6,663 matches
-
zăpadă nouă, străină, neîncercată Încă de nimeni. Și somnul Îmi pare de fiecare dată o experiență inedită, pătrunderea Într-un spațiu imprevizibil; intru mereu În inconștiență cu incertitudinea zilei de mîine. Așa ne culcăm eu și el de cîțiva ani Încoace, lipindu-ne trupurile, ghemuindu-ne unul În altul, gemînd. Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele. El doarme greu. Se răsucește pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac. Ia dă-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă Însuflețită de calde sentimente de simpatie, de prieteni și cunoștințe din metropolă și suburbiile Dublinului se reuniseră cu miile să-și ia rămas bun de la Nagyasagos uram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Sf. Vineri!“ LÎngă șină un cîine viu urinează pe un cîine mort. Bătăi În ușă, Întîi timide, apoi din ce În ce mai puternice. De ce n-o fi sunînd? Trebuie că e vreo sinistrată de profesie, din alea care tot vin de cîțiva ani Încoace cu copii atîrnați În broboadă la spate, văitîndu-se că au fugit din Vrancea În urma „alunecărilor de teren“. Dar bătăile astea obraznice, brutale, care Îmi forțează ușa par a fi mai curînd ale unui bărbat; numai gunoierul bate așa. Parcă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o sursă electrică, țopăiala lui caraghioasă producîndu-vă brusc o bună dispoziție, o Îngăduință, un fel de iubire. Poate atunci, din acea depărtare, o mînă răsfoind o carte va trece prin părul meu ca adierea unei Îndelungi așteptări. De cîțiva ani Încoace ni se fac daruri. De la rude, de la prieteni, de la cunoștințele Îndepărtate, de peste mări și țări. Înainte, cînd eram tînără primeam rar cadouri, de Crăciun, de Paște și la ziua mea; fel de fel de mărunțișuri frumos ambalate cu celofanul intact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai vestită croitorie. Poate că ție nu au să-ți coase niciodată ceva aici, dar o să-ți dăm noi alte haine. Croitorul e foarte bătrân. Iar alături e biserica. Dar privește pe partea cealaltă. Acolo sunt tot magazine. De la război încoace, orașele noastre au cele mai dezvoltate centre. Și cu asta m-a apucat de braț și m-a târât pe poarta întunecoasă în biserică. Era o soră aprigă. Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
seama ce înseamnă reclama. Profesorul Angelo nu ținea direct de institut. El, după cum am aflat de la Adél, ținea de primărie. Era un fel de profesor și de savant voluntar, de la care cei din clasele inferioare aflau de zeci de ani încoace ce este viața. Venea în fiecare dimineață la școală și ținea cursuri faimoase de zoologie. Generațiile mai în vârstă aproape că-l revendicau pentru fiii și fiicele lor. Veniturile sale, vizibile cu ochiul liber, erau rodul celei mai înfloritoare afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a plăcut de George. Avea părul lung și gri și era întotdeauna slinos. Avea pete roșii pe toată fața și era foarte slăbănog. Stătea destul de țeapăn pentru cei aproape șaptezeci de ani ai lui. Ochii i se plimbau încolo și-ncoace și nu te privea niciodată drept în față. În primul rând, nu-l plăceam pentru că tanti Mae își petrecea mai tot timpul cu el sau cu gândul la el, și nu cu mine. El nu prea mă băga în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bată soarele prin ele. Sus, în dormitoare, aveam niște paturi dărăpănate pe care le lăsase cineva în casă și erau atât de tari și miroseau atât de puternic încât nu reușeam niciodată să adorm fără să mă foiesc încolo și-ncoace vreo oră. Oricine se apropia de ele putea să-și dea seama că au fost folosite de copii mici încă de când au fost construite. Lui tanti Mae i s-a făcut rău de la mirosul saltelei ei în prima noapte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ce