3,912 matches
-
prea mult rău, dar n-o să treacă mult și ai să mă chinuiești“. Chinuitorul prezumtiv face parte din categoria celor care, cu mai vechi prilejuri, îl ciupesc, îl mușcă, îl înțeapă, îl urzică, îl sperie ca strigoi sau ca focuri înșelătoare prin beznă. Iar la ultima ispravă a celor trei nerozi, chiar lângă peșteră: „Se aude larmă de vânătoare. Intră diferite spirite în chip de câini și-i pun pe fugă. Prospero și Ariel îi asmut.“ Nălucile de câini au chiar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai înaltă expresie a structurii libere a spiritului uman este apatia (ἀπάθεια), nepătimirea, identificată cu virtutea, care nu e altceva decât aspectul frumuseții interioare a chipului<footnote Nicolae Fer, op. cit., p. 85. footnote>. Sufletul trebuie să se retragă din strălucirea înșelătoare a vieții lumești, așa cum Moise se retrage, fiind mai mult timp păstor. Retrăgându-se din lume (poate fi vorba și de o retragere a omului în pustiul inimii sale), după o vreme i se arată întâia lumină a credinței în
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
reglementate parțial în ultima ediție a lucrării Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (2005), elaborată la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti“. Nu lipsesc nici problemele semantice, sensuri noi explicabile prin categoria „falșilor prieteni“ sau a „rudelor înșelătoare“: oportunitate „șansă, posibilitate, ocazie“, a realiza „a-și da seama“ (ultimul exemplu, de fapt un calc semantic, există și în alte limbi romanice: fr. réaliser, sp. realizar). Unele dintre cele (cel puțin) 101 cuvinte englezești din română au rude vechi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ierarhizare, o structurare precisă a treptelor pe care medicul trebuie să le parcurgă. Ele sunt: 1) Instruirea, studiul, receptivitatea la explicațiile și sfaturile profesorilor, cunoașterea naturii umane, a organismului uman. Nu accidental Hippocrat se ridică împotriva neștiutorilor, șarlatanilor, practicienilor falși, înșelători, vindecători cu promisiuni, magicienilor, care mai de care mai periculoși. Această reacție hippocratică are și azi motivație când atâția excroci se dau drept vindecători, bioenergeticieni, sataniști ai magiei negre 2) Cunoașterea teoretică nu este suficientă. Ea trebuie să fie susținută
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
determina sănătatea fizică, pe când suferința fizică nu întotdeauna afectează sufletul. Relatarea lui Socrate, preluată de către toți istoricii noștri, oferă posterității concepția medicală dacică rămasă foarte modernă. Tot din relatarea socratică, rezultă și nivelul superior al descântecului dacic, eliberat de obscurantismul înșelător, și convertit într-o sugestionare incantatoare, mobilizatoare de energii existente latent în om, în pacient. Mărturie despre plantele utilizate în terapie de către daci depune și Dioscorides în Materia Medica unde 27 de plante sunt menționate cu denumirea lor dacică. Asemenea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
imitativă, este acceptată de Platon. De aceea ea se înscrie, excluzând toate celelalte arte, în vastul program educativ pe care îl elaborează pentru gardienii Republicii ideale. Literatura, la fel ca imaginația mai târziu pentru Pascal, nu este decât o putere înșelătoare. "Să fim siguri că toți poeții, începând cu Homer, fie că ficțiunile lor au ca obiect virtutea sau orice altceva, nu sunt decât imitatori de imagini și că nu ajung până la adevăr, și astfel un pictor, după cum spuneam mai înainte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Tren de plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița, Didina, Mițele și celelalte adulterine ale schițelor, sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crăcănel și ceilalți încornorați. Marca distinctivă a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului păcălit, întrucât anumite replici și fapte pun sub semnul echivocului relația previzibilă între personaje. "Diplomația" cu care venerabilul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la o idee", Sava Manaru, personajul din La "Grandiflora" interesează aici în primul rând pentru că este o combinație inedită de încornorat și de Don Juan, pentru care am identificat ipostaze caragialiene precum Titircă Inimă Rea și respectiv Nae Girimea, abilul înșelător al amantelor și al "respectivilor" acestora. Bănuiala infidelității odată confirmată, îl pune pe boierul Manaru în situația de a opta între a-și exterioriza furia sau a și-o canaliza înspre un tip de răzbunare imprevizibil, orientat nu înspre