2,204 matches
-
o vorbă ca asta nu îmbunătățise lucrurile, de vreme ce le spunea în față că, dându-le să muncească, își face cu ei o pomană. Esposito, foc de mânios, îi spusese că nu se poartă ca un om de omenie. Patronul se înfuria repede și trebuiră să-i despartă. Dar muncitorii fuseseră astfel intimidați. Făceau grevă de douăzeci de zile, acasă femeile îi așteptau amărâte, câțiva dintre ei își pierduseră curajul și, pe deasupra, sindicatul îi sfătuia să cedeze, făgăduindu-le un arbitraj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
trimis e-mail-ul tuturor, numai mie nu? am întrebat, nevenindu-mi să cred că femeia aia putea să fie atât de malefică. — Nici eu n-am primit nimic, a intervenit David din spatele lui Phil. Scârba. Dar nu aveam timp să mă înfurii. Sau să-mi calculez răzbunarea. — Câte minute mai am exact? am urlat la Phil, aruncându-mă spre dulapul cu dosare și scoțând mai multe plicuri A4. Douăsprezece cărți. Douăsprezece cărți pe care trebuia să le poziționez și să le prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
așa de plictisitor. Iar eu sunt nenorocita aia de persoană care tipărește cartea! Mi s-a pus un nod în gât. Intrasem, într-adevăr, în panică. Asta fusese marea mea temere, de luni de zile: ca Vivian să nu se înfurie pe mine și să se răzbune pe cartea lui Luke. Nu puteam permite să se întâmple așa ceva. — Te rog, Vivian, am implorat-o, o să muncesc 24 de ore din 24, 7 zile din 7, ca să pun la punct celelalte proiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași ca înainte de pauză. Se joacă la fel de prudent ca la începutul meciului, așezarea celor două echipe pare trasă la indigo, spectatorii încep din nou să se înfurie. Pe pista de atletism aterizează tot felul de obiecte aruncate din tribune, de la monede, tirbușoane, tocuri de ochelari, pînă la umbrele și pălării. Forțele de ordine încep să se agite, să devină mai vigilente. Sînt minutele cînd atacul Ceaușeilor are
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui, e singurul lucru pe care nu i-l poți fura, cu toții îl ducem cu noi în mormînt atunci cînd nu mai sînt șanse de a-l realiza în această lume. Comandanți slabi, lingușitori, marionete, le spune simțind că se înfurie din ce în ce mai tare. Pentru asta ar merita toți un glonț în cap, pentru că au răpit idealurile unora dintre noi. Ia adu-ncoace sticla aia de Baltic, îi face semn lui Tîrnăcop privind la ușița dulăpiorului suspendat deasupra chiuvetei. — Numai să nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în noile tale afaceri, nici pe tine să nu te intereseze ce fac eu. A nchis robinetul la bani, a-nceput să fie zgîrcit pînă și cu sine, să-și rupă de la gură ca să pună totul la teșcherea, asta mă înfurie cel mai tare, i-am spus-o în față să se aștepte la ce e mai rău. I-ai dat deja de înțeles? Eu încă nu mi-am luat inima în dinți, poate cine știe, în seara asta, dacă o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doi compuși toxici, ce dezechilibrează metabolismul și alte funcții vitale și poluează circulația sângelui. Cea mai periculoasă stare de spirit din punctul de vedere al sănătății este furia necontrolată, care dăunează nespus de mult ficatului. Termenul chinezesc pentru „a se înfuria” este sheng-qi, literalmente „a genera energie”, termen care identifică, în mod evident, emoția cu energia. Furia generează și consumă cantități enorme de energie vitală, după cum reiese din faptul că indispoziția generată de furie întotdeauna produce stări de depresie mentală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla pe podea lângă piciorul lăzii care Închipuia masa, că un alt sughiț veni să spulbere Încrederea lui Brândușă În puterile tămăduitoare ale „Borsecului”. Înainte de a se Înfuria și a se recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina