9,411 matches
-
Iași, în 21 iunie 1875 N-o 31 Relativ la economia realizată cu cumpărarea manuscriptelor, tipariurilor vechi, în sumă de 185 l. n. Domnule Ministru, Prin adresa mea N-o 1, din 17 ianuarie a. c., v-am comunicat că la cumpărătura încuviințată de d-voastră prin adresa N-o 10797 am realizat o economie de 185 lei noi; iară prin raportul meu N-o 14, din 6 mart a. c., v-am făcut propuneri pentru întrebuințarea acelei economii aflătoare în mînele mele. Anume
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în școalele primare, cât și în licee. Despre notele obținute în parte de fiecare candidat vă puteți informa din catalogul anexat la procesul-verbal N-o 10. În temeiul celor espuse propun deci: Ca d-lui Achil Palade să i se încuviințeze permutarea sa la Târgu-Neamțului, iar în locul ce-ar rămânea vacant la școala N-o 2 din Sărărie (Iași) să se numească candidatul Ionescu Vasile. Iară candidații Hasnaș Ioan și Tincu Constantin să fie dispensați de-a depune un nou concurs
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
la conduita sa n-am nimic de observat în rău. Revizor: M. Eminescu 130 {EminescuOpXVI 131} 78 [D. ANTIPA] [Iași, 11/23-14/26 octombrie 1875] [Nr. 258] Adresa dv. N-o 8637, prin care îmi anunțați "spre știință" că ați încuviințat permutarea școalei din cot. Ipatele în cot. Borăștii, m-a uimit întrucîtva, pentru că cuprinde în sine o procedură incorectă. Vă aduc aminte: 1. Că în actuala comuna Borăștii se află două școli, trecute în bugetul ordinar al statului și care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
comunei] e-ndestul de bun pentru cine nu cunoaște localitățile, subsemnatul însă e pe deplin sigur că copiii din Ipatele nu pot vizita școala din Borăști, nici viceversa. În vederea acestor motive am onoare a observa, că, pe câtă vreme Ministerul Instrucțiunii nu va încuviința desființarea școalei din Ipatele, ea esistă în planul Ministerului public, în bugetul ordinar al statului, și poate fi privită ca o catedră vacantă numai pîn-în momentul în care Ministerul numește un învățător care s-o ocupe. 79 [TITU MAIORESCU] ROMÎNIA
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a-și căuta de sănătatea sa cu totul zdruncinată. Însă căutarea sa n-au avut nici un rezultat. Atunci directorul acelei școli au cerut să i se acorde d-lui Corvin un congediu nelimitat, pe care d-voastră l-ați și încuviințat prin ordinul N-o 7869, din 22 septemvrie. D-nul director însă, știind că numitul învățătoriu nu va fi mulțămit cu un congediu pe care nu-l ceruse, au observat următoarea linie de conduită: au asistat timp de-o săptămână
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
neînsemnat al unui singur semestru, d-sa a fost în stare a face dintr-o școală rea una din cele mai bune din Iași. Conduita sa în școală și în societate e pe deplin corectă. Drept care propun a i se încuviința numirea definitivă, conform cererei sale, înregistrate sub N-ro 2095. Revizor școlar: M. Eminescu Domnului Ministru al Cultelor și Instrucțiunei Publice 149 [GHEORGHE CHIȚU] Iași, în 4 mai 876 ROMÎNIA INSPETORATUL ȘCOLAR CIRCONSCRIPȚIUNEA IAȘI N-o 225 Obiectul: Răspuns la ordinul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în genere principiul, că numai cărțile bisericești se tipăreau, iar lectura laică din secolii trecuți și din începutul sec. acestuia e cuprinsă în mare parte în manuscripte. Ar fi deci de dorit ca în marginile restrânselor mijloace ce s-au încuviințat bibliotecei să se adune această literatură an cu an însă continuu și sistematic. În privirea cărților bisericești mai am să observ că data tipărirei nu e mai niciodată aceea a compunerei lor sau traducerei și când există vro a doua
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu au avut până acuma un local de cancelarie și, fiindcă arhiva mutată dintr-un loc într-altul, după persoanele însărcinate cu această funcție, au suferit pierderi cari ar trebui să se evite pe viitor, vă rog să binevoiți a încuviința ca acele două odăi să servească de acum înainte de cancelarie acestui revizorat. [TITU MAIORESCU] [aprilie - octombrie 1875] Domnule Ministru, D-nul Tocarschi, în prezent director al liceului de Botoșani, s-au fost obligat de-a ținea la sine pe fiul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