cel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eternilor candidați la nefericire. Așa cum se va întâmpla în unele farse tragice (Vizita bătrânei doamne de Fr. Dürrenmatt), motivul "păcălitorului păcălit", în esență de factură comică, primește valențe tragic-grotești și în drama caragialiană, tocmai prin lipsa de verticalitate spirituală a înșelătorului. Practic, Anca se dovedește a fi mai crudă și mai imorală 54 decât ucigașul "păcălit", astfel încât gestul reparator echivalează mai degrabă cu un abuz, cu o simplă manifestate de răutate, condamnabilă în ochii spectatorului. De altfel, nu este singurul loc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doua primară. PREȘEDINTELE: Nu e de mirare. Sunteți o familie originală. Dar cine a fost bunicul dumitale? ACUZATUL: El se va naște peste douăzeci și doi de ani.69 Acest tip de "Păcală" cu trăsături miticiste face însă figură de "înșelător înșelat", pentru că sentința, în acord perfect cu "logica nonsensurilor", în aparență acceptată drept convenție conversațională de către ceilalți colocutori, restabilește normalitatea tocmai prin anormalitatea sancțiunii:"A se atârna cu elastic prevăzut cu o undiță, la Casa de Depuneri, opt zile. A
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eu, ale cărui conexiuni încîlcite și de neurmărit, ale cărui noduri, ganglioni, varice sânt propria mea alcătuire anatomică. Tu, Victor, 113 singurul meu cititor, prietenul meu de dincolo de sticla oglinzii, nu vezi decât textul, ochiurile lui regulate, încropind un desen înșelător. Ignori că un rând de pe prima pagină comunică prin intermediul esofagului meu cu un cuvânt de la pagina 40 și că nervii mei cranieni scurtcircuitează simboluri și aluzii. Asemenea homunculului care se-ntinde pe emisferele cerebrale, îmi întind și eu sub scoarța
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
același lucru. Poate că totuși vindecarea este posibilă, acum, ca o ultimă șansă, închis în odaia asta minusculă, retez acest text din carnea minții mele cum mi-aș extirpa singur, în oglindă, o rumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascunsă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii. Cu cât mă-nverșunez mai tare asupra ei, cu-atît mă-ngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
abia a încetat plânsul monoton al lui Dumnezeu, poate a murit cineva în cer și-a trecut dincoace pe pământ așa cum moartea pe pământ ar trebui să fie naștere în cer nu trebuie decât să-mi închid ochii dinspre lumea înșelătoare a simțurilor, ca să mă întorc cu toți ochii mei spre adâncimile nebuloase ale sufletului, Aceste cuvinte spuse acum câțiva ani! mă uit pe furiș la el să-l văd cum reacționează, ce impresie, el tace și de la locul lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bătând nebunește doar la auzul unui glas anume, o rochiei albă cu buline roz oprindu-se deasupra genunchiului, cum pot avea încredere în inima asta ce-aleargă mânzește, cum să las inima asta de acum să vorbească în numele sufletului meu, înșelătoare e încrederea în hârtia albă, ai impresia că e de ajuns să spui ce te doare pentru a primi leacul tămăduitor, te face numai să vorbești și nimic mai mult, n-are cum să te vindece, o mână prietenoasă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
adun forțele, încep coborâșul la mănăstire, îmi simt pe obraji barba aspră, obrajii supți și în fundul orbitelor ochii mă dor, abia cobor pe pantele abrupte, atent să reconstitui drumul de întoarcere, curățit de tartrul depus pe mintea mea de lecturile înșelătoare, luminat pe dinlăuntru de adevărul uluitor de simplu pe care l-am descoperit, Cărarea tot mai bătătorită, încrucișarea de drumuri, fânăreața pentru sălbăticiuni, drumul de căruțe ce duce până în curtea mănăstirii, mi-au trebuit câteva ceasuri ca să cobor, aud clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
contemporane, această putință de a se raporta la ceva mult mai real, la ceva adevărat și, de ce nu, la divinitate, lumea noastră, Daniel, nu se mai raportează la Dumnezeu, ci la valori stabilite tot de oameni, valori care sunt adeseori înșelătoare și-l coboară pe om, nu-l înalță, și femeia de pe podium se dăruie, dar nu știe cui, așa i-a vorbit Theo lui Daniel și l-a făcut să înțeleagă ceea ce era neînțeles pentru el, și-a lăsat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mea. CAPITOLUL DOUĂZECI „Începând de mâine, 6 februarie, 1947 următorii polițiști de la Divizia Centrală și Biroul Detectivi, transferați temporar la anchetarea cazului E. Short, se vor întoarce la îndatoririle lor obișnuite: Serg. T. Anders - rev. la Divizia Centrală, Fraude și Înșelători. Det. J. Arcola - rev. la Divizia Centrală, Spargeri. Serg. R. Cavanaugh - rev. la Divizia Centrală, Jafuri. Det. G. Ellison - rev. la Divizia Centrală, Detectivi. Det. A. Grimes - rev. la Divizia Centrală, Detectivi. Det. C. Ligget - rev. la Divizia Centrală, Minori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
