2,826 matches
-
se jucau doar între ei și cu timpul au devenit un fel de trib închis, dedicat jocurilor vânătorești și trântelor. Iosif și cu mine ne-am apropiat din ce în ce mai mult, dar în doi nu ne mai distram la fel de bine. Nici unul nu îngenunchea în fața celuilalt doar de dragul poveștii, iar Iosif trebuia să se lupte mereu cu batjocora fraților noștri, care-l disprețuiau pentru că se juca cu mine. Erau foarte puține fete în curtea noastră - femeile glumeau spunând că Iacob otrăvise fântâna cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înapoi, de parcă l-ar fi mușcat un șarpe. A alergat înspre marginea albiei secate, acolo pe unde înainte curgea apa și înfloreau florile. A căzut în genunchi și a început să vomite. Cu icnete grele, s-a ridicat, apoi a îngenuncheat din nou, tușind. Când m-am apropiat de el, s-a ridicat în picioare și mi-a spus să nu mă apropii de el. - Du-te și spune-le, am zis eu în șoaptă. Eu o să rămân aici și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mor ca un laș. Dacă nu răzbun moartea tatălui meu, o să fiu nedemn de viața asta, cu atât mai puțin de cea viitoare. Vocea lui Re-mose, care se ridicase de ură, a alertat gărzile care au venit, l-au îngenuncheat și l-au dus de acolo în timp de Menashe plângea în brațele tatălui său. Când m-am trezit în sfârșit, Shery stătea lângă mine, cu fața descompusă. - Ce s-a întâmplat? am întrebat. - O, doamnă, a zis ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult mai strâns, așa ca atunci când fusesem odată bolnav, și am îmbrățișat-o și eu simțind, prin haină și prin cămașa ei de noapte, cât de tare îi bate inima și mi-am adus aminte de lalele și cum stăteam îngenuncheat în parc, tăind lalea după lalea, mama mă strângea în brațe cu putere, eu am făcut la fel, nările îmi erau încă pline de acel miros puternic, de verde, de iarbă, mama tremura, știam că e gata să plângă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
luna va fi În creștere. SÎngele va curge. N-ar fi bine să zăbovească cineva atunci În landă... *** - Nu te mai fîțÎi atîta! N-o să-l faci să vină mai repede. Marie Își aplecă ușor capul spre maică-sa care, Îngenuncheată la picioarele ei, tocmai trăsese brusc de tivul rochiei ca s-o Îndemne să se potolească odată. Cu părul ei scurt și cărunt, cu chipul supt și prematur ridat al femeilor mult prea adesea expuse stropilor purtați de vînt, Jeanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el reuși să se țină la curent cu ce făcea ea. La rîndul ei, ea n-avu altceva de făcut decît să citească ziarele. La treizeci de ani bătuți pe muchie de la cererea În căsătorie făcută de o puștoaică, Christian Îngenunche În fața ei ca s-o implore pe femeia În care aceasta se transformase să-i devină soție. Îi căzu la piept de parcă nu l-ar fi văzut chiar În ajun și-l trase după ea În cabina mare, lambrisată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Sau dacă cineva i-a dat un brînci. Îi explică Mariei, care se Încruntase, că ușa de la biroul de contabilitate era larg deschisă și că o cutie metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta, Îngenuncheat lîngă maică-sa, profita de starea ei de inconștiență pentru a o mîngîia Încet pe păr, cu un aer fericit. - A fost dintotdeauna mut? Întrebă Lucas. Marie Îi risipi nedumerirea și evocă pe scurt noaptea de furtună În urma căreia Pierric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cuiva apropiat plecat pe mare. Sau care nu mai așteptau. Jeanne Își petrecuse acolo cea mai mare parte a celor mai frumoși ani ai ei, cînd Milic pornea la pescuit spre Terra-Nova sau spre insulele Kerguelen, iar ea venea să Îngenuncheze pentru a o implora pe sfînta Anna să i-l aducă Înapoi. Se afla acolo, singură, În penumbra pe care o Întrețineau vitraliile Înguste, saturate de sare, dar și zorii unei zile mohorîte. Cu capul În mîini, se ruga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară am Împărtășit sentimentul ei de neputință. Suferința. MÎnia. Durerea. Disperarea, chiar. Am blestemat soarta care se pusese de-a curmezișul drumului meu. Bréhat. Kermeur. Doi pentru prețul unuia, În doar cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
