KorAP: Find »[drukola/base=încântat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...83 >

2,060 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

Luke, strângând corespondența. Și aproape a ieșit din cameră, când se oprește. Se întoarce încet și se uită la dulăpiorul de cocktail, de parcă e prima oară când o vede. — Ce e asta? zice încet. — E un dulăpior de cocktail! spun încântată. — Și de unde-a apărut? — Ăă... păi... de fapt, azi am cumpărat-o. — Becky... Luke închide ochii. Parcă stabilisem că nu mai cumperi prostii. Asta nu e o prostie! E autentică, din anii ’30! Putem să ne facem niște cocktailuri incredibile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
trezesc. — Suze? zic, mai încet. — Bex! Mi s-a părut mie că aud o voce! Mă uit - și o văd pe Suze în capul scărilor, într-un capot din tartan, cu părul blond liber pe spate și cu un zâmbet încântat. — Suze! Mă reped pe scări și o îmbrățișez strâns. Când mă desprind din îmbrățișare, amândouă avem ochii ușor înroșiți, și scot un hohot de râs cam stângaci. Doamne, ce dor mi-a fost de Suze, mai mult decât am crezut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
și m-a crezut. Suze are dreptate, cel puțin dintr-un punct de vedere. Odată ce se strânge cu corsetul, nu se mai vede nici o umflătură. De fapt, cum stăm așa amândouă în fața mesei ei de toaletă în dimineața nunții, râzând încântate una la alta, pare chiar mai slabă decât mine, ceea ce e destul de nedrept. Am petrecut două zile extraordinare împreună, relaxându-ne, uitându-ne la casete video vechi și mâncând KitKat. (Suze mănâncă pentru doi, iar eu am nevoie de energie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
luni. Și chiar și atunci n-am stat împreună decât trei zile, pentru că dup-aia ei au plecat în Florida la Everglades. — Ce bine arăți, mami! Ți-ai făcut ceva la păr? — Mi-a făcut Maureen niște șuvițe, zice ea, încântată. Și azi-dimineață am trecut un pic pe la Janice, ca să mă fardeze. Știi, s-a apucat de un curs de machiaj profesionist. E expertă în toată regula! — Se... vede! reușesc să îngaim, uitându-mă cu groază la fardul de obraz țipător

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
în oglindă - și pe chipul meu s-a lățit un surâs imens, fericit. — În cazul ăsta am să-i spun mamei mele că suntem de acord cu data de 22. Îmi întrerupe Luke gândurile. Sunt convins că o să fie extrem de încântată. Se uită la ceas. De fapt, ar cam trebui să plec. A, da, spun, încercând să-mi iau un ton cât de cât entuziast. Da, nu se cade să întârzii la întâlnirea cu ea, nu? Luke își petrece ziua cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
zic, cu ușoară teamă, iar mama lasă jos cafetiera. Janice trage aer adânc în piept. — Mi-ar face mare plăcere să mă ocup eu de machiaj, la nuntă. Pentru tine și pentru toate invitatele care vor dori. — Janice! exclamă mami, încântată. Ce frumos din partea ta! Gândește-te, Becky! Machiaj profesionist! — Ăă... e fantastic! — Am învățat atât de multe la curs, toate șmecheriile meseriei, am o carte întreagă cu fotografii prin care te poți uita, ca să-ți alegi stilul. De fapt, am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
O să avem tot timpul, cu pregătirile de nuntă... Uite, Margot de vizavi și mama ginerelui ei sunt așa de bune prietene, pleacă și în vacanțe împreună. Zice că nu a pierdut o fată, ci a câștigat o prietenă! Pare extrem de încântată. O, Doamne. Cum s-o pregătesc pentru tristul adevăr? — Și Elinor pare o persoană extrem de agreabilă, din câte ne-a zis Luke. Ține foarte mult la ea! — Da, așa e, recunosc fără prea mare chef. Incredibil de mult. Azi-dimineață ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
spune tati cu un surâs prietenesc și îi întinde mâna. — Graham, dragă, ce te formalizezi atâta? exclamă mami. Doar în curând o să fim rude! Înainte să o pot opri, a și cuprins-o pe Elinor cu brațele. — Suntem atât de încântați să te cunoaștem, dragă Elinor! Luke ne-a spus atâtea despre tine! În clipa în care își îndreaptă ținuta, remarc că i-a șifonat gulerul lui Elinor, și nu-mi pot reprima un mic chicot. — Ce drăguț e aici! continuă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
A, da? spun interesată. Și ce s-a întâmplat? — Am făcut lista, spune Laurel. Și pe urmă i-am trimis-o prin poștă. — Vai, Laurel! spun, sforțându-mă să nu izbucnesc în râs. — Știu, știu. Hans n-a fost deloc încântat. Dar, dacă ar ști ce nemernică e... — Hai, intră, te rog! spun, înainte să apuce să-mi povestească despre ziua în care i-a prins pe soțul ei și pe practicanta blondă mâncând căpșuni unul de pe trupul celuilalt, în bucătăria

