4,474 matches
-
pe care îi iubim și colaborăm, un viitor fără griji, în mare măsură controlabil; • este o activitate cu scop dorit și asumat. Febrilitatea și implicarea totală ce însoțește o sarcină interesantă, sporul avut în muncă, satisfacția de a fi realizat/înfăptuit țelul propus, simțământul de a ne simți utili/folositori celorlalți; • este sentimentul împlinirii prin munca noastră, starea deplină că ne exprimăm întregul potențial, că ne autoactualizăm; • este trăirea serenității, a echilibrului sufletesc (înțelepciunea în fața schimbărilor destinului); • se referă la o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în masă într-o chestiune care o atinge atât de intim. Să examinăm chestiunea totuși. Ca treizeci și șase de milioane de cetățeni să plece la Odesa să caute grâul de care au nevoie, este în mod evident imposibil de înfăptuit. Cel dintâi mijloc nu duce nicăieri. Consumatorii nu pot să acționeze prin ei înșiși, ei sunt forțați să recurgă la intermediari, funcționari sau negustori. Să remarcăm totuși că acest prim mijloc ar fi cel mai natural. În fond, e datoria
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care o are de îndeplinit omul. Este construcția de sine, de fapt o operă de artă în care eul este și creator, și mediu. Realizarea de sine este tot atât de mult, fapt etic și fapt estetic. Viața îmbină arta și știința înfăptuite prin muncă în comunitate. Tendința de a ne controla pe noi înșine este sensul moral, în timp ce aceea de a ne organiza este sensul estetic. Imperativul de a ne crea pe noi înșine le implică pe amândouă, din moment ce sunt antrenate atât
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
seamă celor ce produc unelte, vase și podoabe"2. Acesta este prin excelență domeniul lui techne. Aici mai mult ca oriunde devine clar raportul dintre prealabil și secvent, dintre ceea ce este mai întîi gândit, imaginat, proiectat și ceea ce apoi este înfăptuit, realizat. Sub raza lui techne și deci a zeiței Atena cad toți cei care operează trecerea de la invizibilul formei cunoscute și imaginate în prealabil la realizarea ei. Sub raza lui techne cade și artistul care, ca atare, este un technites
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca "împărțitor" al porțiilor de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări, peste tot este mereu vorba de o ordine și o dozare pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv un atribut al lui Zeus. Însă spre deosebire de porțiile de la ospăț, cei ce-și primesc destinul, porțiile lor de viață, nu cunosc nici cantitatea nici calitatea acestora. Ei sânt asemenea unor meseni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
terapeutice. În fond, opera lui are cel puțin forma (limbajul) unei edificări, iar pentru public ea recuperează ceva din vechea conotație de "înțelepciune" acordată filozofiei. Iar în ce ne privește, nu sîntem noi expresia cea mai limpede a unei edificatio înfăptuite de el? Seara debutează astfel cu această întrebare. "Rău este, ne răspunde Noica, să-ți propui să edifici. În orice speculație reușită, etosul se naște de la sine, ca efect secundar. Nu trebuie deci să-l vezi direct, să moralizezi, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
justifica dreptul la existență și că vom rămâne "un simplu sat pierdut în istorie". Dimensiunea paideică. În căutarea geniilor viitoare Se putea însă realiza o asemenea "cultură adevărată" doar prin edificarea propriei opere? Există creatori care se mulțumesc să-și înfăptuiască opera în supremul și egoistul lor orgoliu creator. Dar atunci când "a crea" implică destinul unei comunități, devenind astfel ipostaza esențială a ființei istorice, trebuie să apară creatori care să-i învețe și pe alții să creeze. "A învăța" înseamnă în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înțeleasă ca o categorie stilistică a societății românești. Dar ce este mahalaua astfel înțeleasă? În istorie se iau decizii, în mahala deciziile se amâna. În istorie se înfruntă destine, în mahala lumea se ceartă și se împacă. În istorie se înfăptuiește și se progresează, în mahala totul este agitație și lumea stă pe loc. Istoria are propriul ei discurs, în care lucrurile se știu și se spun fără ambiguități, în timp ce în mahala domnește zvonul, bârfa și poanta. În istorie, spațiul public
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
exactitatea hotarelor sunt Umbrăreștii, oameni ai locurilor din vechime, cei ce dețin știința delimitărilor teritoriale ancestrale de la înaintașii lor. Se ilustrează cum nu se poate mai bine și mai clar trăsătura devălmașă ce caracteriza comunitatea din moment ce, în timpul când Costin postelnicul înfăptuia hotărnicirea, cel mai târziu în 1631, ultimul an în care numitul mare boier apare cu dregătoria de postelnic, nu sunt solicitați „oamenii buni și bătrâni”, cum se practica îndeobște, ci întreaga comunitate a satului = Umbrăreștii. Evident, la acțiunea propriu-zisă a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
