13,283 matches
-
de căderi, de degete. Azi-dimineață un demon a prins aripi într-un moment de neatenție și coarnele sale înlăturate trosnesc sub picioarele mele pe asfalt. Voalul primăverii în bulbul trudit de sens urlet sau murmur, trăsură sau emul, tu za înălțată din țărână cu sânii de nori, cataractă de luceferi sau de pică. Alături o oglindă se apleacă, îți transformi precisul devenind o femeie rece, o stafie cu voalul primăverii în bulbul trudit, plutele îți cară mersul și razele spre amurg
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
căreia urci câteva trepte ca să ajungi la o bisericuță făcută tot din lemn, unde la ora 18.00 fix se trag clopotele pentru slujba de vecernie. Impresionant până la lacrimi cum părintele Dumitru Ichim și preot diacon Chirtu din Richmond Hill înalță ruga de seară către Dumnezeu, în acest colț de rai, uitat parcă de lume, unde timpul pare că s-a oprit demult în loc. Aici, în fața credincioșilor, ruga de seară începe efectiv ritualic cu Tatăl Nostru care se înalță spre ceruri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Richmond Hill înalță ruga de seară către Dumnezeu, în acest colț de rai, uitat parcă de lume, unde timpul pare că s-a oprit demult în loc. Aici, în fața credincioșilor, ruga de seară începe efectiv ritualic cu Tatăl Nostru care se înalță spre ceruri murmurată într-o pioșenie și mai adâncă și mai profundă și mai curată, la care desigur, contribuie și absoluta curățenie, aproape sfântă a locului. îmi dau lacrimile gândindu-mă acasă, la cei care nu mai sunt printre noi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-n nimbul florii se ascund toți mirii! Plătesc cu viața prețul ostoirii, Greșalele iubirii-mi sunt iertate? Ostatic orb și sângerând năvalnic Voi părăsi Câmpia - pas prădalnic, Cu ochii goi, cu buzele de ceață! Voi pescui departe, fără zare, Voi înălța toți praporii-n mirare Sfârșindu-mă-ntr-o altă dimineață! De dor nebun ascund Melanholia, Jertfire sugrumată! Ce durere... Sunt priponit de umbră și tăcere: Străluminat sonet, îți duc solia! Nu-mi pasă! Cred în visuri efemere, în zbor semeț înalț zădărnicia... Am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
zare, Voi înălța toți praporii-n mirare Sfârșindu-mă-ntr-o altă dimineață! De dor nebun ascund Melanholia, Jertfire sugrumată! Ce durere... Sunt priponit de umbră și tăcere: Străluminat sonet, îți duc solia! Nu-mi pasă! Cred în visuri efemere, în zbor semeț înalț zădărnicia... Am vrut s-ascund de tine Poesia: Aminte ia, mă-njunghie himere! Bătrân de-acum, mă paște depărtarea: Ce bun e vinul când îl bea uitarea și ce ferice-i Moartea! Nu-i sunt frate! Te du, femeie,-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în care, conform unui principiu olimpic, important e nu să cîștigi, ci să participi. Astfel, indiferent de alonja, detenta sau fuleul participanților - fie ei adversari sau coechipieri -, sunetul și cuvîntul, muzica și textul trebuie să sape aceeași fîntînă ori să înalțe același edificiu, fiecare cu mijloacele sale, și aici, odată în plus, scopul scuzînd într-o oarecare măsură mijloacele. 2) Liedul, chansonul sau songul, madrigalul, frottola, vilanella ori aria, romanța, canțoneta și genurile de divertisment, cantata și oratoriul reprezintă specii ale
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
în aur. Ele fac viața mai frumoasă, furnizează visătorilor material pentru speranțe, acrilor cenzori motivul de a-și lua câmpii - tot nu-i iubeam! Un nou multimilionar în cursă scade la 999.999 gloata de nemâncați din rândurile cărora se înalță, este prin urmare un factor de progres, menit să achiziționeze solul, apa, văzduhul patriei spre a le valorifica în mod superior, atrăgând, în fine, capitalul străin, ca să ne simțim cât mai repede și mai complet cetățeni ai lumii în general
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
sună primul titlu din carte. Scriitorul se simte legat de patria strămoșilor, descrisă odinioară de Dimitrie Cantemir, reînviată și sortită unui nou viitor. Așa stau de multe ori singur și visez pe paginile voievodului Cantemir. Sufletul meu din trecut se înalță în viitor, vede poporul cel cinstit slobozit din cătușe, ridicându-se în depline drepturi cu fruntea iarăși în lumină ca strămoșii cei tari. Dacă după atâta zbucium, după atâtea jertfe, am răzbit la limanul unde ne aflăm și ne-am
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
