2,268 matches
-
rele tonul tău, spuse Ruby, ridicând din sprâncene. Zi mai departe. Uite, știi doar că te iubesc și că n-aș face nimic pe lumea asta ca să te rănesc, nu? Ruby rămase cu bucata de ciabatta În aer și se Încruntă. —Doamne, chestia asta Începe să pară de-a dreptul catastrofală. — E. N-am mai dormit de ceva nopți gândindu-mă dacă să-ți spun sau nu, dar până la urmă m-am hotărât să-ți spun. —Să-mi spui ce? —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Sigur, Chanel ți-ar spune probabil că minunile nu li se Întâmplă Capricornilor niciodată. —Pe bune? Sam Își scoase telefonul din buzunar și formă un număr. —Salut, Buddy, o am pe Ruby lângă mine. Ți-o dau imediat. Ruby se Încruntă. —De ce vrea Buddy să vorbească cu mine? Sam Îi dădu telefonul. —De ce nu afli singură? —Salut, Buddy. Ce mai faci? —Rău fac, dacă tot Întrebi. Nevastă-mea mă obligă să mă pensionez. Știi câți ani din viață mi-am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
targă, în timp ce te urcă în ascensor. Ada se apleacă să-l ridice. Rămân cu Alfredo, ne așezăm în camera de lângă reanimare. Alfredo aprinde lumina negatoscopului, așază tomografia ta deasupra și o privește de aproape. Se oprește într-un punct, se încruntă forțându-și privirea. Știu ce înseamnă să cauți o urmă care să-ți vină în ajutor în nebuloasa unei radiografii. — Vezi, spune, hematomul principal este ăsta, imediat deasupra durei mater, ajung ușor la el... Rămâne de văzut cât suferă creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mi se părea că o văd pentru prima oară, ca și cum corpul acela sub halat nu fusese niciodată al meu. Știa să pună masa, aranja tacâmurile și șervețelele cu o grijă deosebită. Puse o lumânare în mijlocul mesei. Se opri în fața mea, încruntă o sprânceană, își încreți nasul și-și arătă dinții superiori ca un rozător. — Nu prea fierte? chițcăi. — Nu prea fierte. Am încrețit și eu nasul să o imit și mi-am dat seama cât de puțin mobil era, în comparație cu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și, îndreptându-și ochii spre cer, rămase o clipă încremenit în această atitudine statuară și augustă. Nu însemna că lua în stăpânire lumea exterioară, ci că observa dacă plouă. Și când primi pe partea dorsală a mâinii răcoarea burniței lente, încruntă din sprâncene. Dar nu pentru că l-ar fi deranjat ploaia aceea măruntă, ci pentru că era nevoit să deschidă umbrela. Era atât de elegantă, atât de zveltă, pliată și în husa ei! O umbrelă închisă e la fel de elegantă pe cât de urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
liberi, albi și au 21 de ani. I-am spus că citisem despre doi bărbați pe nume Levitt care plănuiau ceva de genul acesta în Long Island. Ochii lui, care erau puțin prea apropiați pentru a insufla încredere, s-au încruntat, de parcă atunci mă observa pentru prima dată și mi-am dat seama că era surprins. Nu eram doar un ageamiu care servea la mese. Se putea chiar să fiu mai deștept decât păream. Anne, îți amintești când a venit prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
prin tren și strigau dați-vă pantalonii jos? Și pediatrul spune la fel. —Numele pediatrului este Caneglio. Și ce legătură are asta? —Doamna Caneglio se duce la slujbă în fiecare duminică. — Tot nu te înțeleg, zise ea, deși după cum se încrunta, cred că înțelegea. — Doctorul Caneglio nu trebuie să își facă griji că fiul lui va fi confundat cu un evreu. Capul îi căzu pe spate, de parcă aș fi pălmuit-o. —Confundat? — Știi ce vreau să spun. Dacă nu voiai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe masă. Madeleine m-a urmat puțin mai târziu. Parcă îi văd expresia când a deschis ușile cu jaluzele de la bucătărie. A clipit în lumina puternică. Și-a dus o mână la fața adormită ca să își acopere ochii. S-a încruntat când a văzut festinul acela absurd. Privirea ei a coborât spre masă. S-a oprit când a ajuns la borcanul cu mâncare pentru bebeluși. Am spus ceva despre cum crezusem că era sirop obișnuit de mere și