zona noastră restricția poartă semnătura episcopului de Roman, de care depindeau la vremea respectivă parohiile din județul Tecuci. Iată ce cuprindea enciclica episcopală adresată protopopilor de la județe: „aflăm că în câteva județe unii săteni purced cu duhul răzvrătirii și să înfăptuiască grave neorânduieli care turbură ordinea și siguranța publică. Ca să nu înceapă duhul acesta și în eparhia noastră, puneți preoților în vedere să îndeplinească datoriile de împăciuitori pentru buna orânduială și când vor vedea că este neapărată nevoie să declare turbulenților
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lui Jean Monnet. Chiar dacă acești "părinți fondatori" ai Europei nu-și doreau abolirea statului-națiune, ei căutau să-i minimalizeze importanța de bază prin construirea unui sistem european supranațional, astfel punând bazele unei viitoare federații europene.14 Acest lucru a fost înfăptuit prin combinarea industriilor cărbunelui și oțelului (care asiguraseră materia primă pentru război) în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Dar, după cum a arătat Alan Milward, integrarea europeană, în loc să submineze statul-națiune, de fapt "l-a salvat".15 Nu este nicio coincidență
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de control și de comandă care funcționează de la vârf spre bază, capabilă să producă bunul comun și să realizeze obiective politice de dezvoltare a bunăstării, cât mai degrabă ca un stimulator al acelor forțe ale societății și economiei care pot înfăptui aceste lucruri și singure. Mai mult, a existat o transformare a culturii administrative a administrației publice, care acum este privită ca fiind mai puțin "un serviciu civil" (sau, în cazul Franței, "fonction publique"), adică, un fel de organizație publică cu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
acesteia? Cum părțile se găsesc în relație unele cu altele? Cum societatea dată diferă de altele datorită particularităților structurii sociale? Cursul principal al perioadei istorice. Unde se găsește societatea în istorie; este aceasta în ascensiune sau în declin? Cum se înfăptuiesc schimbările sociale? Care sunt trăsăturile esențiale ale epocii istorice? Cum se face istoria? Ce tendințe dominante ale perioadei curente vor cauza curând contradicții și probleme sociale? Caracterul social (biografia). Ce fel de bărbați și femei caracterizează societatea? Ce fel de
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
fi concepute în epoca dictaturii comuniste, iar astăzi acestea fac parte din peisajul social cotidian al acestor țări. Al treilea argument are în vedere observațiile asupra interacțiunii sociale, care arată că definirea comportamentului deviant tinde să corespundă cu cel care înfăptuiește acțiunea. Cu alte cuvinte, atunci când acțiunile sunt făptuite de o persoană sunt condamnate ca deviante, iar când sunt făcute de alta sunt acceptate. Preluând un exemplu dintr-un manual de sociologie american, comportamentele internaționale violente astfel ca bombardamentele, invaziile, asasinatele
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
poate face pe un om să fie arestat și închis, poate să îl califice pe un altul, din alt spațiu geografic, pentru a fi sanctificat, de unde calitatea acțiunii însăși depinde așa de mult de circumstanțele sub care ea a fost înfăptuită și de starea de spirit a audienței care a fost martora acesteia. Exemplele menționate mai sus, demonstrează că devianța este un concept evaluativ a cărui relativitate se înscrie în perimetrul variabilității istorice sau diversității modelelor cultural-normative ale societăților și grupurilor
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
spune sociologul francez P. Bourdieu: Funcția cognitivă pe care o îndeplinește instituția școlară, care știe să cunoască și să recunoască drept dotați din punct de vedere școlar pe cei care sunt mai bine dotați din punct de vedere social, se înfăptuiește prin nenumărate acte cognitive care, cu toate că sunt operate cu iluzia singularității și cu convingerea neutralității, sunt obiectiv orchestrate și obiectiv subordonate imperativelor reproducției structurilor sociale, deoarece pun practic în funcțiune categorii ale percepției și ale aprecierii care sunt produsul transformat
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cere în același timp să nu o mai urmărească. Chiar și după ce îi cedează fizic, Mensola ezită între familiaritate și ostilitate, decizând, în final, să-l părăsească pe Africo, ca într-o încercare disperată de a șterge tot ceea ce deja înfăptuise. Refuză să părăsescă suita Dianei, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, ascunzându-și păcatul. Astfel nimfa grăbește sinuciderea tânărului. Mensola este prinsă între profana Venus și casta Diana, între natură și 617 Robert Hollander, Boccaccio’s Two Venuses, New York