găsit iarăși în bătrâna noastră ocină moldovenească, apoi soarta a avut asta scris în cărțile sale tainice. Ceea ce a trebuit să se împlinească ca și cuvântul sfânt care spune că ,cei tari se vor smeri și cei umiliți se vor înălța". Această profesiune de credință a călătorului moldovan de peste Prut e sugerată nu numai de citatul din Biblie ce încheie amintitul citat (Matei 23, 12, Luca 14, 11). Viziunea biblică asupra Moldovei și cultul pentru Basarabia pot fi aflate și în
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
deplina suprapunere, autoarea, fiică de fost demnitar comunist (primarul Bucureștiului, în anii de maximă frenezie arhitectonică a Cârmaciului), vorbește dintr-o postură invidiabilă pe atunci, dificilă acum. Dramatismul cărții vine în primul rând din acest joc al sorții schimbătoare, care înalță și coboară steaguri laolaltă cu cei înfășurați în faldurile lor. Răsturnarea regimului aduce în viața Lukianei evenimente și transformări dureroase, cu pierderea vechilor avantaje, detenția tatălui și spectrul mizeriei în față. În schimb, Revoluția le priește altora: un fragment halucinant
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
tipsii de argint/ să ardă încet ca mangalul/ vîrcolaci avortați de lună se întorceau în inima misterului/ și foamei siderale/ în orbirea dintre realitate și gînd/ hipnoza materiei se transforma în aură epileptică și extaz/ și catedrala se subția și înălța ca o rugă odată/ cu tuburile orgii" (Confesiuni recuperate). De la Voronca n-am mai cunoscut o asemenea avalanșă de imagini, o asemenea precipitare a percepțiilor poetice, convergente doar într-o prezență necurmat intensă a rostirii. Aproape fiecare vers aduce un
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
copacii erau mereu retezați de o mână de grădinar ce cocheta cu chirurgia" (p. 74). Impresionează, prin dramatismul și haloul lor, numeroasele poeme "de familie" din primul ciclu (cel mai dens) al volumului, Viețile mele nesfinte, prin care autobiograficul este înălțat în filosofic și simbolic. Devenirea întru rău a estului, prin care acesta a ajuns o etichetă spălăcită, ilizibilă pentru căutătorii adevărului, este cauzată de îndepărtarea oamenilor de divin: ei au maculat "oglinda văzătoare", prin ideologie, prin ură. Așa cum întunericul creează
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
unde am petrecut azi noapte". Și mereu nesățiosul de plăceri continuă să tânjească după și mai mult: ,Ce trebuie să fie în marile porturi de pe coasta spre care pornesc lacom mâine?" Unele misive sunt așternute în versuri, din altele, poezia înălțându-se din câteva cuvinte: ,Vermeer - vecinică dimineață". La Rotterdam, admiră picturile lui Hyeronimus Bosch, care i se par înrudite cu imaginarul fantasmagoric din Domnișoara Hus, pe care a scris-o "chinuit de nostalgie" la Göttingen, orașul studenției sale. în aceste
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
erau rotunzi și bine dezgoliți, am mutat pe una din rotule palma ce rămăsese pe umărul ei, mașina a ieșit din șoseaua îngustă, era acolo un început de colină, a fost nevoie de frâna de mână pentru a rămâne ușor înălțați spre cer. Nu știu cât a durat, destul, până mașina s-a pus din nou în mișcare. Nu și-a aranjat fusta, nu voia să fie decentă și-și cunoștea forța magnetică a coapselor pline și minunat rotunjite, iar eu nu priveam
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
pe placul lui și criticul își exprimă acest dezacord nu înseamnă că face revizuire de canon. Canonul clasic, canonul modernismului interbelic sau canonul neomodernismului postbelic au tendința să se instaureze în timp ca realități estetice obiective, stânci nedislocabile și neerodabile, înălțate într-o mare de incertitudini și de instabilități. Câțiva ani postdecembriști am asistat la contestarea radicală a întregii literaturi din perioada comunistă ? fenomen echivalabil, după părerea mea, cu negativismul proletcultist, îndreptat împotriva ?literaturii burgheze? a interbelicilor. Vina burgheză (inventată și
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
esențialmente estetic, cu un canon ce ar fi fost creat de regimul comunist, pe un principiu politic, greșește, după părerea mea, fundamental. Canonul neomodernist nu e comunist din pricină că s-a născut în timpul comunismului. E o falsă deducție. Canonul neomodernist se înalță în urma noastră din ce în ce mai limpede, ca un munte profilat pe un cer senin (trecutul s-a limpezit). În fața noastră, spre un orizont nu prea îndepărtat, obturat de un cer noros, se profilează un nou canon ca o movilă deocamdată modestă (viitorul