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mai renumite organizatoare de nunți din New York. — A, zic, luată prin surprindere. Bună... ziua! — Îmi pare bine, Rebecca, spune Robyn, luându-mi ambele mâini și privindu-mă intens în ochi. Ne întâlnim, în fine. Sunt încântată să te cunosc. Foarte încântată! — Și eu! zic, încercând să-i răspund pe exact același ton, în timp ce îmi scormonesc disperată creierul. Mi-o fi spus Elinor ceva despre faptul că ne întâlnim cu o tipă care organizează nunți și nu-mi aduc eu aminte? Trebuia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
totul... cât de luxos... cât de strălucitor... O, Doamne. Nu pot suporta gândul de a renunța definitiv la toate astea. Cel puțin, nu încă. Când ajung acasă, Luke e la masă, încruntat deasupra unor hârtii. — Ai venit mai devreme! spun, încântată. — Trebuie să mă uit peste niște chestii, spune el. M-am gândit că aici o să găsesc liniștea de care am nevoie pentru asta. — Am înțeles. Mă apropii și văd că toate poartă antetul Fundației Elinor Sherman. Deschid gura să zic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
suprinde. M-am gândit că o să fii încântată la culme. Pare sincer dezumflat și imediat mă copleșește un sentiment de vinovăție. Nu mi-a trecut prin cap nici o secundă că Luke e la curent cu toată povestea asta. — Luke, sunt încântată, nu e vorba de asta! Doar că... Nu cred că mami o să fie foarte fericită la gândul că ne căsătorim în America. Nu poți să-i explici tu că așa e cel mai bine? — Nu-i așa de simplu. Mama