și, ridicându-se greoi, o apropie de bec. O scutură bine, apoi așteptă Încordat ca bulele de gaz să dispară una câte una; ; repetă operațiunea În nădejdea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am uitat cu atenție la Kay Lake, cea din urmă cu șapte ani. Chiar și la nouăsprezece ani părea mult prea deșteaptă ca să rostească vorbele pe care i le atribuise Bevo Means. Faptul că fusese prezentată drept o naivă mă înfuria. I-am înapoiat funcționarului bibliorafturile și am ieșit din clădirea Hearst întrebându-mă ce anume căutasem, căci știam că era vorba de mai mult decât de niște dovezi care să îmi arate că tipa Kay, este o victimă. Mergeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meu, am început să mă gândesc la Lee. Gândul la el m-a făcut să-mi doresc să fiu din nou în biroul detectivilor, unde măcar se făcea haz de necaz în legătură cu moarta. Și tot gândul la Lee m-a înfuriat, pentru că mi-am amintit de Junior Nash, ucigaș de profesie, un tip mult mai periculos decât cincizeci de iubiți geloși deveniți criminali. Cuprins de nerăbdare, m-am întors la meseria mea de polițist de la Arestări și am bătut Leimert Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plecăm în misiune, am venit după materiale, spuse robotul Felix S 23. N-am! răspunse scurt nea Gică. — Hai, nea Gică, nu fi om, ce dracu! spuseră roboții. Dacă n-am, n-am! De unde să am dacă n-am? se înfurie nea Gică. — Lăsat la el, fost mult bolnav, se rugă de ei Șari-neni. — Avem delegație, nea Gică! spuse Felix S 23, fără să ia în seamă vorbele marțienei. Nu ne mai ține degeaba, ne grăbim. A dispărut „Veac Nou”. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
știi tu verbul „a pâlpâi”, că doar am fost programat la fel? — Am mai citit și eu, se rușină Stejeran 1. M-am programat în afara programului, singur. — Păi cine ți-a dat voie ție să te programezi singur, ai?! se înfurie Felix S 23. Și pe curentul cui? Ce vrei să demonstrezi cu asta? Că noi, care nu ne programăm singuri și suntem disciplinați, suntem mai proști? Asta vrei? — Vă rog să mă scuzați, tovarășe comandant, se bâlbâi Stejeran 1. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Iuliu Corodan, directorul centrului, zise Felix S 23, simțind că-și pierde răbdarea. Suntem echipajul navei spațiale „Bourul”, întors din misiune. Individul rămase cu gura căscată. — Ce centru? făcu el aiurit. Ce misiune? Despre ce vorbiți? — Cum ce centru? se-nfurie Felix S 23. Nu e aici Centrul de Cercetare și Centralizare Cosmică? — Aici! făcu individul. Aici e I.A.S Drăgănești! În clipa aceea, din biroul celălalt ieși un robot înalt, metalizat, sobru. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă el. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
uterul ei, dar n-am simțit capul copilului. Camera era în tăcere, iar femeile așteptau să vadă ce o să le cer să facă. Moartea în formă de câine și-a clănțănit dinții, văzând spaima mea. Dar graba ei m-a înfuriat. I-am blestemat lătratul și coada și mama. Am făcut asta în limba mea natală, care îmi suna aspru chiar și mie după atâția ani de vorbe egiptene în urechi. Meryt și ceilalți au crezut că am spus cine știe ce incantație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cum eu nu mai plecasem niciodată fără să o anunț pe Re-nefer, se alarmaseră și chiar îi trimiseseră vorbă prietenei ei Ruddedit. Când soacra mea m-a văzut intrând în curte mâncând dintr-o turtă luată din piață, s-a înfuriat deodată și s-a întors pe călcâie fără să spună o vorbă. Bucătăreasa a fost cea care mi-a spus să mă grăbesc să mă duc să-l văd pe fiul meu care se întorsese ca să se refacă. - Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la lumânări ceva bani de buzunar și am fost sincer revoltat că nici după ce-am plâns țârcovnicul nu s-a