2,074 matches
-
ne comportăm, ce să facem cu corpurile noastre În fața celorlalți, care ne spionau subtil și nouă ne era frică să nu fim caraghioși, prin stângăcia gesturilor nude nesofisticate Încă de nici o convenție. Se vedea de departe că eram doi adolescenți Îndrăgostiți, ce-și caută un limbaj de comunicare mai concret decât cel al privirilor. Când, Întorcându-ne de la școala Clocociov, ne ajutam reciproc să trecem băltoacele numeroase de pe stradă (era noroi) și ne Întindeam mâna sprijinindu-ne unul de altul, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întoarsă cu o mână catifelată sau este aproape smulsă prin gestul brusc, Îndoită la colțuri, frământată, apăsată, desfoiată; ea, foaia, nu se poate apăra (otrava, ca formă de rezistență și apărare, se folosea În epoca feudală contra unor regi prea Îndrăgostiți de această plăcere a cititului: a citi este un mare lux - arta perversă a regilor; ei citeau cu atâta patimă, că mulți s-au lăsat sărutați de cărți ca de o iubită supremă, un sărut de carte otrăvită, iată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu bani și i-o pune în mână: Mă face să simt beția fericirii! Îi ține mâna și nu vrea să-i dea drumul: O adevărată pasăre măiastră! Pasărea mea măiastră! Se uită fix la actor cu ochii unei tinere îndrăgostite, murmurând: Minunat băiat! Drăgălașă ființă! După părerea mea, actorul nu are decât o înfățișare obișnuită, deși admir foarte mult felul în care cântă și dansează. Interpretarea pe care a dat-o Vulpii Albe posedă esența frumuseții feminine. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cum fata pare să nu înțeleagă încotro bat vorbele lui, naratorul îi oferă un inel micuț, pe care Mary îl încearcă și care rămâne ca prin minune înțepenit pe degetul ei. Însă degeaba. La Newhaven, Mary se îndepărtează, în vreme ce tânărul îndrăgostit rămâne înmărmurit pe chei. Abia acum iubitul părăsit descoperă, plin de mâhnire, că fata avea deja un inel pe deget... În nuvela Flirtage a lui Jean Malic, mai curând amuzantă decât romantică, naratorul, pe nume Jean de la Ville d'Avray
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sa, o "prietenie curată și înălțătoare". Vor fi, după cum îi promite el, "ca frate și soră". De altfel, îi explică avântatul deputat, el era complet insensibil la farmecele și cochetăriile feminine. Fără să mai vorbim de faptul că "un bărbat îndrăgostit este un naufragiat", un individ pierdut pentru societate. În concluzie, spera din toată inima ca el însuși, care punea pe primul plan ambițiile politice, "să nu se îndrăgostească vreodată". Marie acceptă acest pact al prieteniei pe care i-l propune
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în mrejele sale pe Émile d'Audiffret, un aristocrat din Nisa a cărui familie se îmbogățise de pe urma comerțului cu postavuri. Pentru a-i capta atenția, se plimbă deghizată pe străzile din Nisa, iar apoi joacă în fața lui comedia tinerei fete îndrăgostite. Se îmbujorează, îl lasă să-i strângă mâna în timpul dansului. Însă Émile d'Audiffret, care este tratat ca logodnic oficial, se ferește să facă vreo propunere de căsătorie. Tot ce face este s-o atragă pe Marie, într-o seară
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întinde mâna. Îi cere să-i dea buzele și o sărută languros. Marie, prinzându-se în joc, "îi prinde capul cu amândouă mâinile și îi sărută fruntea, ochii, părul", mai mult "de formă, nu de altceva". Ea joacă astfel comedia "îndrăgostitei pătrunse, îmbătate, cuprinse de inspirație, gravă și solemnă" și se distrează copios făcând-o. Însă toate acestea nu sunt de ajuns pentru a-l cuceri pe Pietro: întoarsă la Nisa, tânăra îi trimite o scrisoare care rămâne fără răspuns. Astfel
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu un pas înaintea timpurilor sale, pe Marie o prind din urmă convențiile și normele epocii. Acea partidă prestigioasă, bogată și strălucită pe care o caută cu disperare se va dovedi imposibil de găsit. Un prinț slav pe nume Soutzo, îndrăgostit nebunește de ea, o cere în căsătorie în 1880. Însă tânăra, căreia îi displac averea lui insuficientă și inteligența mediocră, îl respinge disprețuitoare. Cuvintele pe care i le adresează sunt biciuitoare: Nu vă iubesc, așa că faceți avere, jefuiți o bancă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bilețel pe care scria: Dacă se va întâmpla vreodată să-mi înșel nevasta, are permisiunea mea să facă și ea la fel". Pentru mai multă siguranță, Geneviève flirtează, sub ochii și cu știința soțului său, cu un oarecare Horace Grisolles, îndrăgostit nebunește de ea de mai bine de un an. Soția bănuitoare încurajează stăruințele de amorez ale acestuia, îl înnebunește privindu-l drept în ochi. În felul acesta, după cum îi explică ea Suzannei, prietena și confidenta sa, era sigură "că-l
