2,372 matches
-
pelerinaj, ar fi mai degrabă vorba de o formă de rezistență individuală, o manifestare a unei „conștiințe naționale” pe care cei ce-l poartă doresc să o mărturisească astfel. Cu timpul, cei ce sunt îmbrăcați în „port popular” ajung să îndrăgească aceste costume, devine un fel de „uniformă oficială” a lor la pelerinaj, dar și la alte sărbători religioase mari de peste an (Paște, Crăciun, hramuri diverse). Nu este purtat orice fel de costum, luat de pe marginea drumului sau din magazinele de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
trăgeau partizanii, ori trăgeau nemții după partizani. Și el zice: „Este din nou o mișcare de partizani și nu cumva să vă imaginați că dacă ni se Întâmplă ceva voi scăpați cu viață” - adică de la el, care venea și o Îndrăgea pe soră-mea, că zicea că are o fiică identică În Germania. La un moment dat, duritatea asta prusacă, că aproape nici nu poți să te pronunți... Care erau relațiile cu jandarmeria română? Toată perioada asta jandarmeria română avea rolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ale acestuia. Îmi închipui că lucrați cu același zel dintotdeauna. De altfel, arta autentică nu cunoaște vârstă. Dl. Orac mi-a vorbit în termeni foarte elogioși despre Dv. și că sunteți orientat cu fața spre orașul Fălticeni, pe care-l îndrăgiți. De aceea am îndrăznit să vă adresez această scrisoare. În eventualitatea că ne puneți la dispoziție și material documentar care trebuie restituit, vă asigur și-mi iau răspunderea înapoierii cu promptitudine (așa cum am făcut și cu familiile altor oameni de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
vă restitui documentele pe care ați avut amabilitatea să mi le încredințați. E vorba de Evocarea la Radio din 19.3.1970, pe care am bătut-o la mașină (două exemplare pentru forma 70 Cu Tanți la Mumcil. 71 Lucrare îndrăgită de Holban și care s-a cântat în momentul incinerării sale. 72 Incinerat și depus la Crematoriul „Cenușa” și nu în cavoul părinților de la Fălticeni, cum susțin unii istorici literari. Abia în 1993 s-a făcut mutarea. 73 După dispariția
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
oferit manuscrisul „Labiș”. 241 literare ale lui Nicolae Labiș în perioada fălticeneană. O scrisoare a D-lui Popa către Dv., va aborda probabil direct problema 290. Așteptăm cu nerăbdare venirea verii și a Dv. în nord odată cu ea. Sperăm că veți îndrăgi și mai mult aceste locuri, binecuvântate de Dumnezeu. Ca o modestă contribuție din parte-mi, vă trimit articolul „Nicolae Labiș la Fălticeni”. Poate îl veți folosi în revista „Argeș” sau într-o viitoare ediție a cărții „Moartea unui poet”. Mulțumindu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
nepriceput ce-i dă aviz negativ și cade înainte de a se naște. Vă mai trimit câteva broșuri (una dintre primele, cu „nume de plante” majoritatea din jud. Bacău, inspirată poate din excursiile cu prof. Ciurea, ce m-a făcut să îndrăgesc florile) și câteva note despre I. Teodorescu-Broșteni, unul din stâlpii Șezătoarei 466, ce lipsește din Muzeul Dv. Azi voi scrie și prof. Ciurea. Cu deosebită stimă, Dr. doc. M. Băcescu Membru coresp. al Acad R.S.R. 3 Muzeul Național de Istorie Naturală
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
mari dificultăți sociale și economice după dureroasa ei naștere ca stat-națiune. Românii erau sătui de nesiguranță și de frustrări. Împiedicați de secole să aibă o țară a lor, evreii s-au angajat în profesii care nu-i făceau să fie îndrăgiți de către populație (adică stăpînirea hanurilor sătești, împrumuturile bănești, camăta, magazinele de mărunțișuri și arendarea pămîntului de la moșierii absenți). Țăranul a tras concluzia că o creatură străină, purtînd veșminte diferite, incapabilă să vorbească limba lui corect, și "care îl răstignise pe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Litere, iar ulterior Președinte al Universității de la București. Ținea multe conferințe la Academia Română și în alte instituții de învățămînt superior, la Liga Culturală. Și în cadrul diverselor organizații din România. Mai erau și școlile înființate de Iorga în două țări latine îndrăgite de el, Franța și Italia. La sfîrșitul anilor '30, bazîndu-se pe descoperirile arheologice geto-trace, Iorga a încercat să înființeze un institut în Albania. Școala din Franța de la Fontenay aux Roses era destul de aproape de Paris, așa că studenții și savanții români puteau
