2,466 matches
-
fiecare zi, cu pământul ce trebuia săpat, cu brutalitatea pazei etc. Ceea ce am remarcat Încă din prima zi era grupul de cinci carcere, situate chiar În coasta biroului administrației, la vedere, unde erau băgați câte doi Într-o carcera și Încuiați cu lacăt pe din afară, cei care nu prea dădeau dovadă de disciplină sau cei care erau cercetați În urmă parei vreunui turnător sau brigadier. Lagărul era amplasat În partea de nord a lacului Siutghiol, pe un platou ce intră
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Altminteri, madam Segal era convinsă că noaptea, în jurul casei, dădea târcoale un necunoscut. Voia să-i strice sau să-i fure mașina de cusut, ca să le facă să crape de foame pe toate trei, Nastia, Motea și ea. Seara își încuia cu cheia "atelierul" și ascundea sub pernă materialele clientelor, de frică să nu i se fure cât dormea. Locotenentul amâna cât putea ora întoarcerii acasă. Camarazii lui descoperiseră un han spre interiorul ținutului și își petrecea serile libere ascultându-le
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
veneau dinspre Cernăuți către Dorohoi. Plângând, ne-a îmbrăcat și ne-a dat sub braț câte o pernuță. Sora mai mică era în brațele unei fete din casă, voinică și care în naivitatea ei, spunea să nu plecăm că ea încuie porțile și dă drumul la câini, iar rușii nu vor intra. Mama a luat doar o servietă cu acte, a lăsat vitele în grajd și câinii în lanț și toată agoniseala de o viață și am fugit în interiorul satului, printr-
AMINTIRI DIN TRECUT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Letiţia Halasanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1687]
-
că îi fac rău copilului Ritual: Îmi spun că îmi iubesc copilul, că nu i-aș face rău niciodată și mă asigur că partenerul meu este în preajmă atunci cînd mă aflu în apropierea copilului . Exemplul 3 Stimul sau declanșator: Încui ușa din față cînd plec de acasă Ritual: Ascult clicul încuietorii și mă întorc de șase ori să verific dacă ușa e încuiată. . Adesea, persoanele cu TOC evită situații care generează gîndul sau impulsul de a efectua ritualuri. De exemplu
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
partenerul meu este în preajmă atunci cînd mă aflu în apropierea copilului . Exemplul 3 Stimul sau declanșator: Încui ușa din față cînd plec de acasă Ritual: Ascult clicul încuietorii și mă întorc de șase ori să verific dacă ușa e încuiată. . Adesea, persoanele cu TOC evită situații care generează gîndul sau impulsul de a efectua ritualuri. De exemplu, o persoană cu gînduri intruzive blasfemiatoare va evita bisericile sau orice lucru de natură religioasă. O persoană care se teme de contaminare evită
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de seară, jucam cărți, făceam o partidă de chemin-defer. Re gulat Luca ne câștiga pe toți. Dar cum vedea că norocul i s-a oprit și îndată ce-și făcuse porția, se scula, scotea pe streinii din odaie și ne încuia, spunându-ne: — Regulamentul închisoarei!... Peste ora 9 nu mai pot lăsa ușile deschise. Noi râdeam și înghițeam. Dealtfel eream serviți de minune. Aveam nu mai puțin de trei servitori. Un grec, osândit nu știu pentru ce, ne făcea cafelele turcești
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
-o cu forța) pe fată. Aceasta se zbătea-n căruță ca o pasăre în cușcă. Feciorii au fost nevoiți s-o lege de căruță cu lanțurile. În țipete și urlete au ajuns la casa așa zișilor socri mari și au încuiat-o într-o cămară cu gratii la geamuri. Fata n-a mai contenit de plâns, până a doua zi, când părinții băietanului au venit la ea, Ca buni gospodari și oameni de omenie, au stat de vorbă cu ea și-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lăsă condus la cimitir. Fără să Înțeleagă, stătu În fața gropii deschise și auzi cum cădeau bulgării de pământ Înghețat pe capacul sicriului În care zăcea viața lui. Întors acasă, voi să fie singur. Își goni ajutoarele, Închise comptoarul și se Încuie În odaie, fără să simtă foame sau sete, sau durere, cu creierul gol și trupul sleit. Numai doica rămase, punând din când În când În fața ușii un talger cu supă de făină, care rămase neatins. A treia zi, În zori