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui 1917, care înregistrează 271 000 de morți în șase săptămâni. La sfârșitul războiului, Basile e înaintat la gradul de locotenent și încărcat cu onoruri și medalii. Este mai cu seamă uluit că scăpase cu viață și se simte mai îndrăgostit ca oricând de "nașa" sa de război. În așa măsură încât divorțează de prima nevastă și se căsătorește cu Anna, în 192183. Cazul lui Basile nu este izolat. Chiar sora acestuia, "înger alb" la spitalul Salpêtrière, se căsătorește cu un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o "fire esențialmente integră". Dacă alunecase pe panta depravării, cauza era disperarea, căci fusese ea însăși trădată, pentru că fusese decepționată în setea ei de ideal. Cu cincisprezece zile înainte de a se căsători, Monique Lerbier descoperise că bărbatul de care era îndrăgostită, Lucien Vigneret, își bătuse joc de ea, și asta cu complicitatea propriilor ei părinți. Ceea ce ea își închipuia a fi o mare dragoste împărtășită nu era de fapt decât un pact comercial mascat, o asociere între afacerea tatălui ei și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și ea. Cu acesta, fata se scaldă în bikini, "sare în mijlocul valurilor", merge la pescuit de crabi, se întrece la alergat. Joacă volei pe plajă și hoinărește, cum cântă Montand, călare pe bicicletă, pe drumurile înguste de țară. Jean, foarte îndrăgostit și sentimental, nu întârzie să-i ofere un buchet de margarete. Însă Bab, care vrea doar "să flirteze, nu să se joace de-a marea iubire", se sustrage relației și caută să-și găsească fără întârziere un alt "amorez". Își
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și avea mai puține flirturi la activ decât Micheline, Janine sau Astrid. Totuși, asta nu o necăjea din cale-afară. Când flirta, Bab era fair-play și prefera să mențină o oarecare rezervă în raport cu băieții. Ceea ce o rodea, în schimb, pe această îndrăgostită, era faptul că prietena ei Zoé flirta cu André al ei. Într-adevăr, către sfârșitul anilor '40, "nenorocita de Zoé" nu se abține, cu toate că este logodită cu Thibauld, să flirteze după bunul-plac. Tânăra își exteriorizează astfel latura donjuanescă moștenită de la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui Deanie, eroina filmului din 1961 al lui Elia Kazan, Splendoare în iarbă, a cărui acțiune se derulează în Kansas-ul anilor 1928-1931. Tânăra eroină (Natalie Wood) plătește foarte scump pentru flirtul său neîncheiat cu Bud (Warren Beatty). Tinerii sunt profund îndrăgostiți unul de celălalt, însă Bud, "exasperat" de castitatea lui Deanie, sfârșește prin a se îndepărta de ea și a ieși cu alte fete, care "știu cum stau lucrurile". Este mai mult decât poate îndura Deanie, aceasta cufundându-se într-o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rapide. Cunosc sărutările, mângâierile, ieșirile, în grup sau nu, la cinema sau la dans, tot acest ritual amoros care s-a instituit între cele două războaie mondiale. Nu trec dincolo de etapa flirtului decât atunci când se simt pregătite, sau suficient de îndrăgostite ca să facă pasul cel mare. Este un lucru pe care îl evidențiază numeroase studii 203, fiind pus în scenă și de celebrul film al lui Claude Pinoteau, La Boum (1980), cu care s-a identificat o întreagă generație. Vic, interpretată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Fatima 109. Nenumărate fabule sau cărți, intitulate de pildă Extraordinary Popular Desilusions and the Madness of the Crowd 110, pline de detalii picante, relatează entuziasmul fără margini sau panica neînfrînată a maselor populare care parcurg continente întregi autoflagelîndu-se ori cîntînd. Îndrăgostite fie de o religie, fie de un om, ele îi urmează așa cum își urmau evreii falșii Mesia și creștinii călugării lor fanatici, pînă la catastrofă. Distrug astăzi ceea ce adorau ieri, dînd ascultare doar toanelor lor. Își schimbă ideile cum alții
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aproape că îi contopește pe indivizi în mulțime, cea de a doua îi izolează pe cupluri. "Cele două persoane unite în vederea satisfacției sexuale constituie, prin căutarea singurătății, o demonstrație vie împotriva instinctului gregar, împotriva sentimentului colectiv. Cu cît sînt mai îndrăgostite, cu atît își sînt suficiente lor"426. Suprapunerea acestor două versiuni ale rivalității face ca mulțimea să apară în același timp ca o constrîngere extremă față de persoana umană și ca un cîmp de libertate, de individualism extrem, nelimitat de nimic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