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ta cu Frumoasa din pădurea adormită e un concept fabulos. Foarte original. Se uită în jur și își coboară glasul. Ideea care i-a venit este... să transformăm Terrace Room într-o pădure fermecată. — Pe bune? — Da! Sunt așa de încântată, că trebuie neapărat să-ți arăt și ție! Își deschide geanta și scoate o schiță, iar eu mă uit la ea ușor bulversată. — Mestecenii îi importăm din Elveția, ca și ghirlandele de lumini de basm. Vei păși printre șirurile de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Plaza... Cine ți-a zis de Plaza? spun uimită. — A, toată lumea cu care am vorbit nu mai știe altceva. Se pare că va fi ditamai evenimentul. — Ei... Ridic rușinată din umeri. Ce părere are mama ta, cred că e foarte încântată, nu? — Păi... îhm... Iau o gură de șampanie, în încercarea de a evita răspunsul. Înțeleg că nu e aici în seara asta. — Nu. Ei, nu stă chiar aici, peste drum! Râsul îmi iese ușor strident și mai iau o înghițitură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
spune Luke. Și să o găsesc și pe mama. Se întreba pe unde oi fi... Tocmai l-am întrebat pe Michael dacă vrea să ne fie cavaler de onoare, adaugă în timp ce se îndepărtează. Din fericire, a acceptat. Pe bune? spun încântată. Super! Nu puteam găsi un om mai potrivit. — Sunt foarte onorat că v-ați gândit la mine, spune Michael. Asta, firește, în cazul în care nu vrei să vă căsătoresc chiar eu. A trecut ceva vreme, dar poate că totuși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
aude un zgomot înăbușit și un mic țipăt, și întreaga asistență se întoarce să vadă ce se întâmplă. — Ia-ți mâinile de pe mine, auzi? Sunt gravidă, OK? Dacă pățesc ceva, te dau în judecată! — Nu-mi vine să cred! țip încântată și sar jos de pe podium. Suze! — Bex! Suze apare în ușă, bronzată și tonică; are părul împletit codițe și prin rochie i se distinge o umflătură destul de pronunțată. Surpriză! — Gravidă? În spatele ei intră Tarquin, cu un sacou antic și de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
îmi șoptește în ureche. Cynthia ne conduce înăuntru și ne invită să ne așezăm pe o canapea de culoarea untului. — Mă întorc imediat, spune cordială. Între timp, puteți să vă uitați pe niște reviste. Suze și cu mine ne zâmbim încântate una alteia, după care ea se repede și ia Contemporary Bride, iar eu înșfac Martha Stewart Weddings. Dumnezeule, ador Martha Stewart Weddings. În adâncul sufletului, îmi doresc SĂ FIU Martha Stewart Weddings. Să mă strecor ușor în paginile revistei, în mijlocul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
explic. Eu am o tonă de visuri. Putem s-o punem pe listă, ca o altă posibilitate? Bine, spune în cele din urmă. Încă una posibilă. Să notez. Se îndepărtează, iar Suze se lasă pe speteaza canapelei și mă privește încântată. — Vai, Bex, o să fie atât de romantic! Tarkie și cu mine ne-am dus și ne-am uitat la biserica în care o să te măriți tu. E foarte frumoasă! — E drăguță, sunt eu de acord, înăbușindu-mi un val automat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
necesitățile dumneavoastră zilnice - și porniți de aici. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă! — Super! Mulțumesc foarte mult! Bud se îndepărtează și eu mă uit în jur prin magazin, cu un fior de nerăbdare. N-am mai fost atât de încântată de când eram mică și-i scriam lui Moș Crăciun. Și, chiar și atunci, mami se uita peste umărul meu și zicea chestii de genul: „Nu cred că Moș Crăciun poate să-ți dea pantofii cu rubine adevărate, scumpa mea. De ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
E cât se poate de real. E aici în fața mea, în alb și negru. Sau, mă rog, în bronz și bej. Iau felicitarea rigidă din mâna ei și o răsucesc iar și iar între degete. Ce părere ai? zice Robyn, încântată. E rafinată, nu? E optzeci la sută pânză de in. — E... drăguță, spun înghițind în sec. Dar cred că e mult prea devreme să trimitem invitațiile. Nu le trimitem de-acum! Dar mie îmi place să fac invitațiile cât mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
urc scările spre apartamentul nostru mă ia cu rău de la stomac. Știu că nu sunt complet sinceră cu mine însămi. Știu ce își dorește mami din adâncul sufletului. Și mai știu și că, dacă eu m-aș arăta extraordinar de încântată, ar face orice îi cer. Închid ușa în urma mea și trag aer în piept adânc. Două secunde mai târziu, se aude soneria și tresar, înspăimântată. Dumnezeule, sunt cu nervii la pământ. — Bună, spun, deschizând ușa. A, tu erai, Danny? Fii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
bine stropită cu șampanie în permanență, cu chelneri extrem de îndatoritori, și toți mă tratau de parcă aș fi fost o adevărată prințesă... Însă, dacă e să fiu sinceră până la capăt, nici măcar nu m-am simțit chiar atât de destinsă și de încântată cum ar fi trebuit să fiu. Chiar și în timp ce stăteam acolo și mi se serveau piersici albe înăbușite cu mousse de fistic și biscotti de anason, pe o farfurie aurită, nu mi-am putut reprima micile împunsături de vină care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
în direcția casei, unde un bărbat în salopetă vopsește tocurile unei ferestre. — Ai văzut ce-au făcut ai mei aici? E incredibil. — Este. S-au ambalat tare de tot. Am auzit c-o să aveți și artificii. Cred că ești foarte încântată. — Adevărul e că abia aștept, zic automat. Asta zic de fiecare dată când mă întreabă cineva de nuntă. Însă acum, când mă uit la vechea noastră casă aranjată ca o doamnă care se fardează, mă cuprinde o senzație ciudată. Am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Suze mă ignoră cu grație. Ce naiba e cu ea, nu-i pasă de lucrurile astea atât de importante pentru noi toți? — Și ce-a zis Elinor când ai contramandat nunta de la Plaza? — Ce să zică? Normal... n-a fost foarte încântată. Mi-a zis că e foarte supărată și că... ăă... — Foarte supărată? Suze ridică din sprânceană. Atâta tot? Credeam c-o să-i vină să te arunce de la etaj! C-o să fie ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să crezi că am să-mi botez copilul Armani! Nu-i mai spune așa! — Ei, mă rog. E un îngeraș! Cred că e genul despre care se spune că e un copil „floare la ureche“. — E reușit, nu? zice Suze, încântată. N-a plâns nici măcar o dată! — Pe bune, Suze, n-ai de ce să-ți faci griji. Iau o înghițitură de ceai și-i zâmbesc. O să-i spargi pe toți! Finerman Wallstein Avocați Finerman House Avenue of the Americas 1398 New York, NY

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]