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca nou-născutul să nu fie recu noscut. Poate că dacă s-ar ști cine e ar fi În pri mej die. Poate că a lăsat crucea ca semn de recunoaștere pentru mai târziu. Puse crucea Înapoi În punguță și-o Încuie În sipetul lui, ascuns Într-o firidă. „Am să i-o dau mai târziu. Poate că am să aflu odată ce Înseamnă toată Întâmplarea asta“, Își spuse. Urs luă Încetișor copilul din coșuleț, Își muie degetul În laptele cald și-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ce sunt. N-a bănuit nimic, credea că sunt slujitorul care aduce mâncarea. Când am fost destul de aproape, l-am lovit. Dumnezeu să mă ierte, mi-am Împovărat sufletul cu Încă un păcat de moarte! Simeon trase cadavrul În odaie, Încuie ușa și aruncă cheia pe fereastra Îngustă a turnului. — Haideți, doamna mea, să mergem. De Îndată ce ajungem jos ne despărțim ca să nu batem la ochi. Mergeți la câțiva pași În urma mea, ca și cum nu m-ați cunoaște. Aveți grijă să nu vă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca Simeon să fie aruncat Într-una dintre firidele din beciul castelului, promițându și să-l tortureze după pofta inimii de Îndată ce va avea timp, iar pe Adelheid, cu toată curtenia de care era În stare, o Întoarse Înapoi În castel, Încuind-o cu mâna lui Într-una dintre cele mai frumoase Încăperi, plină de tapiserii de preț. Apoi trimise pe omul lui de Încredere În sat, după preot: — Să mi-l aduci de unde știi. Îmi trebuie negreșit o față bisericească, acum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dacă am noroc, nu m-a văzut nimeni și nici măcar nu se știe c-am fost și eu pe-acolo... Da, s-ar putea să am noroc! Se duse În odaia unde Adelheid stătea ghemuită, cu ochii În gol, și Încuie ușa În urma lui. „O nevastă nebună e mai bună decât nici una, Își spuse...“ Apoi, plin de nerăbdare, se urcă În turn să vadă dacă vine preotul. Într-adevăr, nu dură mult până când straja dădu de veste că se vedeau de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dar mai mare e păcatul celui care așteaptă să i se arate recunoștința pentru binele făcut. Cine postește se cuvine să-și ungă părul și să-și spele fața. Cine se roagă să se închidă în camera sa și să încuie ușa. Cine face milostenie să nu știe stînga ce face dreapta sa. Cine e poftit la cină să se așeze la capătul de jos al mesei. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu el, i-aș fi putut spune că nu era decât un student costumat drept „prospector încărunțit“. L-am lăsat pe Kentucky Pete înăuntru și după ce i-am oferit, cam ezitant, o margarita, l-am condus în biroul meu, am încuiat ușa și mi-am scos portofelul. Era oricum foarte grăbit; trebuia s-ajungă la facultate pe la opt ca să vândă o mare cantitate de narcotice unui grup important de boboci. Când m-a întrebat dacă am o pipă pe care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plăcut să continui discuția asta; dar cum eram, nu voiam. Am deschis ușa, lăsându-l pe Jay în garaj, apoi am aruncat o privire în urmă să văd dacă nu cumva ne urmărise cineva. Am tras ușa după mine, am încuiat-o și am aprins luminile fluorescente. În garajul unde încăpeau patru mașini se găseau un Porsche, al meu, un Range Rover, al lui Jayne, și o motocicletă cumpărată recent din niște drepturi de autor primite din Suedia, cu totul neașteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zis. Cred că e o idee bună de costum. Atunci am remarcat casca de astronaut de pe pat și costumul portocaliu NASA agățat în cuier. - Ne vedem jos, tinere. Robby mă urmări cu privirea până ce am ieșit pe ușă, apoi o încuie în urma mea. Am tresărit când am auzit zăvorul. O aplică pâlpâi când am trecut pe lângă ea. 8 h a l l o w e e n Era zăpușeală - cea mai caldă zi de 31 octombrie înregistrată vreodată - însă în copilăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
