3,465 matches
-
răspândit în paisprezece literaturi, ajungând la noi printr-un intermediar grecesc. Subiectul romanului (același și în cartea populară), inspirat de legende medievale și de elemente folclorice cu o largă răspândire în epocă, îl constituie peripețiile neobișnuite care despart temporar doi îndrăgostiți. Prelucrarea versificată neogreacă, tipărită începând din 1553 în numeroase ediții venețiene, urmează în general structura epică a romanului francez, pe care îl prescurtează și căruia îi transformă parțial concepția. Se renunță la unele elemente cavalerești - cultul onoarei și simțul războinic
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
ca floricica câmpului”, „mor cu zile”, „năravul nu și-l schimbă”; Imberie este jelit de mama sa ca într-un bocet popular: „Lumina mea, ochișorii mei, suflețelul meu, răzimarea bătrâneților mele vechi”. Unele elemente trimit la tradiții religioase specifice românilor: îndrăgostiții sunt căsătoriți de un mitropolit; crezându-și soțul mort, „egumenița” Margarona îi face „colivă și parastas” etc. Deși păstrat într-un singur manuscris, nu este exclus ca Imberie și Margarona să fi cunoscut la noi o circulație mai mare. Ediții
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
subversiv, textele dovedesc subtilitate și capacitate de a coagula înrâuriri variate. Astfel, Podul sinucigașilor („comedie în două părți”, scrisă în 1965, dar pusă în scenă în 2000, cu titlul Podu’) concentrează în jurul temei așteptării deriva existențială a unor personaje-simbol: Artista, Îndrăgostitul, Neînțelesul, surprinse pe un pod de cale ferată de la periferie, căutând febril din priviri trenul menit să le curme frământările sufletești. O întâmplare stranie („tragicomedie”, 1996) însumează o serie de situații inexplicabile conform convenției normalității ce îl determină pe un
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
Pe de altă parte, atât schițele din Mărturie mincinoasă (1983), cât și romanul pseudopolițist Citație pentru un necunoscut (1988) relevă dispoziția umoristică, verva ironică, ca și maniera nostalgică a scriitorului, evocator al spațiului ploieștean și al împrejurimilor. Eroii sunt tineri îndrăgostiți, visători și ghinioniști, justițiabili încăpățânați, naivi sau înrăiți, gospodine dominatoare în conflict cu vecinele lor, amici, funcționari, microbiști. Nu lipsesc elementele de melodramă și senzațional, exploatate cu simțul înnăscut al poantei surprinzătoare. I-Q. și-a încercat condeiul și într-
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
în ritual cântecul de vârstă, de iubire, împrumutându-i o remarcabilă varietate de tonuri (de la delicatețe până la înverșunare), Nicolae Manolescu conchidea fără echivoc că I. este un poet excepțional. În schimb, aceleași „măști” (a descântecului, de joc, de dublu, de îndrăgostit, de tânăr, de jale, de împrumut, de amânare) îi păreau lui Mircea Iorgulescu create „dintr-o perspectivă convențională și livrescă”, criticul făcând responsabilă receptarea elogioasă pentru îndreptarea lui I. „către o declamație solemn găunoasă, abundentă în «mare», în «uriaș» și
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
Central, iar Alexandru, personaj misterios, fost înalt demnitar, trezit acum la realitate și ostil puterii, ține un jurnal secret și decide să-și adăpostească periculosul manuscris tocmai la Adrian. Toate aceste agresiuni ale epocii îi leagă și mai mult pe îndrăgostiții ce au tăria să spere în umanism și dreptate. Împrejurări imprevizibile de ieri și de azi joacă rolul destinului, apropiind și despărțind oamenii în crepusculul sistemului comunist. Mă numesc Alzheimer, roman scris în Israel și apărut în 1995 la București
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
secvență aproape identică. Acolo, personajul nuvelei intră la un moment dat Într-un loc public În care se ascultă muzică și ceea ce Îl frapează este că fiecare, cu căștile conectate la tonomat, ascultă altceva. Personajul subliniază că inclusiv perechea de Îndrăgostiți, stând mână În mână, nu ascultă aceeași muzică. Deci iată că situațiile acestea, cu muzica ce ne curge diferit În ureche, cu celeritatea, cu Înstrăinarea, le simțea de fapt și Bontempelli, pe care Îl invoc aici În calitatea lui de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
supunere cărnii, sunt ales și supus. Teoria pielii este deja o teorie a percepției, ar spune Merleau-Ponty. Și tot el ar observa: „Sinteza percepției este temporală. A reflecta Înseamnă a regăsi nereflectatul”. Citând din Fenomenologia percepției Întru delectarea noastră de Îndrăgostiți de cai: Misiunea unei cugetări radicale, a unei cugetări care vrea să se Înțeleagă pe sine, constă, paradoxal, În a regăsi experiența necugetată a lumii ș...ț pentru a face ca reflecția să apară ca una dintre modalitățile ființei mele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a formulelor uzate. Un rol însemnat în temperarea avânturilor îl joacă intertextualitatea (cu efecte parodice) (ca în încântătoarele De după Lamartine și Cântec de nucă verde), dar de cele mai multe ori ea nu dispersează gravitatea decât momentan și înșelător. În poemul Singur-lună, îndrăgostitul pătimește „singur-lună”, deoarece „mai lipsea cineva/ ca să fim doi”, zice el deja ghiduș-dramatic. Dar singurătatea, luna, poezia toamnei/ Doamnei se lovesc de clișeele ucigașe, drept care poate fi văzut cabrându-se teribil și candid întru sugrumarea din față a mitului: „Ei