a zis el despre băieții de peste mări, să nu facă greșeli, fiindcă i-a zis lui tanti Mae că nu vrea nici un chinezoi de nepot la ea pe genunchi, cu mă-sa care arată periculos plimbându-se încolo și-ncoace prin casă. M-a întrebat dacă mi-a plăcut de Bobbie Lee și eu am zis că da, că mi s-a părut destul de bun, cum era el în stare să vorbească așa atât de mult timp fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pământului degeaba. Dar astfel de asocieri cretine numai eu pot să fac. Până la urmă am scos-o cumva la capăt: - Păi n-ai înțeles? John Johnson, regizorul, vrea să zică că ăsta e singurul lucru care mișcă lumea de la maimuță-ncoace, și-anume pula-n pizdă, iartă-mă, cum să-i zic, că e clar, chiar dacă filmul nu e complet. Direcția în care curge timpul nu-i nici una dacă stai să te gândești, pentru că mereu suntem îndrăgostiți și nu ne dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lui bine cunoscută, copilul ieși în față, așa cum i se ceruse. O fată tremura, înțelegând din grozăvia scenei respective că ceea ce se întâmplă nu poate fi de bine. - Eu sunt, spuse Elefterie, vesel, breaz, frumos, dârz, imberb. Eu sunt. - Vino-ncoace, îi porunci celălalt, săgetându-l cu o privire desprinsă parcă dintr-un film de groază. Puștiul se apropie. Ochii lui Mircea Cârpenișteanu nu vesteau însă nimic bun. Cuțitul cu atât mai puțin. - Domnule? făcu Elefterie. - Nici un domnule. De ce scrii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-mă spre fereastra întunecată cu storurile ridicate prin care, cum mă întorc cu spatele, cineva mă privește, deși fereastra se află la etajul al doilea. Și stinsul lămpii care, cu lumina ei stridentă, dă alarma ca o sirenă, cheamă oamenii încoace. Și senzația că, pe coridor, cineva se strecoară spre ușa mea atât de fragilă și de subțire. Și statul pe divan încordat și cu capul care nu vrea să se culce ca nu cumva, lăsându-se pe pernă, să bufnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
eram în locul lui, porneam fără nici o ezitare spre casă. Absolut de acord cu tine și eu aș fi făcut la fel. Și atunci, ce căutăm în parchet? se arătă mirat Vasilică. Încercăm să aflăm ce a făcut înainte de a pleca încoace. Nu uita că am declanșat deja o anchetă și trebuie să procedăm după cum scrie la regulament. Ai să rămâi uimit cât de ciudat se comportă oamenii puși în situații limită și ce decizii absurde iau în acele momente! Pohoață nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care nu se petrecu nimic, unul dintre ei se opri din lucru privind atent la nisipul rămas în taler. Se mișca descumpănit de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gând să-i fure comoara. Știau că de unul singur era greu să-l biruiești pe Negru, dar dacă se întovărășeau, le-ar fi putut surâde norocul. Zis și făcut, s-au înarmat până în dinți și au pornit la drum încoace. Negru prinsese însă de veste și îi aștepta la hotare. Numai când dădură cu ochii de el și văzură paloșul, cei trei o și rupseră la fugă înapoi de unde au venit. S-au adunat apoi la sfat și hotărâră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce se întâmpla cu el? Începea să creadă că nu mai gândește limpede, iată la ce îi zbura lui mintea! Îl cuprindea rușinea că se gândește la așa ceva. Să trăiți, domnule inspector! auzi el în spate vocea lui Vasilică. Venirăți încoace? Noroc, agent! răspunse el fără chef. Asta-i mai lipsea acum, cu toate problemele care îi stăteau pe cap, numai de o discuție cu olteanul nu avea chef. Se hotărî să scape repede de el și să plece de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o ocolim. Am fi ajuns în altă parte. Pârâul Bolii, ce nume ciudat! se miră Toma ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte. N-are