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în stilul artei românești și cu fresce în tradiția semănătoristă. Casa avea o bibliotecă bogată. Studenții merituoși primeau burse de stat pe perioada sejurului lor. Celălalt centru românesc deschis de Iorga în 1930 își avea sediul la Veneția, un oraș îndrăgit de el. Casa Romena di Sua Eccelenza Iorga găzduia studenții de la institutele de artă, dar nu numai artiști. Avea și o bibliotecă bogată. Era finanțată mai ales grație subscripțiilor din cotidianul "Universul" și a fondurilor acordate de Banca Națională a României. Decorația sa
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
el în timpul războiului și că, la cererea Reginei Maria, Iorga chiar a scris o carte ca să-l disculpe pe Carol de nelegiuirile sale. Dar mai important (pentru o ființă umană atît de individualistă ca Iorga) era faptul că Iorga îl îndrăgea pe Carol. A fost întotdeauna împotriva exilării acestuia și în egală măsură împotriva regenței. Iorga a menținut legături mult mai strînse cu Prințul Carol în timpul exilului acestuia decît Manoilescu. Dar, întrucît Iorga avea contacte strînse cu palatul (în special cu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fond, el voia să-i transforme pe evrei în români. A salutat traducerea în limba română a "Protocoalelor Superiorilor Sionului". Uita de necrologul scris chiar de el în onoarea lui Bjornsterne Bjoerson (un apărător al românilor), pe care Iorga îl îndrăgise: "apărarea adevărului este unul dintre cele mai incontestabile drepturi ale unui mare scriitor"17. A fost total de acord pînă și cu "Statutul evreilor", care limita oarecum drepturile acestora, emis în grabă de oportunistul rege. Cîteva zile mai tîrziu, așa cum
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
aceste cămăși vibrează dragostea de țară, iar (dragostea aceasta) este împlinită de sentimentele față de națiunea noastră". Urmează alte citate, în care Prundeni preamărește "martiriul și sacrificiul" lui Codreanu 24. Cuza și fiul său (cu toate că partizanii lui A. C. Cuza nu erau îndrăgiți de către legionari) aveau o mare influență asupra ziarului "Porunca Vremii", dar nu au ridicat nici un deget ca să oprească această campanie împotriva lui Iorga. Nu și-au manifestat niciodată indignarea față de împroșcarea cu noroi a unui vechi prieten părăsit și singur
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
e foarte redus. Și nu am adăugat decât foarte puține din lucrurile mele. Nu există decât un singur pat. Nu aștept oaspeți.) Pustietatea asta mi se potrivește; spre deosebire de James, eu nu sunt colecționar de troace. Ba chiar am început să îndrăgesc unele dintre piesele de care m-am văicărit la început că sunt obligat să le cumpăr. Îmi place îndeosebi o oglindă mare, ovală, din hol. Obiectele doamnei Chorney par „să țină“ de casă; de fapt, posesiunile mele, puține la număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nemișcată. Poate că ieri, când am șters-o de praf, am clătinat eu echilibrul vazei? Sau să fi avut loc un ușor cutremur? Nu-mi place să cred că eu sunt vinovatul, și am convingerea că nu eu port răspunderea. Îndrăgisem obiectul acela urât, era ca un câine bătrân și credincios. Am adunat cioburile, cu intenția vagă de a le lipi, dar, fără îndoială, e un lucru imposibil. Cum naiba a putut să sară singură de pe locul ei? Sunt total nedumerit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atât de bine, tachineriile ei binevoitoare, inteligente, îmi dădeau o senzație de libertate. Da, întrebarea finală este în ce măsură tânjești după prezența cuiva; aceasta e chestiunea radicală, mai importantă decât pasiunea sau admirația sau „dragostea“. Și mă întreb cine mă va îndrăgi când voi fi bătrân și înfricoșat? Dacă stau să mă gândesc, mă simt mai curând ușurat de faptul că scrisoarea lui Lizzie poate fi luată drept un răspuns negativ. Asta pune punct anxietăților și deciziilor. Am să las totul baltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și anume că, deși din multe puncte de vedere e un sentiment total irațional și total irezistibil, atinge totuși o anumită limitată raționalitate atunci când e vorba de o prioritate temporală. Eu mă încurcasem cu Lizzie după ce o cunoscusem și o îndrăgisem pe Rosina, iar în mintea Rosinei se fixase ideea (absolut eronată) că Lizizie „mă suflase“ din posesia ei. În plus, Lizzie era încă o femeie atrăgătoare. Asemenea elemente sunt menite să se închege într-un tablou clasic și să determine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că mă privesc de sus; merită să încerci orice, îmi pare rău că n-am fost mai băgăcios în tinerețe. Tu știi ce simt eu pentru tine, mă rog, îmi dau seama că mă disprețuiești, cu toate că orice om care-i îndrăgit de cineva e norocos și ar trebui să fie recunoscător. Mă rog, cum în momentul de față n-am nici un angajament, m-am gândit să vin să te văd, și mi-am spus că poate ai să mă lași să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