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
de iubire, dintre care alături de cea pasională, invocată prin sindromul dragostei romantice, frecventă este și iubirea companională, mai potolită, dar și ea cu puternice sentimente (vezi, pe larg, Iluț, 2000, 2003), important rămâne faptul că, în ultimă instanță, cei doi îndrăgostiți se hotărăsc dacă se căsătoresc sau nu. Desigur, ei sunt influențați, dar nu li se impune. Analiștii comportamentului uman, în particular antropologii culturali, se întreabă dacă dragostea romantică este un fenomen panuman și, dacă da, în ce măsură este ea un bun
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
etc.) ale dragostei romantice și pasionale (Ember, Ember, 2002). La a doua parte a întrebării, răspunsul este parțial negativ. În foarte multe culturi, căsătoriile sunt aranjate și în rare cazuri negocierile familiei sau ale clanului au în vedere perechea de îndrăgostiți. După cum arată și A. Giddens (2000), inclusiv în Europa, multă vreme (până în perioada modernă), căsătoriile din dragoste erau o excepție. Antropologii invocă două motive principale datorită cărora soțul sau soția nu se alegeau după criteriul dragostei: a) pentru familiile existente
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
explicabil prin aceea că, fără ca partenerii să fie strict predestinați de familia lărgită, căsătoriile se făceau pe baza negocierii dintre părinți și rudele apropiate ale celor doi. E adevărat că tot în satele despre care vorbeam, nu rareori, dacă opțiunile îndrăgostiților nu coincideau cu cele ale părinților, ei „fugeau”, se duceau și stăteau ascunși la rude sau prieteni din localitate câteva ore sau zile, timp în care, de regulă, se producea și împreunarea fizică, și astfel cu greu mai puteau fi
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
scenariu-metaforă mitologic, expus la începutul monografiei Dumitru Radu Popescu (1981). Aici opera literară este asemănată cu o succesiune de labirinturi menite a fi descifrate și puse într-o ecuație personală de către critic (la rândul său asemănat cu un Tezeu prudent îndrăgostit), atent la sublinierea enigmelor sau a fețelor ascunse. Astfel, Lecturi moderne cuprinde studii asupra operelor unor scriitori de factură diversă, de la Mihai Eminescu la Nichita Stănescu și Mircea Ivănescu sau de la Gib I. Mihăescu și Liviu Rebreanu la Marin Preda
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
diferență semnificativă între itemii evaluați ca descriind dragostea și cei considerați caracteristici legăturilor de simpatie. Pe baza acestor diferențe, Z. Rubin a construit două scale, una a dragostei și cealaltă a simpatiei, care, aplicate la aproape 200 de cupluri de îndrăgostiți de la Universitatea din Michigan, s-au dovedit a discrimina puternic între relațiile de dragoste și cele de simpatie. Scorurile mari obținute la Scala dragostei au corelat pozitiv și cu anumiți itemi testați în condiții experimentale de laborator, cum ar fi
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cum ar fi durata contactului vizual între cei doi parteneri. Studiile complexe ale lui Z. Rubin (apud Taylor et al., 1994, și Radu, coord., 1994), care cuprind date de anchetă și experimentale, dar, mai apoi, și observații pe cupluri de îndrăgostiți, au demonstrat distinctivitatea celor două dimensiuni - dragostea și simpatia -, dar și o substanțială apropiere a lor, statistic constatându-se o corelație relativ ridicată între scorurile de la Scala simpatiei și Scala dragostei. Cercetări elaborate, extinse au evidențiat că putem vorbi despre
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
evidențiat că putem vorbi despre trei componente ale trăirii și manifestării dragostei și că subiecții umani obișnuiți sunt, în general, conștienți de existența și conținutul lor. Prima este cea cognitiv-atitudinală, care se referă la gândurile, credințele, atitudinile, părerile pe care îndrăgostitul le are față de partenerul său. Scala dragostei a lui Rubin este construită pe acest aspect. Ea cuprinde trei teme principale, și anume: a) atașamentul sau nevoia de celălalt, de iubit, exprimat, spre pildă, în itemul: „Ar fi foarte greu pentru