R. Cavanaugh - rev. la Divizia Centrală, Jafuri. Det. G. Ellison - rev. la Divizia Centrală, Detectivi. Det. A. Grimes - rev. la Divizia Centrală, Detectivi. Det. C. Ligget - rev. la Divizia Centrală, Minori. Det. R. Navarette - rev. la Divizia Centrală, Jafuri și Înșelători. Serg. J. Pratt - rev. la Divizia Centrală, Omucideri (se prezintă la lt. Ruley pentru un nou caz). Det. J. Smith - rev. la Divizia Centrală, Omucideri (se prezintă la lt. Ruley pentru un nou caz). Det. W. Smith - rev. la Divizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea diafană pe care o văzuse de dimineață se oprise o vreme și apoi Începuse chestia asta. Bucăți mari de lapoviță cădeau din cerul murdar, reci, ude și Înșelătoare. Deja Începuse să se Întunece. Sunase la fiecare autoritate medicală din țară, cerând detalii despre orice fetiță care fusese tratată de TBC În ultimii patru ani. La fel ca inspectorul Insch, era optimist; ar fi trebuit să fie un demers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înghesuită și Întunecată. Teancuri de cutii de carton mărgineau Încăperea, iar umezeala permanentă le Înmuiase la colțuri. Mucegaiul acoperise pereții, conferind locului un miros al dezolării. Iar În mijlocul camerei se găsea o masă de bucătărie jegoasă, cu scaune cu Înfățișare Înșelătoare. Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, era așezat Într-unul dintre ele, iar inspectorul Insch se rezema de chiuveta de vizavi. Între ei licărea un mic sfeșnic. Doar două dintre locașuri aveau lumânări În ele, iar acestea erau puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
clătină În urma siluetei care dispărea. În spatele său, Quebec Trei Unu vuia În parcarea Înghețată, cu luminile și sirenele la capacitate maximă. Vântul Îi Înfigea ace de gheață În față pe când Logan se forța să continuie. Asfaltul de sub picioarele sale era Înșelător, amenințând să Îl trimită de-a valma pe jos de fiecare dată când picoarele Îi atingeau zloata. Descoperi cu greu calea spre clădirea În care dispăruse Doug, sărind peste cele câteva trepte și izbindu-se de ușa de la intrare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lume. Peretele cenușiu și rotund ca un castron al carierei se vedea doar ca o umbră prin zăpada abundentă. O tăiaseră direct spre perete, ocoliseră o stâncă, apoi se orientaseră către depozitul de dedesubt, lăsând În urma lor un lac adânc, Înșelător. Chiar și În mijlocul verii, apa sa era rece și Întunecată, iar adâncurile sale erau pline cu un amestec de tufe de ierburi și În apropierea malurilor de cărucioare de cumpărături, mergând spre o gaură fără margini mai Încolo. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trimise pe cineva să-l cheme pe Gajus din camerele lui. Veni repede și o găsi șezând singură într-o încăpere mică, somptuoasă, unde el nu mai intrase niciodată. Pereții erau acoperiți în întregime de fresce, într-o perspectivă aeriană, înșelătoare, cu imagini luminoase de porticuri, scări și fântâni. Antonia scria; purta una dintre tunicile simple, prețioase, țesute la Pelusium; pe degete și la încheieturi avea bijuteriile din vremea singurei sale căsătorii și a lungii văduvii. La mâneci și pe margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mai În urmă, aveam mereu această pornire: să ating fundul tare al fluviului pentru a mă odihni. Când Începi să Înoți târziu, obosești repede și ai vrea să te sprijini mereu de ceva solid; apa ți se pare un element Înșelător și trece multă vreme până când capeți În apă acea siguranță a mișcărilor pe care o ai pe uscat. A trece Oltul Înot În josul podului acolo unde se Împreunează cele două brațe ce ocolesc insula plină de sălcii și unde apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care de obicei un autor le pune În seama unui personaj fictiv ori le lasă spre publicare post-mortem. Dacă așa stau lucrurile, este de Înțeles de ce Marin Mincu Își publică această parte din jurnalul său sub măștile prestigioase și Înșelătoare ale unei construcții de tip romanesc. De neînțeles este Însă altceva: de ce, ascunzăndu-se Într-o casă a ficțiunii, criticul lasă apoi toate ușile și ferestrele deschise, ca orice trecător să poată Înțelege că, de fapt, acolo locuiește un personaj non-fictiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]