2,269 matches
-
ca o lumină ce umple toate ascunzișurile, o lumină întunecată. Era ea. Ea celei care nu ia putut sta nimeni niciodată împotrivă.” (idem) Apoi îl aud cum delirează, cum își strigă surpriza de a fi întâlnit un miros de crin înflorit, nu înainte însă de a-și fi descoperit sufletul ce sta să se desfacă din piept: „Îmi simțeam pieptul desfăcându-se ca al unei oi tăiate. O durere imposibil de suportat mă smulse din mine însumi cu vene cu tot
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-i va face nimic. Gheonoaia îl ospătează și găzduiește trei zile și îl îndeamnă să se căsătorească cu una din fiicele ei, dar Făt-Frumos refuză și pleacă mai departe. Descoperă în curând o câmpie "pe de o parte cu iarba înflorită, iară pe de altă parte pârlită"794. Calul îi aduce la cunoștință că aceasta este câmpia Scorpiei cu trei capete și care varsă smoală pe unde trece, "soră cu Gheonoaia". Făt-Frumos îi zboară un cap, apoi, după ce aceasta îi dă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Scorpiei cu trei capete și care varsă smoală pe unde trece, "soră cu Gheonoaia". Făt-Frumos îi zboară un cap, apoi, după ce aceasta îi dă "înscris cu sângele ei"795, i-l înapoiază. În cele din urmă ajung într-o câmpie înflorită unde se afla palatul strălucit al Tinereții fără bătrânețe, înconjurat de o pădure deasă și păzit zi și noapte de fiare sălbatice. Calul îl poartă în zbor pe Făt-Frumos pe deasupra pădurii și atinge vârful unui copac punând toată pădurea în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
retină - înseamnă a fi pus în depărtarea cea bună a unei noi poziționări, dispus să te reașezi în locul incert al lumii dislocate 14. Loc al lumii poemului ridicat la un alt nivel al vederii: "Desprins, dorul simte inima aproape,/ Gândul înflorit, leagănă iubire sub pleoape,/ Cântă deasupra cuvintelor, suflet și ape". Distanță a desprinderii - care e chiar spațiul dorinței, intermediul dorului -, actul imaginării tensionate convertește depărtarea în apariție proximă, dezvăluie - în perspectiva inversă invocată 15, a lumii dezafectate - esența afectivității. Ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
esența afectivității. Ceea ce se simte nu e ceea ce se vede, căci lumină nu mai e, a celor puse în vedere. Dar în albul numinos al nevăzutului urcă la vedere o imagine irizată de lumina unei noi înțelegeri. A simți "gândul înflorit" nu e însușirea unui subiect cogitant; după cum în lumina lumii nu e nimic de văzut, nici în lumina rațiunii nu e nimic de gândit. A gândi cu inima aproape - a gândi în imagini - hrănește însă un mod al contemplării paradoxale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
învăluite în lumina palidă a nopții. Imaginea poetică a mării - așa cum se dă ea în explicitul rostitului - aduce totul la vedere, supradetermină întregul complex de semnificații ale poemului. Spune ea însă ceva deslușit despre albul înaripat al întunecimii, despre gândul înflorit și nemărginitul înstelat? Ceea ce ajunge la vedere transpare dintr-un alt orizont decât cel al poemului: tărâmul îndepărtat al inaparentului care se dă intuiției transcendentale 17. Ceea ce se vede fără rest - fără întoarcere spre chipul lumii trecute - este chiar perspectiva
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de lumină - în mai josul invers al apariției, în mai puținul negativului care îl pune în vedere. Doar atât în urma roditoare a nimicitorului: nimic mai mult decât nimicul. Dar și, prin recul, hipertrofia vizibilului, mai-mult-ca-nimicul posibilului, căci "ajunge un măr înflorit, în legea înfierată/ și inima se întoarce de pe un drum/ înghețat"21. Partea a II-a Chipul de sub imagine Microanalize Realitatea irealului (Camil Baltazar) Care este chipul realității irealului într-un poem precum Basm de Camil Baltazar?1 Mai întâi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este poate una dintre cele mai elocvente ilustrări ale dezimaginării: "Greșește cel ce mă vede/ cu văi înflorite în stânga/ și cu peisaje pictate în dreapta". Stânga și dreapta nu sunt secțiunile schizoide ale unui topos imaginar, la fel cum nici văile înflorite și peisajele pictate nu sunt imagini decât în vederea care "greșește". A vedea imaginându-ți că vezi, în proiecția unui act intențional, înseamnă a-ți da un obiect al vizibilului circumscris în câmpul manifestării, deja-dat ca figură a realului imaginat. Putem