idolul, ei dobîndesc atitudini, moduri de a vorbi uniform, permițîndu-le să se recunoască reciproc și clasîndu-i în ochii altora, în cutare sau cutare compartiment al societății. De acum înainte, este ușor să înțelegem compoziția psihică a mulțimii. Pe verticală, elanul îndrăgostit al fiecărui individ pentru șef. Pe orizontală, o mulțime de persoane avînd același obiect ca ideal al eului și, prin urmare, identificîndu-se unele cu celelalte. Pentru acestea, identificarea înlocuiește, pe cale regresivă, legăturile libidinale. Într-o mulțime, relațiile sexuale, fie ele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ne furnizează în același timp imaginile și conceptele necesare. În psihologia mulțimilor, nu avem de a face cu halucinația, somnambulismul, nici cu cortegiul de visători treziți la realitate și nici cu creierele automate. Ne întîlnim cu realitățile dorinței, cu indivizi îndrăgostiți și cu imitatori adunați în jurul unui șef. Jucînd în raport cu fiecare dintre ei rolul unei conștiințe, acesta provoacă, la fiecare dintre ei, represiunea spre o stare primitivă, copilăria, de exemplu. Principiul conflictului fără sfîrșit dintre Eros și Mimesis este formulat cît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Navigateurs de L'infini / Navigatorii infinitului (1925)34, nu-și conduce eroii dincolo de Marte 35, dar pune totși în scenă o iubire extraterestră din care este zămislit, fără a se trece la actul concepției, un ou conceput de o marțiană îndrăgostită și un francez care sărise în ajutorul marțienilor, în lupta dusă de aceștia împotriva creaturilor care le cotropeau teritoriul 36. Între imaginarul din acele pulps specifice Statelor Unite și cel din narațiunile franceze din aceeași perioadă diferența este mai mult decât
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
mai acceptabile, căci decalajul spre formele extraterestre le făceau să pară mai puțin transgresive. În Navigatorii infinitului, Rosny ne prezintă o marțiană care concepe un ou, un fel de geamăn al copilului pe care eroul pământean de care ea e îndrăgostită l-a procreat cu soția sa. Să n-o uităm nici pe fascinanta Shambleau, al cărei păr, ca al Medusei, era alcătuit din șerpi și care se hrănea cu forțele fizice și psihice ale eroului Northwest Smith (C. L. Moore
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
se răspunde la fel îi comandă unui robotician un simulacru perfect al obiectului iubirii. Cu diferența că această androidă va fi îndrăgostită de el. Dar iubirea aceasta atât de dorită devine excesivă, fiind până la urmă monotonă și obositoare pentru erou. Îndrăgostita îi devine insuportabilă, iar el ajunge s-o bată și chiar s-o omoare. Dar roboticianul, dat fiind succesul prototipului, fabrică "femei model" în cantități industriale. Îndrăgostitul ucigaș vede acum peste tot imaginea celei pe care a distrus-o și
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a întoarcerii. Vede sosind alte călătoare, printre care se află, poate, Mélané sau chiar Talitha. Cele două au numeroase puncte în comun. Poate că sunt mamă și fiică, de vreme ce, prin punte, se călătorește și prin timp? Sau amintirea încețoșează memoria îndrăgostită a lui Egon? Evocarea melancoliei, banală în sine, este întinerită și parcă recreată în acest nou cadru spațio-temporal. 3. Clonele în lumile imaginare ale SF-ului Clonarea este o ramură a manipulărilor genetice moderne. Această tehnică și-a făcut totuși
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ocolișurilor sau a justificărilor din vorbire: „Discutând prea mult se pierde adevărul”.) A raționa despre dragoste Înseamnă a-ți pierde mintea. Niciodată o minte lucidă nu va putea Înțelege, cu armele logicii, toate motivațiile și strategiile imprevizibile ale unei inimi Îndrăgostite. Eventual o altă inimă, la fel de Îndrăgostită, ar putea avea resursele intuitive pentru a Înțelege chemările, suferințele sau exigențele acesteia.) „Iubirea adoarme cunoașterea; trezită, cunoașterea ucide iubirea.” (E. Cioran) Cine nu e gelos nu iubește. Pentru că teama de a nu pierde
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Discutând prea mult se pierde adevărul”.) A raționa despre dragoste Înseamnă a-ți pierde mintea. Niciodată o minte lucidă nu va putea Înțelege, cu armele logicii, toate motivațiile și strategiile imprevizibile ale unei inimi Îndrăgostite. Eventual o altă inimă, la fel de Îndrăgostită, ar putea avea resursele intuitive pentru a Înțelege chemările, suferințele sau exigențele acesteia.) „Iubirea adoarme cunoașterea; trezită, cunoașterea ucide iubirea.” (E. Cioran) Cine nu e gelos nu iubește. Pentru că teama de a nu pierde reciprocitatea În iubire o trăiește doar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]