post, devenind vacant postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iași, subtsemnatul are onoare a propune d-lor voastre numirea în arătatul post vacant a d-lui Mihail M. Eminescu, pentru care finit vă rog ca, în caz de a încuviința d-le voastre acestă propunere, să binevoiți a semna anexatul jurnal. Ministru Instrucțiunii Publice și al Cultelor. Jurnal. Astăzi... august anul 1874, Consiliul Miniștrilor, luând în deliberare referatul d-lui Ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor sub N... prin care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și ochii atenți la tocmeală, de câtva timp se strecurase în ușă bunicul lui Leonaș. Doamna cu voaletă îl observă și zise calculat, cu ton de veche prietenie : - Ce mai faci, domnu’ Lupu ? Am auzit c-ai fost bolnav ! Bătrânul încuviință grav : - Așa a vrut Dumnezeu. După asta m-am făcut bini. - Vrea să cumpere șifoniera, aruncă repezit, pe deasupra capului, ginere-său, domnu’ David. Bătrânul clătină din țeastă și oftă admirativ : - Așa o șifonieră ! - Asta cât face, domnu’ David ? arătă clienta
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
putea lua parte la Înmormîntare. Îl luă iar de mînă, Îl scoase din baie și Îl duse pînă În dormitorul ei unde izbucni În plîns, sub privirile Înspăimîntate ale Vilmei care se ținuse după ei În tăcere, ca și cum ar fi Încuviințat totul, chiar și ceea ce vedea: cu fața scăldată În lacrimi, Cinthia deschidea un sertar al scrinului ei și scotea o cutie. Julius o privi Îngrozit; știa că aveau s-o Îngroape pe Bertha, dar cum? Cinthia deschise capacul cutiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uitau bine dacă nu era nimeni ascuns Înăuntru sau În spatele lor și abia atunci le examinau cu luare-aminte. Cinthia Îi explica tot ce Învățase la școala despre arme, armuri și scuturi și Julius, lîngă ea, o asculta cu multă atenție, Încuviințînd din cap pe măsură ce ea povestea tot ce știa. După cîteva minute treceau În altă Încăpere, În salonul de biliard, uite biroul, aici mai bine să nu intrăm, apoi În alta, În salonul cu pian. „E Beethoven“, Îi spuse Cinthia, arătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai ales fiindcă ea nu suporta accentul nord-american la masa de prînz; cam pretențioasă declarația făcută de Susan, dar, ce-i drept, cînd spusese aceste cuvinte era atît de frumoasă și atît de fină, Încît toți cei de față au Încuviințat-o, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume: nici măcar un coniac nu reușea s-o ajute să suporte accentul nord-american după masă. Julius era aproape bolnav de supărare; i se părea că de fapt era o trădare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și era din ce În ce mai antipatizată de ceilalți. Nilda se arăta foarte Îngrijorată, cînd Julius Îi spuse că Într-o bună zi copilașul ei ar fi putut să moară nebotezat și n-ar mai fi putut ajunge În rai. Celso și Daniel Încuviințară din cap și Arminda o țintui cu privirea: „Lasă-i În pace pe evangheliști, Îi spuse: botează-l În credința catolică“. Din cînd În cînd Julius uita complet de ei și se uita la scaunul gol al maică-sii, Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aibă treizeci și cinci de ani și să fie distinsă și fermecătoare. „Taci și deschide bine ochii“, părea că-i spune Înainte de a intra În palat, fiindcă biata de ea asista la toate petrecerile fără să scoată o vorbă, zîmbind mereu și Încuviințînd totul, În fond era cam insignifiantă logodnica asta a arhitectului, dacă stăteai să te gîndești mai bine. În schimb, el crescuse la fel de mult ca literele numelui său, pe care Îl scria pe pancarte puse În fața noilor sale construcții; era Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pian ridică și coborî brațul repede pentru ca Martinto să nu mai greșească iar și cîntară cu toții imnul național și imnul colegiului Inmaculado Corazón. Pe urmă maica stareță Începu din nou să vorbească; mai serioasă de data asta și Roșcova Îi Încuviința din cap cuvintele. Le prezentă pe măicuțele cele noi și ele făceau o plecăciune cînd Își auzeau numele, zîmbeau mirosind a curățenie și, cînd maica stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palat domnea tăcerea, mergeau În vîrful picioarelor, vorbeau numai strictul necesar și În șoaptă. Juan Lucas propuse s-o ducă În dormitorul ei, dar Țanțoșa zise că aici muncise Întotdeauna și aici trebuia s-o lase să se odihnească. Susan Încuviință din cap și Țanțoșa sfîșie vălul de frică ce-i acoperea