l-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care o arunca soacra mea într-o zi. Pentru soția mea, foamea însemna o masă pierdută, înfometarea, numele unei diete pentru slăbit. A fost scandalizată când a văzut cât de lihnit de foame eram în noaptea aceea. Sprâncenele ei se încruntaseră, buzele i se strânseseră într-o expresie dezgustată și se uitase la mine de parcă aș fi fost un străin. Se uitase la mine așa cum o făcuse mai devreme în acea după-amiază, în salonul de spital, când i-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Lasă-l mai bine în pace, ar fi trebuit să îi spun lui Werner în pavilionul vămii. Nu mai căuta amintiri pe care nu le vei putea uita. —Fiul lui nu a venit cu dumneavoastră la proces? am întrebat. Se încruntă și clătină din cap. Ar fi fost mai ușor pentru el decât pentru mine. Werner e aici, în America. În California. Dar nu mai este Werner Pfeffer. Acum își zice Peter Pepper. E un bărbat în toată firea și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pierderilor - după cum se putea vedea și în farfurii - în plan economic. Și domnul Saner vorbea cu tata despre mașinile de etichetat și despre macarale, fiind de părere că americanii făcuseră o mare greșeală că nu lichidaseră Estul după război, își încruntau sprâncenele când venea vorba de sovietici, care puteau oricând să facă totul una cu pământul, despre „pericolul galben“ care amenința ca un adevărat potop uman, iar francezii nu erau nici de data asta - acum în Algeria - în stare să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
creație care caută pe cineva care să-i transforme bancnote de 5 lire în pinguini“ sau „celibatar excentric cu o colecție de personaje din Star Wars în mărime naturală“. Avea o figură plăcută. Cu multe riduri de la râs, nu de la încruntat, ochi plini de viață și păr șaten creț pe care nu făcuse nici un efort să-l îmblânzească. Pentru prima dată, i-am înțeles poziția Mariei. Purta un sacou elegant și pantaloni bine călcați. Nu știam dacă sunt la modă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sărutat pe frunte. —Alfie! De ce nu ai pus pe cineva să mă sune? Se ridică în fund cu greu și-și strânse bluza de pijama ponosită pe lângă trup. — Ce surpriză plăcută! Te-a dat soțul afară din casă? M-am încruntat la el în glumă. Nu schimba subiectul. Sâmbătă ți-am lăsat toate numerele mele de telefon și ți-am spus să mă suni dacă te simți rău. —Sunt bine. Se agită ei pentru un fleac. Am luat fișa medicală de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
contravaloarea comenzilor obținute are inimă și iată că, din caietul negru pe care l-a găsit în geanta cu mostre de chembrică, fidea și macaroane, a desprins una sută opt pulsații pe minut. Le-a numărat toată noaptea cu ochii încruntați pe secundarul ceasornicului și acum a venit, din văgăuna blestemată, să-mi dăruiască manuscrisul, împreună cu două sute de caiele drept amintire, fiindcă presimțea că drumurile noastre nu se vor mai încrucișa niciodată. - Toată chestiunea s-ar fi rezumat la o crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i dispărea repede subt guler, ca un cuc zvâcnit din ceasul de lemn, să vestească nu orele, ci trecerea jumătăților de secundă. Doi ani de-a rândul am venit în fiece Duminică în casa asta, în care Dumnezeu se uita încruntat prin fereastra cu geamurile cârpăcite. Bătrânul Fișic, croitorul birjarilor din cartier, s-a așezat într-o Vineri dimineața, pe scaun și a uitat să se mai ridice. Era atât de slab și mic din pricina bolii care l-a măcinat, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a camerei vecine. Apăsă pe mâner, o zgâlțâi, se dădu un pas înapoi și repezind cu sete patul carabinei, sfărâmă tăblia de stejar. Doi rezerviști încărunțiți îi săriră în ajutor, rupând zăvoarele, dar se opriră în pragul odăii, cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