O.K., ești angajat. Și astfel a început acea scurtă etapă din viața mea, la care, în chip ciudat, privesc îndărăt cu oarecare tristă nostalgie, poate numai pentru că a însemnat acalmia care a precedat îngrozitoarea furtună. Începusem chiar să-l îndrăgesc pe Gilbert, în rolul lui de rob. În trecut, deși servilismul lui față de mine îmi inhibase orice stimă, totuși devotamentul pe care mi-l purta vădise că avea atitudini constante. Și, chiar în acest stadiu, îmi era util; mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dar nimeni n-a mâncat prea mult, cu excepția lui Titus. M-am simțit foarte ușurat când l-am văzut întorcându-se, asemenea unui cățel care vrea să arate că știe unde e casa lui. Da, o să-l ajut, o să-l îndrăgesc pe Titus, îmi voi face din el o ocupație și o preocupare; numai că, în prezent, amândoi evitam să ni se întâlnească privirile. Plutea, asupra noastră, un soi de jenă. El se simțea rușinat de părinții lui, de nefericita lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și deodată m-am simțit bătrân; probabil că îmbătrânisem, în mod semnificativ, de când venisem la mare. O pierdusem pe Lizzie, dar când, cum? Poate că ar fi trebuit să pun mâna pe ea de la bun început. Sau poate că îl îndrăgea într-adevăr pe Gilbert, ori viața alături de Gilbert i se părea mai bună. Sau poate că o speriasem prea tare, în chip profund, când o expediasem cu James. Lizzie opta acum pentru o viață ușoară, pentru fericire, pentru lipsa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scrisă. Temele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viața de fiecare zi, experiența umană în general și experiența personală: copilăria și adolescență (preocupări, activități/pasiuni, timp liber, vacante, tabere, excursii; idealuri și proiecte, personaje îndrăgite din cărți/filme, vedete; relații cu membrii familiei, relații între tineri, corespondență, schimburi școlare, călătorii, modă ...); invenții și descoperiri, probleme ale lumii contemporane, mediul înconjurător, învățământ și educație, francofonia, mass- media (radio, televiziune, presa), viața artistică, sportiva și culturală. 2
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
de multe ori cu aroganță și cu motivări ridicole. „ Scriu cu î din a - se „ argumentează” într-un articol publicat în timpul din urmă pentru că așa scriau, înainte de instaurarea comunismului, aproape toți clasicii noștri de la care am învățat limba română. Am îndrăgit încă din adolescență nu numai textele lor ci și imaginea textelor lor. ” Cum puteau să-și scrie opera și cum putea să le fie tipărită opera în timpul vieții lor, scriitorii Eminescu, Creangă, Caragiale, Maiorescu ș.a., plecați în lumea drepților cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Luceafărul, intră în alte raporturi semantice; eu (mi) stă pentru substantivul luceafăr, iar tu, pentru sintagma nominală fata de împărat: „Eu sunt luceafărul de sus,/ Iar tu să-mi fii mireasă.” (Ibidem) În versurile „Danțul, muzica pădurea,/ Pe acestea le-ndrăgii.” (Ibidem, p. 102) conținutul semantic al pronumelor acestea și le este mediat de planul semantic al substantivelor pe care le reiau sintetic: danțul, muzica, pădurea. Desfășurarea raportului semantic între coordonatele situației de comunicare determină și specificul constantei semantice a pronumelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al unui substantiv introdus mai târziu în linearitatea textului: „Acesta este fratele meu.”, sau poate funcționa anaforic, reluând, cel mai adesea prin pronominalizare, substantive, sintagme nominale sau sintagme propoziționale exprimate deja în text: „Danțul, muzica, pădurea,/ Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu, I, p. 102) În funcție de cei doi termeni ai corelației, pronumele demonstrativ se organizează în două prime subclase: • pronume demonstrativ de apropiere: acesta • pronume demonstrativ de depărtare: acela Pronumele demonstrativ de apropiere situează indicial „obiectele” sau substituie anaforic substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
piatra ce-oi pune-o căpătâi.” (Ibidem, I, p. 115) și poziția de determinant. Ca determinant dezvoltă toate funcțiile substantivului, cu excepția celor rezultând dintr-o relație de dublă dependență: • complement (direct, indirect, de agent): „Danțul, muzica, pădurea, pe acestea le-ndrăgii” (Ibidem, p. 102), „Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,/Ce-o să amuțe cânii...” (Ibidem, p. 116); • complement corelativ (de excepție, sociativ, cumulativ):„Surtucul lui, pe lângă acestea, era mai mult urzeală decât bătătură.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 32
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]