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca figură a realului imaginat. Putem însă imagina ceva pornind de la ceea ce se arată în poem? Mai ales atunci când ceea ce se arată e devierea, abaterea din vedere, calea rătăcitoare a falsei vederi. Cum putem porni din nonsensul acestei derive? Văile înflorite și peisajele pictate țes pânza iluziei, ecranează - cu intenție - nevăzutul. Ele se impun în vedere tocmai pentru a umple golul apariției, intră în rețelele scriiturii imaginarului drept imagini care acoperă imaginea. Ceea ce se arată e, prin urmare, ceea ce ochii vor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce vrea să audă: "Nu eu sunt cea care/ își plimbă vorbele/ printre umbre și ramuri". Spunem ce vedem și vedem ce spunem, iar cuvântul plimbat printre umbre și ramuri nu spune mai mult decât vede: umbre și ramuri, văi înflorite și peisaje pictate. Spune poemul totuși mai mult decât ceea ce ne dă de văzut? Vede mai mult rostindu-și nespusul? Ceea ce nu se vede nu se spune, la fel cum nespusul nu cere să fie văzut. Aici, dezimaginarea este și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
taninuri care acționează cu efecte antiseptice și hemostatice, În ulcere cu melene hemoragice și cu scaune sanguinolente. *Teiul - infuzie din flori (2-3 căni pe zi) cu efecte de diminuare a spasmelor musculaturii netede din pereții stomacului. *Busuiocul - infuzie din herba Înflorită (3 ceaiuri neîndulcite pe zi) cu rol În reglarea digestiei, eliminarea fermentațiilor și a focarelor putrede. *Arahidele- 30 grame zdrobite și amestecate cu 10 ml lapte și 5 ml smântână, se consumă de 2-3 ori pe zi, având rolul unei
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
pe alta, părând a face concesii terenului înșelător numai spre a asigura avansul cât mai netulburat al unui ansamblu cu neputință de cuprins din perspectiva fiecărei zale individuale. Întocmai ca mușcătura unei șenile de tanc camuflat cu ramuri de pomi înfloriți a fost resimțită și intrarea în cort a arhitecților. Veniseră cu un proiect de salubrizare "prin înțelegerea pe teren a nevoilor beneficiarilor", după formularea oficială. Acestea urmau să fie scoase la lumină în chiar seara respectivă, spre a se putea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fripturi și rulade de carne, presărați cu verdeață pe deasupra. CEAPĂ UMPLUTĂ 10 cepe potrivite, opărite și scobite la mijloc, 4 cartofi tăiați felii și prăjiți, un morcov ras pe răzătoarea mică, 2 castraveți murați tăiați cubulețe, 2 linguri de orez înflorit, 200 gr. de brânză de oi frământată, 2 ouă, sare, piper, delicat, după gust, 2 foi de dafin, 100 gr. de cașcaval ras, 3 roșii tăiate felii rotunde. Tapetăm un vas pentru cuptor cu unt și cu felii de cartofi
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
înțeles foarte repede acest lucru să ai mașină, fără de care ești "terminat", ești un "nimeni". Este o necesitate, fie și numai pentru a putea străbate Statele Unite, acest Ținut al Iubirii. Căci în această țară nu găsești mici cărări lăturalnice, alei înflorite, podețe, bănci adumbrite de pomi, ca acelea pe care îi plăcea să și le zugrăvească în închipuire, în saloanele din secolul al XVII-lea, prețioasa domnișoară Scudéry. Aici pe îndrăgostiți îi despart kilometri întregi, și totul se învârte în jurul mașinii
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cei vii, la marea sărbătoare a Paștelui, tradiționa l. Sărbătorile de Paști se sfârșesc de Rusalii, cu Duminica Mare, a 50-a zi de la Înviere, ziua în care nașii dăruiesc finilor de botez, hăinuțe, cănițe, farfur ioare, cireșe și trandafiri înfloriți, zi așteptată de orice copil, o adevărată icoană a copilăriei, de care ne aducem aminte tot mai puțin și puțini. Sunt părți din sufletul nostru, uitate, prea devreme, la o margine de lume care ar trebui să regenereze Ochii și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pe pernă. Dimineața, mă trezesc gîdilată de o rază de soare care se strecoară printre crestele Alpilor drept spre nasul meu. Deschid fereastra și amestecul de culori ce se revarsă de pe culmile sure peste brazii de pe văi pînă în parcul înflorit al gazdelor mele, mă năpădesc într-un efluviu de aer tare și pafumat. Simt cu bucurie binefacerile civilizației în mijlocul unei naturi mirifice, dar, în mijlocul contemplării mele, propria mea ființă mă înștiințează că nu poate supraviețui doar cu miresme și culori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Cînd ni s-au înmînat cheile, m-am trezit cu un obiect medieval, adevărată operă de artă, de vreun kilogram, după zile întregi de cărți magnetice. Dar pentru a găsi ușa pe care o deschidea, am rătăcit prin lungi alei înflorite, pe sub bolți de frunze tropicale, pînă la o vilă cu o superbă terasă cu un bazin în mijloc și cu două aprtamente. Unul din ele era al nostru. Uriașa cheie a deschis o ușă de stejar masiv, de dimensiuni proporționale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