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lor fiind împărțite, ca și cele ale criticilor literari. Nu putem decide clar dacă Grizilda este o sfântă sau doar o naivă obedientă. În Decameronul avem zece puncte de vedere, iar naratorul chaucerian ne arată că tot ceea ce personajul a înfăptuit nu stă în sfera realului, deci al credibilului.812 Povestirea diacului, cea a notarului, alături de povestirea stareței au fost catalogate în critica literară drept „religious tales”813, deoarece sunt povestiri care aduc în prim plan virtutea bunătății și a credinței
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cavaler și doamna sa este denumită un acord („an humble wys accord”), oferă imaginea unei false înțelepciuni și virtuți.821 Cât timp soțul este plecat la război, deoarece, ca orice cavaler adevărat, nu se simte pe deplin împlinit până nu înfăptuiește niște fapte mărețe, partenera de viață se lamentează dureros și veghează neîncetat la întoarcerea celui plecat, durerea ei impresionând întreaga curte. Dar doamnele de companie reușesc să o scoată din starea depresivă în care se afla și să o îndemne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei ce nu pot fi deturnate. Femeia acceptă în cadrul căsniciei suveranitatea soțului, de aceea ascultă porunca acestuia cu docilitate.839 Pe de altă parte, personajul feminin ni se înfățișează oarecum superficial, incapabil de a lua singur o decizie, de a înfăptui acte mărețe (ar dori să se sinucidă, dar nu are curajul, așteaptă decizia soțului căruia i se supune), limitat și încântat de statutul pe care îl are și care pare mai important decât însăși fericirea conjugală. Gentilețea soțului este mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
forțelor profetice prin stingere are o cu totul altă cauză, căci Zeul Îi copleșește pe oameni cu darurile sale, deși nici unul dintre aceste daruri nu este veșnic, așa după cum spune Sofocle: «Moartea nu-i atinge pe zei; dar lovește ceea ce Înfăptuiesc»1. Substanța și esența lucrurilor rezidă În natura și În domeniul materiei din care sunt făcute. După cum spun Înțelepții, și Îșimențin această afirmație, bine este să fii de acord cu ideea că Zeul se confundă cu cauza primară 2. (E
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În lucrarea sa La Fable des Abeilles a susținut libertatea producătorilor.<footnote „Marea artă de a face o națiune fericită și, ceea ce noi numim, Înfloritoare constă În a da oricui posibilitatea de a-și găsi o ocupație, iar, pentru a Înfăptui aceasta, prima grijă a guvernului trebuie să fie a Înlesni toate fabricațiile, meseriile și meșteșugurile, câte le poate născoci mintea omenească și, a doua, de a Încuraja toate ramurile agriculturii și pescuitului pentru a face ca Întregul pământ să depună
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
unitară a dispozițiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă. III.3. Atribuțiile de stare civilă ale organelor administrației publice locale a. Administrația publică și actele de stare civilă Organizarea activității de stare civilă și organele care o înfăptuiesc sunt reglementate prin dispozițiile Legii nr.119/1996, cu privire la actele de stare civilă. Art.3 din lege, în mod expres prevede realizarea atribuțiilor de stare civilă de către consiliile județene și autoritățile administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
autorității tutelare. Principiul exercitării ocrotirii părintești sub supravegherea și controlul autorității tutelare. Atribuțiile autorității tutelare sunt exercitate de către consiliile locale comunale, orășenești sau municipale, așa cum ele sunt organizate și funcționează în baza prevederilor Legii nr.215/2001. Ocrotirea părintească se înfăptuiește sub îndrumarea și controlul efectiv și permanent al autorității tutelare 3 (art.158 C. fam.), acest control reprezintă, totodată mijlocul cu ajutorul căruia se verifică respectarea celorlalte principii și a reglementărilor legale din acest domeniu, conform legii. Controlul și supravegherea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
3 (art.158 C. fam.), acest control reprezintă, totodată mijlocul cu ajutorul căruia se verifică respectarea celorlalte principii și a reglementărilor legale din acest domeniu, conform legii. Controlul și supravegherea trebuie exercitate în mod efectiv și continuu. Mijloacele prin care se înfăptuiește ocrotirea minorului sunt următoarele: prin părinții lui; prin tutore; în cadrul curatelei minorului, prin măsura specială de protecție a copilului prin adopție, și în cadrul instituției juridice a minorului interzis. Mijloacele prin care se realizează ocrotirea minorului sunt diverse și multiple, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]