nici o legătură cu vreo afecțiune, îl lămuri femeia. Când au început comuniștii să aducă încoace oameni din toate părțile țării ca să muncească în mine, aceștia umblau pe aici și se întâmplau o mulțime de nenorociri. Urcau pe Muntele Rău și nu se mai întorceau. Îi găseau cu mințile pierdute, rătăcind în păduri, ori nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mine și pe oricine îmi stă alături. Credeai că-i atât de simplu? Nu-i de ajuns să-l ai la tine, trebuie să te accepte și el. Vreau să văd cum te descurci de unul singur. Păi, dă-l încoace! spuse Toma întinzându-se să apuce obiectul. Eu ți-l dau, numai că nu știu ce ai să poți face cu el aici. Ca să ne convingem, trebuie să fim față-n față cu bestia. Cristian se ridică în picioare și luă toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decid. Din moment ce eu am încredere în tine, nu văd de ce te opui. Price pe că e cea mai bună soluție. Astfel, oriunde s-ar afla, o atragem spre noi. Va crede că a găsit o victimă sigură și va veni încoace. Băiete, ne jucăm cu focul! Hai, să nu mai pierdem timpul! Uite cum facem: imediat ce tu constați că nu este aici, îmi faci un semn și eu pornesc în sus pe drumul forestier. Merg o sută de metri și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și privea țintă într-acolo însă nu reușea nici măcar s-o zărească. În timp ce teama îi încolțea iarăși în suflet, își dorea din toată inima să fi rămas nemișcată tot acolo. Ce face? nu se putu el abține să întrebe. Vine încoace? Nu, stă pe loc. Ai răbdare! Nu mai e mult până ce cântă cocoșii, poate avem noroc și pleacă singură înapoi în bârlog. A trecut atât de mult timp? Mă înnebunește așteptarea asta. Dacă se mișcă, te rog să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
proprie. Nu intenționa deloc să sfârșească răpus de un glonț, în timp ce se afla în slujba cine știe cărui mafiot ori om de afaceri dubios. Boris nu era un om care să-și sugă de sub unghii, cheltuia destul de mult însă, de la o vreme încoace, începuse să fie frământat de gândul că tinerețea trecuse. În meseria lui nu era loc pentru bărbați bătrâni. Știa că, nu peste mult timp, va trebui să se retragă din activitate, iar pentru asta, era absolut necesar să pună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici, pe undeva. Ia, spune, tu ce ai descoperit? Nimic, ridică din umeri Cristian, deocamdată nu se întâmplă mare lucru. O parte dintre ei au plecat acum zece minute, cu un camion. Nu m-am întâlnit cu nimeni pe drum încoace. Nu spre oraș s-au dus. Au croit un drum prin pădure spre vârful Muntelui Rău. Într-acolo au pornit. No, și, arzi de curiozitate să știi ce fac acolo? Nu-i așa? Toma nu răspunse. Se mulțumi numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la treabă: O, săraca, ghine-i pare i-acasă nimică nu are; Are-o furcă și cu-un fusă i-o bucă de cur mai sus! O invitație la jocă de acum 100 de ani: - Fă, lelișă, cu cojocă Vino-ncoace să te joc! Cum se cereau fetele la jocă de la mame sau bunici care le însoțeau obligatoriu: - Lele, hăi, îmi dai fata să Și-o săi?Mulșumescă de săritur Chiar acu se bâșâiră (jucase cu altul!) Strigătură la dansul „Rața
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tînăr. După cum mi-am dat seama, deja se Împrieteniseră. Fermín Romero de Torres, poate că sub efectele sărurilor de baie, se ambalase. — Ascultați-mă ce vă spun, domnule Sempere, dacă viața n-ar fi vrut ca eu să tot alerg Încoace și-ncolo prin lumea intrigii internaționale, aplecarea mea, din inimă, era spre științele umaniste. De mic copil am simțit chemarea versurilor și am vrut să devin un Sofocle sau un Vergiliu, pentru că, mie, tragedia și limbile moarte Îmi fac pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]