv revoluționar, și orice eliberator mă atrage...” Își aranjă grăbit foile, Înainte de a continua: — Djamaledin Închiriase o cămăruță situată la ultimul etaj al unui hotel din Rue de Sèze, În apropiere de Place de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
curs de dezvoltare. Un paj chel și volubil, întreținând alertețea, mulțumit cu surâsul pisicuței, înviorat de briza fustelor lungi și plisate. Un sezon întreg se dedicase, totuși, statuarei soții a maiorului! Studia cicatricea de la sprinceana sotului sau a sotiei? Se împrietenise și cu mustăciosul artilerist, ieșeau în trei, parcă pentru a oficializa scandaloasa legătură pe care localnicii o urmăreau cu invidie și revoltă. Anatol Dominic Vancea Voinov numit Tolea figurează ca un fel de permanență simbolică, precum orologiul din turnul primăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să nu i se vadă ochiul stâng, de sticlă. — Nu ne-am văzut de mult. Când l-au dat afară de la ziarul acela central, l-au trimis, săracul, la ziarul Asociației. Era turtit, mai avea puțin până la pensie. Ne-am împrietenit, e un om delicat, m-a ajutat... — Vedeți, domnule Ianuli, se dezlănțuie iar doctorul. Acest Mauriciu e cel mai bun exemplu. Dintr-o familie foarte săracă, s-a zbătut, a studiat... oho, câte n-a studiat. În slujba marii cauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă‐ndeamnă Să vin spre‐această temniță ciudată În care toți vom fi închiși odată. Trec iarăși printre cruci posomorâte, Printre cavouri bine zăvorite și lespezi care sunt atât de grele Pentru nimicul îngropat sub ele. Cu morții greu ne împrietenim! Îi ducem cu alai la țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și le‐ așezăm și‐o piatră pe mormânt. De frică parcă să nu iasă iară! Absurdă trudă, amăgire lașă! Abia întorși acasă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
După câteva zile se întoarse la crenguță și-i spuse cu glas sfios: Te rog să mă ierți pentru purtarea mea, îmi pare rău. Te-am iertat deja. Hai! Vino să te dau huța. Astfel, vrăbiuța și crenguța s-au împrietenit. În fiecare zi, crenguța o legăna pe vrăbiuță, iar aceasta îi povestea ce minunății văzuse în zborul său. De la un timp, vrăbiuța începuse să vină mai rar, ba chiar nu veni deloc vreo câteva zile la rând. Într-un târziu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]