văzu cel dintîi. Se Îndreptau spre fabrica de faianță, socotind că o vor găsi pe Yvonne acolo, dar nu În felul acela. - Ce face? A Înnebunit! - Pierric! Se năpustiră amîndoi, Lucas o potoli cu mare caznă pe Yvonne, În timp ce Marie, Îngenuncheată lîngă trupul de-acum inert, constata că Pierric Își pierduse cunoștința. - Are pulsul foarte slab! Lucas acționa deja tastele mobilului. - Morineau! Fersen la aparat... Cheamă elicopterul Protecției civile, avem un rănit În stare gravă În fața fabricii Le Bihan... Bulversată, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deschise gura ca să-și urle durerea, dar apa Îi năpădi gîtul, Înăbușindu-i strigătul. Se prăbuși În inconștiență. * * * Lucas Își asigurase sprijinul logistic al bazei aeronavale de la Lanvéoc-Poulmic. Un elicopter Superfrelon fusese pus la dispoziția lui, pentru a ușura căutările. Îngenuncheat În fața ușii deschise de la carlingă, cu ochii În lentilele binoclului cu rază lungă de vedere, scruta marea, păstrînd totodată legătura cu Morineau, care patrula cu oamenii lui la bordul vedetei jandarmeriei. Polițistul Încerca să-și recapete judecata limpede. PÎnă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să iasă dur În evidență benzile de plastic galbene, delimitînd un perimetru de nisip curat care, ca o sugativă, absorbea Încet meduzele eșuate pe uscat. În mijloc era Întins trupul lui Gwen, pe care jandarmii Îl scoseseră din nisip. Marie, Îngenuncheată alături de Lucas, contempla chipul Încă murdar de nisip. Moartea Înăsprise rotunjimea trăsăturilor, pleoapele Închise ștergeau luminozitatea privirii, asemănarea acestei măști livide cu Yvonne era izbitoare. Lucas Își continua primele observații. - Uită-te... În vîrfurile degetelor se deslușeau limpede urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lanternei tocmai trecuse peste un detaliu care o intrigă. Se Întoarse Îndărăt și se ghemui, Îndreptîndu-și toată atenția asupra unui fir de buruiană care În mod straniu părea blocat Între două plăci de granit bine ajustate totuși Între ele. Lucas Îngenunche alături de ea. Cu precauție, Îndoi capătul firicelului. - E suplu, plin de sevă, proaspăt desprins din plantă... Și e un interstițiu aici, Între cele două blocuri... - Eram sigură! Există un pasaj, pe aici a dispărut Ryan, trebuie să găsim mecanismul. - PÎnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foarte devreme. Soarele era deja fierbinte. Am intrat În camera lor, dormeau amândoi. Am ezitat câteva secunde, apoi am tras cearșaful. Mama s-a mișcat, o clipă am crezut că va deschide ochii; coapsele i s-au desfăcut puțin. Am Îngenuncheat În fața vulvei. Mi-am apropiat mâna la câțiva centimetri, dar n-am Îndrăznit s-o ating. Am ieșit afară să mă masturbez. La vilă se oploșiseră o mulțime de pisici, mai mult sau mai puțin sălbatice. M-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ușor vălurit, erau arbuști și flori. O cascadă curgea Într-un mic lac, verde și calm; chiar lângă lac, Întinsă pe o lespede, o femeie goală se usca la soare, În timp ce alta se săpunea Înainte de a plonja. Mai aproape de ei, Îngenuncheat pe-o rogojină, un bărbos Înalt medita sau dormea. Tot gol, și foarte bronzat; părul lung, blond deschis, contrasta puternic cu pielea arămie; semăna vag cu Kris Kristofferson. Bruno se simțea deprimat; În fond, la ce altceva se așteptase? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din nu știu ce opuri de alchimie, dar era legată și de mistica renană. Chestii pentru poponari și naziști, se pare. „Vâră-ți crucea În cur, tataie...”, se gândi visător Bruno, trăgând cu coada ochiului la fundul neveste-sii - o frumusețe -, care Îngenunchease lângă aragazul de voiaj. „Iar la urmă vâră-ți și roza...”, Încheie el În gând, când ea, cu sânii goi, se ridică poruncindu-i bărbatului să schimbe copilul. În tot cazul, acum ea dansa cu Karim. Formau un cuplu bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-adevăr foarte frumos - genul puternic și viril, aproape animalic. Era mândru de mădularul său lung și gros, de coaiele mari, Îmblănite. Puțin câte puțin, penetrația Își pierdea pentru el interesul, dar Încă Îi plăcea să le vadă pe fete Îngenunchind ca să i-o sugă. La Începutul lui 1981, un californian În trecere prin Paris i-a spus că se căutau formații pentru a realiza un CD heavy-metal, omagiu lui Charles Manson. Hotărî să-și mai Încerce o dată norocul. Își vându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