pe toți, izbucnind În hohote și plînsul ei Îi molipsi pe ceilalți. Celso plîngea și el și Carlos Își mușca mustăcioara ca să nu-i dea lacrimile. „Trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simțea În largul ei, fiindcă nu găsea ocazia să se amestece și ea În vorbă. „Trecutul e Întotdeauna mai frumos“, a spus ea pe neașteptate, dar fără prea mult succes, fiindcă ceilalți, În loc s-o admire pentru cultura ei, au Încuviințat repede și s-au repezit cu și mai mult entuziasm ca Înainte să depene amintirile unui trecut care, Într-adevăr, li se părea mai frumos. Nilda domina scena, turuia ca o moară stricata, repeta Într-una aceeași poveste despre copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu crezi în zeii atomului? - Gărzi, - țipă Czinczar ascuțit - atacați-l din ambele părți! Bila de lumină sclipi dar nu părea să se miște. Nu existau gărzi. - Acum mă crezi? - întrebă Clane. Barbarul părea tras la față și bătrân. Dar încuviință din cap. - Am pierdut războiul - murmură el. Numai că eu recunosc. Depinde de tine să iei mantaua care a căzut de pe umerii mei. Izbucni: - Ce este bila aceea, în numele zeilor? - Conține întregul univers sideral. Czinczar se încruntă și se înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
E universul însuși. Șeful barbar arăta cu adevărat stânjenit. - Acest univers? spuse absent. Clane dădu din cap, dar nu făcu nici un comentariu. Nu fusese ușor de înțeles o asemenea idee vastă, chiar cu explicațiile scrise pe care le găsise. Czinczar încuviință. - Vrei să spui că pământul este înăuntru? Și îndreptă degetul spre sfera strălucitoare. - E o idee în patru dimensiuni - spuse Clane și continuă să rămână răbdător. Putea recunoaște un om năucit, mai ales când îl avea în fața ochilor. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
stabil și noroc. Părea destul de tânăr încât să fi petrecut împreună cu Mark în oraș, mai devreme, la începutul serii. Ar fi vrut să-i ceară diploma de la facultatea de medicină. În loc de asta însă îl întrebă ce înseamnă „gravitate moderată“ și încuviință politicos din cap la răspunsul opac. Întrebă cum adică „noroc“, iar traumatologul îi explică: Are noroc că trăiește. Pompierii tăiaseră cabina cu o lampă cu acetilenă ca să-l scoată afară. Ar fi zăcut acolo toată noaptea, lipit de parbriz ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine. Orice doctor întreg la cap o să-ți spună chestia asta. Omul are nevoie de prietenii lui, îi ținu isonul Duane. Îi crește nivelul de serotonină. Știi cum stă treaba cu serotonina? Karin își opri mâinile, care țâșniseră în sus. Încuviință din cap în silă. Se prinse de coate, ca să-și țină echilibrul și ieși din cameră. Înainte să iasă pe ușă, auzi târșâitul scaunelor și pe Tommy Rupp spunând: —Ușurel, frate-miu. Calm. Ce vrei să spui? Bate o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu mai știa deja care era binele ăla. Doar că trebuia făcut. Karin se întrerupse din The Woodshed Mistery, spunând: —Știi ce, Mark? Cu o educație ca a noastră? Avem noroc că a mai rămas ceva din noi. — A rămas, încuviință fratele ei, ceva. Karin țâșni în picioare, înăbușindu-și un strigăt cu o palmă peste gură. Se holbă la el. El se cufundă pur și simplu între cearșafuri, ascunzându-se până avea să treacă pericolul. —Doamne, Mark. Ai vorbit. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unde se împerecheau vara. Dar ea încă îi putea auzi, deasupra lor, invizibili. Daniel aduna pietricele și le arunca pieziș în râu. —Platte al nostru. Chiar că iubesc râul ăsta. Lat de o milă și adânc de un țol. Ea încuviință din cap, rânjind. —Prea gros ca să bei din el și prea subțire ca să treci prin el. Lecții din școala primară, la fel de familiare ca orarul. Le intraseră pe sub piele, doar pentru că crescuseră aici. —Ditamai râul, dacă reziști pe malul lui. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pot scăpa, în casa fratelui meu și trăiesc din economii. Săptămâni întregi am stat aici, neputincioasă, și am citit povești pentru copii. Și acum zice că eu nu sunt eu. Parcă m-ar pedepsi pentru ceva. Daniel se mulțumea să încuviințeze și să-i încălzească mâinile. Îi plăcea asta la el: dacă nu era nimic de spus, nu spunea nimic. M-am descurcat așa de bine, atâta timp. El e mult mai întremat decât înainte. Nici nu putea deschide ochii. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]