că și starea mea de spirit era de așa natură încît se lăsa dusă în zbor o dată cu trupurile legănate la trapez. Deodată, îmi dau seama că mă învăluie un parfum insinuant de iasomie, parcă m-aș afla într-o grădină înflorită, după ploaie. Și coborînd ochii, pe fotoliile din rîndul de la picioarele mele, o zăresc pe fata cu părul pînă la brîu împletit într-o coadă grea, întunecată, însoțită de prevenitorul ei cavaler. Îmi face plăcere să-i văd acolo, aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Bărbierii cu sapă aprind lumânări/La examenul de palentologie balistică” și unde ,,Putem Începe jocul de-a baba-oarba”. Marile jocuri sunt Însă acelea grave, tragice, că jocul iubirii: ,,Îmi trebuie Îndrăzneala de lup celest/ Să trec prin arbori cu sângele Înflorit”. Dar pentru iubire trebuie inventată din nou o floare: Stăteam amândoi pe marginea unei flori/ Să contemplam aripa albastră a mării”. Nu am destulă pedanterie pentru a vorbi mai mult despre Călătorul profund - e ca si cum ar trebui să scriu un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lor acrobatice Ascund În fiecare creangă Plânsul lui Pinocchio Pe frunzele lor veroneze Claviatură de lacrimi Repeta că un maestru Concertele de Bach Mă rotesc În palmariu Cu frenezia unui atlet olimpic În fața mea aleargă Dezbrăcată și pură O magnolie Înflorita. Aici, admirabil Tăcut, din fire aruncă prin frunze Stropii de lumină ai dimineții Buclă solară Începe din vârful atletic Vă prezint cu aroganță Pe cel mai Înalt tei din Copou Iubitele lui fugare Îmi lovesc geamul Cu gleznă fulguranta a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o fiara cu brațele pline de drumuri O femeie guraliva și indiscreta Trupul fecioarei rămâne Înfiorat de neatingere Nopțile, aripa buimaca a curajului Iarbă șerpuita În umbră pământului Îmi trebuie Îndrăzneala de lup celest Să trec prin arbori cu sângele Înflorit. Suflet de primăvară Subsemnatul Malin, culturist și premiat la poezie Crescut de mic În Grădina Botanica, Iași Trebuie să dau foc la narcise; Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fețe Am dat cinci lei paznicului Să le arate rugul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de o feroce inspirație de lungă durată/ Obsedați de un tenebros orologiu/ Bomba atomică numărul trei/ A Întrebat pe Alină și Malin de vor să moară?!/ Soarele nu va fi desenat de copii În negru./ Mă Închin cuvintelor fierbinți/ Livezi Înflorite În fructe purpurii și aer curat./ De aceea omul de dimineață/ A fost aruncat la Începutul pădurilor./ Călător că badea Cârțan/ Să văruiască Întunericul căderilor/ La ochi are roți În fulger/ Pe efigie brațul Scaevola/ Paianjenul de aur În semnul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Cuvintele Îmi par seci și dureroase, ca picăturile de ploaie căzând cu zgomot pe tablă acoperișului... Mă simt singură și tu faci parte dintre puținii care m-ar fi Înțeles. Mulțumesc!” S. ,,...Când ai să vii acasă copacii o să fie Înfloriți, iarbă o să fie așa de verde Încât o să te doară ochii, privind-o, iazul din Botanica, plin de băieți, iar la teren dacă o să vii, să știi, o să facem un baschet adevărat cu grecii și sigur o să-i batem. La
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Este semnul slăbiciunii noastre de a nu ști să ne alegem lecturile, precum de a nu ști să ne alegem prietenii.” Louis Lavelle 337. „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris Încet gândită, gingaș cumpănită, Ești ca o floare - anume înflorită, Mâinilor mele care te-au deschis.” Tudor Arghezi 338. „Cartea îndeplinește nu numai misiunea de a ne pune în contact cu semenii noștri depărtați în timp și spațiu; cartea îndeplinește fapte de mirare de a ne face să trăim în afară de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
prea multe la Iași, nici pe absurditatea că ieșeanul nu ar fi evoluat în adaptare, în ritm, în modernizare, în a ține pasul cu vremea, dar unde-i sufletul lui visător și gânditor? În casele înconjurate de nuci mari, tei înfloriți, castani bătrâni, tufe de liliac și iasomie, de amintiri și de sunetul clopotelor ce învăluiau înserarea după vecernii, ieșenii aveau timp de lecturi, de muzică, instruire și taifas. Aveau timp de o plimbare pe Copou până sus la Casa Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]