posibilitatea practică a fericirii. Accidentul s-a petrecut Într-o noapte de februarie, la Chris și Manu. Bruno era lungit pe o saltea din Încăperea centrală, cu capul sprijinit pe perne; o ținea de mână Christiane, care i-o sugea. Îngenuncheată deasupra lui, cu coapsele desfăcute, ea Își oferea vulva bărbaților care treceau În spatele ei, Își puneau un prezervativ, o penetrau pe rând. Cinci bărbați se succedaseră deja, fără ca ea să le arunce o privire; cu ochii Întredeschiși, ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clipă am știut că lucrurile, că lumea... nu se va sfârși aici... Din ochiul lui, da, din ochiul lui ar merita să zboare o pasăre! COLONELUL: Și iartă-mă că eu... Cu șobolanul acela... Nu mai fac...CARTUR este aproape îngenuncheat; apare în ușă GUFI; gras și gâfâitor; leneș; se joacă tot timpul cu o codiță de iepuraș.) GUFI; Apă! Apă! (Consternare generală, cu excepția lui ARTUR; ARTUR îi întinde lui GUFI o ceașcă plină cu apă; ceilalți rămân înlemniți, stingheriți.) GUFI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tramvai o doamnă care-și certa astfel pechinezul prost crescut. Păstrase cuvintele acestea ca pe niște pietricele frumos colorate și e bucuros acum să le găsească întrebuințare. Apoi se întoarce cu spatele la răufăcător și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel, cu degetul mare, pieptul, învelind pasărea toată cu palma, pentru a-i da căldură. Suflă peste vrăbioi - căci vrăbioi e - și pornește să-i descânte. Piii-ca pi-ca pi-ca, zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pietre și rădăcini. Ilie ia apă în gură, face trei cruci cu degetul mare peste pieptul vrăbioiului și-l stropește de trei ori cu apa din gură. Cam sălcie, dar nu rea. Apoi pune pasărea pe jos lângă izvor și îngenunchează lângă ea, murmurând o rugăciune, singura pe care o știe. Înger îngerașul meu ce mi te-a dat Dumnezeu eu sunt mic tu fă-mă mare eu sunt slab tu fă-mă tare și mă apără-n tot locul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o va trage pe Andreea la pieptul lui și o va săruta. Muzica asurzitoare le va acoperi gemetele și icnetele. A doua zi, Mircea va fi ceva mai îngăduitor cu oamenii, iar mie îmi va spune o vorbă bună. Am îngenuncheat și, dintr-o singură mișcare, am șters toată cafeaua vărsată. Șervețelul devine transparent. Mă ridic repede și îl arunc în bucătărie, la gunoi. Mă așez din nou pe fotoliu, cu ochii la ceașca goală, pe fundul căreia se mai zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și îl trânti. Se auzi o bubuitură imensă când acesta lovi podeaua. Marie se băgase deja în gaura pătrată și cobora scara de metal dedesubt, sprijinindu-se în mâini. — Stai! Bez, care se impacientase, străbătu camera într-un salt și îngenunche pe marginea trapei. — Întoarce-te imediat! N-ai auzit ce am zis adineauri? (iapă proastă, adăugă el, către noi). Acolo jos sunt șobolani și Dumnezeu mai știe ce! — Aligatori care se înmulțesc în mlaștinile teatrului Cross, observai eu. Așa putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oameni de știință nebuni care stau acolo jos și-i învață cum să sară dintr-odată din mlaștină și să-l muște de fund pe cine știe ce tip care face pipi - Sally, complet exasperat de această discuție, își făcu loc și îngenunche și el lângă deschizătură. —Marie! Ești bine? strigă el. Urmă o pauză lungă. Apoi o voce subțire, amplificată în mod ciudat de ecoul pietrei ude, zise: Plutește... plutește nu prea departe de mine.. —Unde ești? —Pe scară. Aproape la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
observasem când a intrat; și, când l-am întrebat pe Sally, și el mi-a spus același lucru. M-a apucat așa... dintr-odată, îi spunea Violet lui Sophie. Pe cuvânt... nu... mă prefac. Nu încerca să vorbești, zise Sophie, îngenunchind lângă Violet, care se întinsese pe jumătate pe un scaun și cu picioarele sus, pe un alt scaun. Vrei un pahar cu apă? Violet clătină din cap. N-o fi dieta aia nebunească a ta, Vi? N-ai mai... Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]