îndurat să mă ierte. Din pricina asta, de câte ori îl vedeam mă luam după el și spuneam porcării numai ca să-l înfurii; își făcea cruce și sfârșea prin a azvârli cu pietre după mine, în timp ce femeile bătrâne și cuvioase care mă auzeau se speriau de mine: „Pe copilul ăsta o să-l bată Dumnezeu”, vorbe care, în loc să mă intimideze, m-au făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu fața la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încât eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întâmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu fața la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încât eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întâmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
l-a auzit murmurând: „Domnule, nu pot să mă mișc din cauza furtunii și nu mă mai pot ține. Nu vrei dumneata să fii atât de bun să mă deschizi la pantaloni?” În prima clipă, n-a înțeles. Apoi s-a înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deloc geloasă. Încercam s-o provoc, nu veneam o săptămână sau căutam s-o jignesc, sculându-mă imediat după ce ne iubeam, plecând ca de la bordel. Degeaba. Ea era mereu calmă și răbdătoare. Îmi tolera toate hachițele și câteodată asta mă înfuria la fel de tare ca sentimentul de sclav pe care mi l-au dat alte femei. Libertatea este, poate, pentru unii la fel de greu de suportat ca sclavia. Ceea ce simțeam pentru ea era departe de ceea ce putea dori o femeie de la un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: «Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace, n-o mai chinuiți». Dar îmi era frică. Erau atât de întărâtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vârstnic îl întrebă: - Cui folosesc aceste frumuseți dacă nu le privește nimeni? - Cum nimeni? se miră Auta. Le privește Marele Preot, preoții care vin la el, regele, slujitorii de-aici... - Dar prietenul tău îmbrăcat cu frunze? Auta înțelese și se înfurie pe sine că nu pricepuse de la început. În tăcere îi îndrumă pe străini spre ușa din fund bănuind că Marele Preot este în sala cu cărți. Un slujitor ieși de după un stâlp și măsură cu ochii mirați pe străini Cei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iasă din apă mai încolo. Numai pe unul din înotători îl izbi în cap o vâslă. Ceilalți nu se mai vedeau. Se puteau auzi numai niște bufnituri surde în pântecul corăbiilor de la țărm, pesemne valurile mării care începea să se înfurie. Cele două corăbii plecate ajunseseră destul de departe. Vântul bătea dinspre țărm. Câțiva pescari întinseră pânzele la trei corăbii și loviră apa cu vâslele, cu câte vâsle le-au mai rămas. Corăbiile porniră. Dar foarte curând, una începu să se lase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
au timp să se bucure de cină. În ziua Crăciunului, starea pacientului cunoaște o schimbare bruscă și alarmantă: pe lângă confuzie, suferă acum de o neliniște permanentă și Încearcă să se dea jos din pat. Când vor să Îl Împiedice, se Înfurie și blesteamă. A doua zi este și mai rău. Insistă să fie mutat În salon și, după ce Burgess și Minnie Îl duc acolo, pe jumătate purtându-l pe sus, pe jumătate târându-l cu brațele atârnate pe după umerii lor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aflat pe patul de moarte de reușita literară: „- Ai un succes uriaș! spuse doctorul Hugh, punând În glasul tânăr rezonanța clopotului de nuntă.“ Henry vru să elimine sau să Înlocuiască tropul nupțial ironic, dar Îl lăsă. Fenimore avea să se Înfurie, dar avea să se simtă și răzbunată la vederea lui; În același timp, Însă, era mai bine să nu Își facă nici un fel de iluzie cu privire la adevăratele lui sentimente. Erau lucruri pe marginea cărora comunicau mai deschis prin scrierile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]