brațele întinse, încercând să mă prindă. Îndată ce-am intrat, am dat fuga în camera de oaspeți, închizându-mă înăuntru. Așteptam înnebunit ca Jayne și copiii să se întoarcă. Când s-au întors, m-am asigurat ca toate ușile sunt încuiate și multiplele sisteme de alarmă activate. M-am prefăcut interesat de varietatea bomboanelor primate de Sarah. Jayne mă ignoră. Robby abia dacă îmi aruncă o privire, după care urcă sus la el. Înapoi în camera de oaspeți, înfruptându-mă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu pe mocheta bej, așa că în final se punea întrebarea: bun, m-am pișat în Jumbo Slurpee dar nu pe mochetă - e un plus sau un minus? M-am dus rapid la ușa camerei de oaspeți să mă conving că încuiasem înainte de a sucomba. Iar anxietatea matinală obișnuită s-a mai risipit puțin când am văzut că de fapt încuiasem ușa, ceea ce însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de vodcă, o cană cu urină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe mochetă - e un plus sau un minus? M-am dus rapid la ușa camerei de oaspeți să mă conving că încuiasem înainte de a sucomba. Iar anxietatea matinală obișnuită s-a mai risipit puțin când am văzut că de fapt încuiasem ușa, ceea ce însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de vodcă, o cană cu urină la capul patului). Dar anxietatea mi-a revenit atunci când m-am gândit că poate nici nu încercase să intre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fugit pe lângă ei ca să se urce în mașină, corect? - Păi...nu. Nu...Cred că a sărit pe fereastra lui Robby ... Fața lui Jayne se umplu de dezgust. Trecu pe lângă mine, intră în birou și puse arma la loc în seif, încuindu-l. Am urmat-o tăcut, uitându-mă de jur împrejur, să văd dacă exista vreo urmă a cuiva care fusese în casă, că nu era vorba de o fantasmă cauzată de sangria și marijuana; un sentiment general foarte negativ mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scările. Am urmat-o pentru că nu știam ce altceva să fac. Aplicele de pe hol erau aprinse, scăldând coridorul în obișnuita lumină rece. Ușa camerei lui Robby era închisă, iar când Jayne încercă s-o deschidă, își dădu seama că era încuiată. - Robby? strigă Jayne. Dragul meu? - Mamă - sunt bine. Lasă-mă, am auzit de dincolo de ușă. - Robby, lasă-mă să intru. Vreau să te-ntreb ceva, am zis, încercând să forțez ușa. Dar n-a deschis ușa. Nici măcar n-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
conversației noastre nu mi le mai amintesc; singura informație importantă era plecarea lui Jayne la Toronto a doua zi, și am încuviințat docil la cele spuse de Marta, strângând pătura mai tare în jurul meu, după care am intrat în birou, încuind ușa, lăsând pătura să cadă, ducându-mă direct la computer, trântindu-mă pe scaunul turnant. Mă puteam vedea pe ecranul negru al computerului. L-am aprins și imaginea mea s-a stins. Am intrat pe AOL. - Ați primit un mail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îl mustră pe tată că era surprins. Cum eram aplecat deasupra computerului nu mi-am dat seama că ușa din spatele meu se deschidea încet. Scriitorul știa că închisesem ușa. Scriitorul merse într-atât de departe încât să afirme că o încuiasem. Mă agățam de posibilitatea de a o fi lăsat ușor întredeschisă. În timp ce tastam parole inutile ușa se deschise larg și ceva intră în camera lui Robby. Și tocmai atunci când scriitorul se pregătea să tasteze neverland, am realizat că Nadine Allen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
baie. Am urlat scârbit și am ridicat-o pe Sarah din pat. Când o duceam pe Sarah spre baie, arătarea a rămas țintuită locului, apoi a sărit jos și s-a repezit spre noi. Am trântit ușa, iar Robby a încuiat-o. Încă o mai țineam pe Sarah și sabia de lumină. Așteptam în timp ce priveam spre ușă. Calm, am întrebat: - Unde e celularul tău, Robby? - În camera mea. A făcut un gest peste umăr. Mă gândeam la ceva. Să descuiem ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
capul și a început să zbiere când a văzut-o gonind spre noi. Biroul meu părea cel mai aproape. Ușa era deschisă. Ușa de la intrare nu era. În birou aveam arma din seif. Ne-am adăpostit în birou și am încuiat ușa. Am pus-o pe Sarah pe canapea. Amândoi copiii plângeau. Am repetat inutil că totul va fi „bine.“ Ținând sabia de lumină către cifru am deschis seiful și am scos pistolul. Am scanat biroul cu sabia și am localizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]