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte, le recunoaște valabilitatea și co-rec---titudinea. Pe de altă parte, refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le accepta universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de orice excepție salvatoare. Căci există, într-adevăr, o serie de opusuri conceptuale care păzesc și salvează efectiv turma de artefacte ori teribilisme sonore. Regele va muri și Memorial de Octavian Nemescu, Trans și Musik
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
organizare rafinată, neîndoios magnifică, ce întemeiază și inaugurează principiile unui grai esențial. Uneori însă acest grai se cade a fi exprimat în comunități mai restrânse și, de ce nu privilegiate, așa cum sunt, bunăoară, ansamblurile camerale. Este motivul pentru care și-a înălțat pupitrul în fața unei orchestre emblematice, "Virtuozii din București", pe care a proiectat-o și a cres-cut-o de unul singur, sub semnul pasiunii, curajului și al aspirației, demonstrând că în turnul în care domnește înțelepciunea muzicii, e periculos să prezervi monotonia
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
la momentul de iluminare dintr-un trecut îndepărtat și îl reinterpretează: "A fost odată cum niciodată nu va mai fi,/ Să te redau ție însuți Luceafăr răsfrânt în oglinzi,/ Mâinile mele, ca umbra de rază pierdută de sfinți,/ le-am înălțat cu mările lumii, din cer să le prinzi." (Peste vremi, Cătălina). Autoarea interpretează rolul Cătălinei și în alte poeme. Toate se caracterizează printr-un erotism difuz: "Mi-am smuls cum poate n-a făcut nici o vestală/ Impunitatea mantiei de-azur
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
rînd, că, vreme de decenii, Universitatea franceză, de exemplu, a aplicat, la capitolul Literelor, un principiu ferm: nu a avut niciodată ca obiect de studio pe autorii contemporani, oricare ar fi fost succesul lor și oricîți ditirambi le-ar fi înălțat critica. Pentru a se transforma în subiect al cursurilor și lucrărilor universitare, al tezelor de licență și cu atît mai mult al celor de doctorat, scriitorul trebuia să fi trecut în lumea drepților. între momentul scrierii textelor literare și cel
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
a iscat, precum un arbore uriaș cu crengile răsfirate Într-un peisaj măreț; și valuri, valuri de oameni se foșneau de-a lungul ramurilor sale pribege. Nici Creatorului nu-i venea să creadă... Apoi a dat arborelui suflet de om, Înălțându-l În legendă. Dumnezeu iarăși a zis: Cu acest arbore de apă, omule, poți discuta trup lângă trup, suflet lângă suflet și spirit lângă spirit. A fost ca niciodată!... Așa s-a născut Dunărea, botezată Istru la Începutul lumii, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Încărcat, timp de milenii, cu osemintele strămoșilor tuturor țărilor pe care le scaldă. De la rimele lui Hesiod și până la „Romantica” lui Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon din Amaseia la poetul roman Publius Vergilius Maro, peste Dunăre se Înalță un nimb de artă, un cer estetic În care Își află oglindă vigurosul arbore de apă, ca și neamurile aprige așezate de la izvoare până la vărsare. O cântă și Ovidiu, În „Tristiile” și „Ponticele” sale; Înainte de el, o cântă În liricele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
cu multe trepte și eu chiar urc pe ea, urc. Dar cine Îmi dă putere să urc, cine? Fiecare bucată de ură pe care o rup și o las să cadă În jos, În neant, acest efort al rupturii, mă Înalță pe o noua treapta. Eu parcă aș fi Încadrată Într-un paralelipiped de piatră și piatra aceasta gri și murdară Înseamnă ura. Dacă dau jos câte o bucată din acest trup diform În lumea visului, În realitatea minții Înseamnă că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
noi ne batem să rămânem romani și să vorbim românește.” “Totuși, mai aveți speranța În schimbări pozitive?” “Suntem un popor care a indurat multe și s-a ridicat din situații cumplite. Trag nădejde că și acum vom ști să ne Înălțăm din nou și să Învingem, dacă ne vom ști respecta și dacă vom crede În Dumnezeu.” Convorbirea cu Grigore Vieru a fost scurtă. Dar amintirea? Amintirea păstrează flacăra dedicării, a iubirii pentru limba noastră și pentru ceea ce suntem și ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
așa cum se bucura și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestală a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurândă ne-a scris : « Vă rog să faceți tot posibilul ca statuia lui Eminescu de la Montreal să fie Înălțată pe un soclu, așa cum am conceput-o ». Această dorință sfântă a Maestrului trebuie să fie Îndeplinită, și fac un apel la toți romanii iubitori de țară și de cultura noastră, din Canada, din România și de oriunde s-ar afla
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]