2,188 matches
-
nu erai prea fericită. — Dar ce te face să crezi că mariajul meu e atât de rău, cum poți tu aprecia? Tu nu poți vedea lucrurile, nu poți înțelege. — Ba pot aprecia. Cunosc. — Cum poți cunoaște, asta-i numai o închipuire, tu nu înțelegi nimic despre căsnicie, te-ai mulțumit doar să trăiești cu femei, asta-i cu totul altceva, n-ai nici o dovadă. — Despre tine și despre el... da, am dovezi. — Nu poți avea. Abia ne-am întâlnit, nu cunoști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întotdeauna un fiu“. Asta-i o minciună sentimentală, n-ai fi dorit asemenea povară, nici n-ai fi vrut să știi de el. Ai evitat întotdeauna situațiile în care ai fi putut avea un fiu real. Fiii tăi sunt niște închipuiri, cu astea e mai ușor să te descurci. Crezi într-adevăr că-l poți „prelua“ pe băietanul ăla prostănac și lipsit de educație? O să se evaporeze și el din viața ta, așa cum s-a evaporat totul, pentru că tu nu poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să cunoască numele lui Titus? — Probabil că-s nebun, am răspuns. Uitasem cu totul, dar acum îmi aduc aminte. Mi-ai dat niște sfaturi înțelepte. — Și le-ai urmat? — Da. Aveai dreptate, fără îndoială. Pur și simplu nu erau decât închipuiri. Șocul revederii îmi declanșase o serie de vechi amintiri. Acum mi-am revenit și, desigur, nu mai sunt îndrăgostit de ea, n-ar avea nici un sens. Oricum, e o baborniță plicticoasă. Băiatul vine din când în când pe la mine. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în bucătărie și rămase siderat. I-am spus: — Un nou musafir. O prietenă din teatru, Lizzie Scherer. Ți-l prezint pe vărul meu, James Arrowby. Se salutară. Se auzi clopotul de la ușă. Am alergat ca un nebun văzând-o în închipuire pe Hartley în prag, bătută de vânt, deznădăjduită, căzându-mi în brațe. În prag era un bărbat cu o șapcă pe cap. — De la spălătorie. — Spălătorie? — Spălătorie. Ați cerut să se vină de la spălătorie. Eu sunt. — Ah, Dumnezeule, da, dar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acum cu toții, să plecăm! Vino la Londra, să ieșim din locul ăsta! — Cum aș putea accepta ce-mi spui? Observ că-mi demonstrezi doar că nu Ben a fost autorul, dar nu afirmi că întreaga poveste ar fi fost o închipuire. Tu, unul, ai „accepta“ pur și simplu faptul că o persoană necunoscută a încercat să te ucidă? Și cum poți fi sigur că n-a fost Ben? Doar dacă, din întâmplare, ai fost tu? N-am fost eu, răspunse James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
p.366), „Iar eu, încet, nespus de încet/pleoapele-mi închid,/âmbrățișând cu ele tainic/icoana ta din ochii mei.” (L. Blaga, p. 33); • atribut: „Pentru un fagure sterp/mi-am ucis stupii flămânzi” (L. Blaga, p. 98), „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi/Idolului lor închină.” (M. Eminescu, I,140), „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (Ibidem, p. 91), „ Când basmalele vor fi rupte să se știe că unul din ei este pierit.” (P. Ispirescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fiecine, fiece, cineva, ceva, careva, oricine, orice, oarecare, vreunul; • locuțiuni pronominale: cine știe cine, cine știe ce, care (mai) de care: „S-ar putea să fie Cine-știe-cine/ Care n-a mai fost și care vine.” (T. Arghezi, I, p. 102), „O lume-ntreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 32) Flexiunea pronumelor nehotărâte depinde de structura lor internă și de trăsăturile semantice definitorii; unele pronume rămân invariabile, iar altele își schimbă forma numai pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin structuri impersonale, în categoria predicatului stării: „Dar și mai bine-i când afară-i sloată,/ Să stai visând la foc, de somn să picuri.” (Idem, p. 119) sau ca nume predicativ: „Așa era elementul său. O lume întreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 32), „Cum te cheamă, măi copile?” (M. Eminescu, I, p. 84) Ca și pronumele relative, adverbele pronominale relative realizează concomitent rolul de element de relație și anumite funcții sintactice în propoziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemul geocentrist.” (M. Eminescu) „Vin din sure văi de chaos / Pe cărări necunoscute.” (M. Eminescu) 2. morfem de acuzativ (al substantivelor și pronumelor înscrise în genul personal, al pronumelor demonstrative sau al substantivelor + uman în anumite condiții sintactice): „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolul lor închină, numind mare pe-un pitic.” (M. Eminescu) „Danțul, muzica, pădurea / Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu) 3. marcă a funcției sintactice de complement direct (realizată și propozițional), aparținând genului personal (și concomitent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme.” (M. Eminescu, I., 186), „...Florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi.” (M. Eminescu, P.L., 54), „O fată frumoasă e O-nchipuire ca fumul.” (L. Blaga, 278) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu: se realizează prin: • adjectiv: „Dintr-o stăpânire semeață Ai făcut puțină ceață Zidind, schele-nalte și repezi ridici Încaleci pe lespezi cât munții, melci mici.” (T. Arghezi, 91) • substantiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
măreție cum rar se vede pe toată fața pământului. Unde malul se ridică sute de metri, drept deasupra apei, iar râpele sure sunt împodobite ici și colo cu mănunchi de ierburi sau tufișuri galbene (Genista), panorama văii dunărene întrece orice închipuire. Vestita vale a Rhinului rămâne smerită, față de valea Dunării între munții bănățeni sau în fața stâncilor de la Porțile de Fier.“ Simion Mehedinți, România Defileul Dunării HIDROGRAFIA 57 Lacul Bâlea Lacul Roșu - Se întâlnesc în toate unitățile de relief — munți, dealuri, câmpii
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
plin de știință. Pentru cititor, cartea este o descoperire, un joc, o aventură în care intră și nu mai poate ieși decât după ce o termină de citit. Dincolo de îmbinările neobișnuite de cuvinte, sunete și imagini, cartea este un univers al închipuirii și al esențelor greu de definit. Prin aceasta, ea devine unică, una dintre marile plăceri ale tuturor oamenilor. Cuvintele cărții curg lin ca apa cea neobosită, ne încântă cu freamătul de frunze și fâlfâitul aripilor ce le îngână și ne
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
plin de știință. Pentru cititor, cartea este o descoperire, un joc, o aventură în care intră și nu mai poate ieși decât după ce o termină de citit. Dincolo de îmbinările neobișnuite de cuvinte, sunete și imagini, cartea este un univers al închipuirii și al esențelor greu de definit. Prin aceasta, ea devine unică, una dintre marile plăceri ale tuturor oamenilor. Cuvintele cărții curg lin ca apa cea neobosită, ne încântă cu freamătul de frunze și fâlfâitul aripilor ce le îngână și ne
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
mai știu încotro să privesc. Din toate părțile mă cheamă priveliști care de care mai fantastice. Dar cea mai frumoasă mi s-a părut aceea a unui munte ce se înălța până la cer și un nume mi-a rămas în închipuire: Crăiasa Zăpezii. Curând, vâlvătaia din aur începe să se stingă, iar odată cu ea se sting și puternicele miresme de rășină proaspătă. Noaptea neagră și rece se instalează încet-încet. Mii de licurici răsar din întunecimea codrilor. Garda de onoare a cerului
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
arpegiază sunetele unui acord de cvintocvartă. Ultimul acord al măsurii care atinge pragul maxim de dinamică al preludiului ( f ) va trebui interpretat cu energia și incisivitatea unui atac martellato (sacadat, cu sunete puternice). Rezonanțele astfel create ne conduc imaginația spre închipuirea unei apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
într-o armonie de (cu septima mică și nona mare inserate ca note de pasaj ale planului superior) poate fi interpretată ca o metaforă sonoră a profilării personajului în prim planul imaginii. Dar, figura de-abia întrevăzută, fantasmă a unei închipuiri de-o clipă, apare în scurt timp „contrazisă” printr-o învăluire produsă de bruiajul sonor al secundelor suprapuse (Retenu). Tema dansului propriu-zis scintillant, doux (scânteietor, blând), ce apare o dată cu revenirea tempo-ului inițial (au mouvement), afirmă un motiv tematic sinuos
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
viața interioară, datele concretului, romanul autentic este, după Anton Holban, o confesiune, operând cu experiențe extrase din zona autobiograficului, filtrate prin conștiință, abstractizate, generalizate și apoi atribuite faptelor și oamenilor. Proustianismul lui Anton Holban se bazează pe specularea inteligentă a închipuirii, care lucrează cu datele reale sublimate, trecute, din concretețea lor, în plan conceptual, cu finalitate estetică. De aici explicația unora dintre procedeele sale: lipsa cronologiei, sfărâmarea oricărei idei de unitate a cadrului acțiunii, intrigii, evoluției logice a personajului. Personajul cu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o reprezintă samsarii, marii intermediari de grâne sau animale, care oferă prețuri mici și care "lucrează" numai cu banii jos. Oamenii nu-i prea iubesc și de aceea munca lor se desfășoară în penumbra sau în spatele legii. Samsarii acumulează, în închipuirea oamenilor, averi uriașe, fără să muncească. Ei nu fac nimic, doar cumpără dintr-o parte și vând într-alta. Târgul este o adunare complicată și cosmopolită de oameni a căror viață se petrece în cadre simple, prea puțin schimbată de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