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fizice și psihice directe). Literatura beletristică și filmele descriu în detaliu - mai grosier, și muzica pop - intensele efecte fiziologice, începând de la accelerarea bătăilor inimii și transpirație până la nopți nedormite. Investigațiile au încercat să stabilească ponderea unor atare simptome în lumea îndrăgostiților. C. Kanin et al. (1970) au rugat un număr de peste 600 de studenți ca, pe baza experiențelor personale, să ierarhizeze stările emoționale pe care le-au trăit în dragostea actuală sau recentă. Pe primul loc s-a detașat net sentimentul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și găști, comunitare și profesionale, până la etnii și națiuni - semnificativ fiind în acest sens fenomenul de etnocentrism, care a captat atenția mai multor discipline socioumane, în special a antropologiei culturale, sociologiei și psihologiei sociale. Există tentația din partea „localului” (diadă de îndrăgostiți, grup de prieteni, colectiv didactic, zonă rezidențială, țară etc.) de a-și supraestima unicitatea, ceea ce a fost numit, așa cum am mai menționat, „iluzia localismului” (Iluț, 2000). Cercetările psihosociale și-au propus să descifreze procesele și mecanismele mai intime prin care
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând o înfățișare „demonică” sau, cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
lui Paraskev Hadjiev. Semnează, în presa literară, numeroase prezentări ale unor cărți de poezie, proză și eseistică românească, ducând o activitate continuă de promovare a valorilor literaturii române în orizontul cititorului bulgar. Traduceri: Nichita Stănescu, Basorelef s vliubeni [Basorelief cu îndrăgostiți], Sofia, 1979, Videnie na ciuvstvata [O viziune a sentimentelor], Sofia, 2001; Evropeiska liubovna lirika XX vek [Lirica europeană de dragoste. Secolul XX], Sofia, 1981; I. L. Caragiale, Razplata [Năpasta], Sofia, 1982; Dokosvam tiho pak rakata ti... [Iar îți ating mâna în
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
alt Mircea Eliade, TR, 1996, 14; Dan Grigorescu, Timpul viu al literaturii, L, 1997, 6; Josette Rasle, De Sainte-Beuve à Blanchot, „La Quinzaine littéraire”, 1997, 717; Fănuș Băileșteanu, Eugen Simion - un Călinescu sui-generis, ST, 1998, 4-5; Ion Bălu, Marin Preda, îndrăgostit, APF, 1998, 10; Ilie Guțan, Critica și actul lecturii, Sibiu, 1999, 162-166; Alex. Ștefănescu, Literatura scrisă la persoana întâi, RL, 2000, 8; Constantin Ciopraga, Jurnalul unei experiențe franceze, DL, 2000, 3; Dicț. esențial, 754-758; Dimisianu, Lumea, 310-318; Micu, Ist. lit.
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
aspect mediocru, atenuat, „decorativ”. Ecouri diminuate vin dinspre erotica lui Mihai Eminescu, într-o rostire sentimentală, cu aer provincial, ca în Jertfa iubirii. Accentele care își păstrează prospețimea și autenticitatea rămân cele din sfera ludicului, fie că este vorba de îndrăgostiți, fie despre universul copiilor. Caracterului vetust, „întârziat”, al majorității compunerilor i se sustrage îndeosebi poezia pentru copii, unde versul scurt este mai spontan, iar diminutivele, rima onomatopeică, naivitățile își găsesc locul potrivit. Lumea copilăriei din Pasărea măiastră își păstrează încă
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
se pomenesc cu o ladă în care zac întinși, frumoși și reali, tinerii îndrăgostiți din tragedia shakespeariană. Dintr-un mesaj găsit în ciudatul cufăr, perplecșii martori ai întâmplării află că un alchimist din Evul Mediu a izbutit să conserve trupurile îndrăgostiților din Verona. Interpreții rolurilor principale se burzuluiesc, în virtutea rutinei lor, care sfidează bunul simț și, în fond, potrivirea cu natura. Ei nu pot concepe ca rolul lui Romeo să fie jucat de un băiețandru de nici optsprezece ani, iar cel
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
își poate rezolva problemele, în schimb o cunoaște pe tânăra și frumoasa Popi, divorțată, de care se îndrăgostește. Popi are însă un comportament cu totul ieșit din comun, diametral opus mentalității lui, nu se lasă sedusă ușor, supunându-l pe îndrăgostit la o serie de probe, unele chiar cinice. Când Popi e aproape să cedeze unui compatriot, junele înamorat, pentru a-și îndepărta rivalul, îl provoacă să declare vehement că e adeptul lui Venizelos, ceea ce o umple de mânie pe frumoasa
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Ș. a scris și câteva piese de teatru scurt, mai toate mediocre. Spre exemplu, Tulburătorul vis (1970), supralicitată tematic în indicațiile de regie (motivul central ar fi „vânarea de himere”), prezintă, în fapt, o întâlnire peste ani a unor foști îndrăgostiți, prilej ratat din cauza femeii care dezamăgește. În Dialog cu sfârșitul (1970) tentația moralizatoare devine frivolă: condamnarea „căsătoriilor pripite”. Călătorie în noapte și Mâine va fi prea târziu (ambele din 1971) sunt schițe dramatice cu vagi aspirații poematice, având ca subiect
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]