s-ți dea mai mult decât poți să duci. În ultimul an, casa fusese Închiriată sau Împrumutată mai multor locatari ocazionali, Îngrijită de servitori temporari, și avea un aer de neglijare ponosită care o făcu pe Joan Anderson să se Încrunte de cum intră În holul principal și să scoată sunete de exasperare când ajunse În bucătărie. În timp ce Joan și Minnie mânuiau măturile și cârpele, bureții de sârmă și prosoapele de vase pentru a aduce locuința cât mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i se părea absurdă, Fenimore părăsi Londra, stabilindu-se În stațiunea Leamington pentru vara lui ’85, deși motivul declarat era acela de a explora regiunea Warwickshire. În tot timpul acesta, sănătatea lui Alice refuza să se Îmbunătățească. Doctorii englezi se Încruntau, cercetau și examinau; puneau diagnosticul de „gută suprimată“ și „sistem nervos anormal de sensibil“; prescriau pastile și poțiuni, șocuri electrice și băi cu apă sărată. Nimic nu avea efect. Se transformă Într-un invalid cronic, limitat la a sta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încerca să o Împingă pe pupilă În brațele fiului ei, iar tutorele să exploateze situația prin șantaj. În final, era demascat de o doamnă Vibert cu o moralitate renăscută și totul se termina cu bine. Era o comedie. Fenimore ascultă, Încruntându-se concentrată. Folosea cornetul acustic, Înclind capul pentru a-i mări eficacitatea. La sfârșit, decretă că piesa era „foarte neobișnuită“. — N-ai prea râs, spuse el. — Am râs interior. N-am vrut să pierd nimic. Compui dialoguri minunate, Henry. — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Păi tu descrii glasul ei - vrăjit de Svengali - ca având o frumusețe și o Întindere unice, fără precedent, iar noi te credem. Dar să Îi ceri unei actrițe să pună În practică toate acestea e cam mult. Du Maurier se Încruntă. — Hmm. La asta nu m-am gândit. — Sunt sigur că se va găsi o modalitate de rezolvare, spuse Henry Încurajator. Teatrul e iluzie, ca orice artă. Îți amintești anecdota pe care mi-ai relatat-o - cea pe care am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scris un articol foarte util pentru hebdomadar despre Trilby, pe vremea când Îl publicam În foileton În revista lunară, și mă-ntrebam dacă te-aș putea convinge să faci Încă o dată același lucru. — Ah, spuse Henry țuguindu-și buzele și Încruntând din sprâncene. Poate nu e momentul cel mai potrivit... — Mă gândeam la un articol evocator, cu caracter personal, știi, care să pună În lumină relația strânsă dintre voi și să treacă În revistă remarcabila lui carieră târzie de romancier, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a Întrebat: — Cu pansiune și tot tacâmu? Ca să nu mă las, i-am suflat: — Poți conta pă bucătar și argat, la fel ca pă mine, pentru orșice toană. Mi-a venit inima la loc În caraiman. Don César s-a Încruntat și mi-a turuit: — Nici să n-auz dă bucătar și argat. Să mă Încrez În tine, bă Neica Nimeni, poate că ie o idioție, da nici În ruptu capului n-o să Împart taina cu ăia doi, care poa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nave spațiale, desigur așa arată, dar am avut de la Început prudența să ne referim la acest obiect ca la o „anomalie“. Norman privi spre Ted, care zâmbea cu ochii la ecran. Dar dincolo de el, În Întuneric, Harry Adams Își aranja Încruntat ochelarii pe nas. Apoi lumina proiectorului se stinse. Camera se scufundă În Întuneric. Norman Îl auzi pe Barnes: — Mii de draci, iar? Cineva bâjbâi la ușă; cadrul acesteia se lumină. Beth se aplecă spre Norman și-i spuse: — Ăstora li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că toți au fișa medicală curată. Vreau să fiu sigur că nimeni nu va ceda. — Nu cred că știi chestia asta, căpitane, dar psihologii nu pot prezice așa ceva cu exactitate. — Chiar dacă e vorba de frică? — Indiferent de motiv. Barnes se Încruntă. — Credeam că frica e specialitatea dumitale. Anxietatea este unul dintre domeniile mele de cercetare și aș putea să-ți spun, pe baza profilului personalității fiecăruia, cine este mai susceptibil să sufere de anxietate Într-o situație de stres. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]