profunde care privesc și parcursul nostru vocațional: sunt mișcări care ne sprijină sau care ne tulbură. - mișcările care ne tulbură sunt toate acelea care, atunci când reprezintă o căutare vocațională sinceră, entuziasm, spirit de sacrificiu, generozitate, creează în noi tulburare, neîncredere, închipuiri de obstacole, teama de a nu reuși, oboseală interioară, plictiseală. Vom putea să le descriem, luându-le în momentul lor cel mai dramatic, ca acele mișcări ce asaltă sufletul lui Isus în timpul Patimii, care este punctul culminant al alegerii Sale
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
aud pomenindu-se de ,,America", se gândesc mai întâi la bătălia de la Lexington sau la debarcarea pe plaja Omaha. Pentru cei sub douăzeci de ani reprezentând majoritatea din multe țări -, confruntarea războiului rece dintre libertate și comunism înseamnă puțin. În închipuirea multora, Statuia Libertății a fost înlocuită de un chip cu glugă și electrozi. În termeni de marketing, marca americană are nevoie de transformare radicală. * * * În vârtejul evenimentelor din acești ultimi cincisprezece ani, patru tendințe reprezintă cel mai mare pericol pentru
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
și a micuțului personaj, care nu s-a desprins încă de copilărie: fetița orfană de șase ani, care bate sfios la ușa bunicuței Dobrița. Ușurința portretizării narative este un element al stilului Verei Crăciun, alături de cel al descrierilor riguroase, cu ajutorul închipuirii, a cadrului de desfășurare a evocării, dar și o anumită dexteritate de a intra în psihologia personajului . Toate acestea vestesc o prozatoare care, va putea reda în cuvinte, atmosfera epocii respective de acum un veac. Făcându-și loc prin viață
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
profesorului elvețian Hersch (Geneva) publicate în Revue de Paris din 1 februarie 1935, 13 milioane de oameni au fost uciși și 22 milioane răniți. Pentru pierderile din spatele frontului, exista o teamă inexplicabilă față de o cifră ce ar fi depășit orice închipuire: s-a admis cifra de circa 50 milioane pierderi umane. P.P. Negulescu, Destinul omenirii, Nemira, București, 1994, p. 25. 511 Z. Zamfir, op. cit., pp. 26-27. P. Milza, S. Berstein, op. cit., pp. 94-95. 512 M. N. Popa, op. cit., p. 445. 513
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fac și eu o fărâmă de borș. Când mă duc la cotineață, umblase cineva. Mi-a furat 12 găini. Uitase un sac lângă cotineață. - N-au cârâit găinile? - Chiar dacă auzeam, nu ieșeam. Au venit doi milițieni la cotineață, au făcut închipuirea acolo. «Babo, ți-am adus băiatul care ți-a furat găinile». Când colo, era Ciochină! Dacă n-am rămas nebună: vecin, acilea, să saie gardu’... - Era țigan? - Nu, român! Io-s țigancă. Sărăcie nenorocită. Se lasă amurgul. Trec gâștele sălbatice
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de registrul narativ. Atunci își aminti de eroinele din cărțile pe care le citise, și mulțimea lirică a acelor femei adultere începu să îi cânte cu glasuri de surori care o vrăjeau. Ea însăși era o părticică reală a acelor închipuiri și își împlinea îndelunga visare a tinereții, socotindu-se întruchiparea tipului de amantă pe care îl râvnise atât de mult. De altfel, Emma încerca satisfacția răzbunării. Nu suferise destul?! Dar acuma triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
încăpere. La fel, cei doi malaci. Am rămas singur, aproape înfricoșat. Durerile continuau să fie infernale. M-am ridicat de pe pat și, tremurând de durere, m-am îmbrăcat. Mă simțeam umilit. Brutalitatea acelei proceduri medicale de ev mediu depășise orice închipuire. Violul se consumase, iar autorul fugise de la locul faptei. Îl găsim noi. Hotărâsem să-i dau medicului două palme și să pun capăt relației cu el. Am ieșit, revoltat, din acea încăpere. Am străbătut, încovoiat de durere și cu un
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]