21,520 matches
-
joardă pentru iertarea păcatului, / dezlănțuiri ale sufletului - / invizibile pete creștine / lacrimi ale alfabetului înfundîndu-se / în Semnul neînțeles al Crucii - / capăt al copilăriei - / pod de piatră ce s-a dărîmat - / și Lopadea Veche - lada de zestre, / spirit ducînd pe umeri / bunătățile îngerului păzitor". Însușindu-și un rol de exponent al Satului scris cu majusculă, bardul nu ezită a se recomanda, agreabil-grandilocvent, astfel: "Spinii se-aruncă să-mi spele picioarele / să le sărute / retras în înțepăturile lor / apa Lopezii nu mă ia drept
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
dorește de la un timp a-l distila, a-l muzicaliza. Re-pre-zentările magic rustice se conservă, însă încrînce-narea se fluidizează formal, trece în melopee: "Doam-ne, ai putea să-ntuneci / chiar zarul celestei plîngeri, / și oracole, s-aluneci / dalb alai de tineri îngeri, // să mă simt și eu o dată / vis nu truditorul pîntec - / naștere nevindecată / sub Jarul dintr-un descîntec. // Să îmbătrînesc pahare, / Doamne, într-un colț de Rai, / să le umple cu amare / zilele ce le mai ai // cînd infern cînd dulce
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
de dragoste ). E un teatru de umbre a căror metacorporalitate se lasă pătrunsă de anxietăți, se umanizează: "umbra-mi se chinuia să zîmbească / își frămînta mîinile / ascundea neîndemînatecă în mînecă așii / eu mă gîndeam / că poate-i doar un biet înger părăsit de ai săi / solemn călător ce-și prenumără pașii / prin magazii uitate și ude / alungat de vîntul putred de la sud" (Umbre). Umbra constituie, evident, un simbol al dedublării. Redus la prezența ei, poetul își exhibă o insatisfacție ce-l
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
pe poet și să-l uităm pe eseistul patetic, ușor obsedat de rostul lui și-al poeziei, cu care se mândrește. Cum altfel decât transcriind aici, întocmai, un poem ce nu poate fi decât o continuare a Ochiului din umbră. înger sălbatic: "înger sălbatic, asemenea ochiului din umbră,/ Privești imagini tentante, carnale,/ Le devori cu privirea și cauți să sfârșești acest joc/ Privindu-ți chipul în oglinda goală./ Te retragi din abis cu mersul privirii de rac/ Și concepi, ideea de
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
și să-l uităm pe eseistul patetic, ușor obsedat de rostul lui și-al poeziei, cu care se mândrește. Cum altfel decât transcriind aici, întocmai, un poem ce nu poate fi decât o continuare a Ochiului din umbră. înger sălbatic: "înger sălbatic, asemenea ochiului din umbră,/ Privești imagini tentante, carnale,/ Le devori cu privirea și cauți să sfârșești acest joc/ Privindu-ți chipul în oglinda goală./ Te retragi din abis cu mersul privirii de rac/ Și concepi, ideea de a mai
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
umbră,/ Privești imagini tentante, carnale,/ Le devori cu privirea și cauți să sfârșești acest joc/ Privindu-ți chipul în oglinda goală./ Te retragi din abis cu mersul privirii de rac/ Și concepi, ideea de a mai copilări odată.// Iată, acest înger sălbatic se preumblă,/ Așteaptă clipe în șir dragostea maternă/ Pierdută la o vârstă, când se schimbă învelișul celebral, (sic!)/ și clipele frumoase se adună/ ca un ecou al frumuseții.// Ochi fugit între oceane, străin între anotimpuri/ înger sălbatic rătăcit în
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
odată.// Iată, acest înger sălbatic se preumblă,/ Așteaptă clipe în șir dragostea maternă/ Pierdută la o vârstă, când se schimbă învelișul celebral, (sic!)/ și clipele frumoase se adună/ ca un ecou al frumuseții.// Ochi fugit între oceane, străin între anotimpuri/ înger sălbatic rătăcit în alfabetul zăpezii,/ Caută un loc, litera de gheață/ care să-i cresteze timpul,/ căldura trupului care se preumblă în mintea ta/ Ca o negație implorând esențele".
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
Cosmin Ciotloș Sunt câteva tentații pe care nu cred că vreun comentator - nici chiar dintre cei cu înger încăpățânat - le-ar putea evita într-o discuție privind minusculul roman publicat de Ion Vianu la Cartea Românească. Prima ar fi, după regulile corectei presupuneri, aceea de a stabili în mod definitiv, pe baza unui set de analogii improvizate, adecvarea
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
de pază lângă căpătâi. Între timp, cărțile pe care le iau călătorii cu ei în lume au crescut și s-au diversificat, dar nu-i mai păzesc. Cât despre rugi, se împuținează văzând cu ochii. Mă întreb chiar dacă rugăciunile și îngerii păzitori nu sunt cumva pe cale de dispariție, ca anumite specii de plante rare. Nu ne rămâne decât să-i lăsăm grija rugăciunii tot lui Tu: Ora pro nobis!
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
acestei modeste rubrici. La rândul meu, mă pot simți ofensată citind sub semnătura dumneavoastră versuri precum acestea, intitulate, la nimereală parcă, îngerească: "pe pământ sunt doar până la glezne/ și chiar dacă sunt scund/ dacă mă înalt pe vârfuri/ lovesc cu capul îngerii în fund". Inutil să vă amintesc că Euridice a fost femeie și că Nietzsche nu obișnuia să înjure. Iată o strofă: "ca un Euridice palid în oglinzi/ m-am spânzurat de seninul unei grinzi/ și am o aură galbenă, hepatică
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
-te că-l vei revedea a doua zi și veți sta iarăși de vorbă. Nu ne putem imagina întâmplarea, dacă a simțit, presimțit întâmplarea altfel decât ca pe o slăbiciune din care te salvezi acceptând, primind adormirea ca pe un înger de răcoare atoatecuprinzător. Cum va fi fost, dragă Micaela, cum, când ai aflat tu, singură din clipa aceea de gol, resimțind singurătatea enormă în absența lui... La moartea unui poet, ce ne rămâne de făcut? Ne rămâne să înțelegem tot
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
de la dubla distanță la care ne găsim noi, într-o arie rarefiindu-se spre margini, duhul lui putând fi pretutindeni și nicăieri, călătorind, dar nu în linie dreaptă, concentric poate cu iubirea ce ți-a păstrat-o mereu în brațele îngerului și îngerei... Ne rămâne de citit și de recitit poezia lui, acum într-o cheie alta decât cea de până mai ieri. Ne rămâne de citit cu altă atenție, acutizată de durerea uimitoare că el a alunecat într-o direcție
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
de la Riemann - masculine și feminine, de la Greimas - narative și contemplative, iar odată cu Renașterea vorbim de muzici angelice și muzici diabolice. Dar cum se face că o muzică poate avea ceva din sufletul diavolului? Cum de o artă atât de dragă îngerilor s-a mânjit cu însemnele Necuratului? Dacă e să ne luăm după Denis de Rougemont, cel care, dezvoltând o intuiție baudelairiană, afirma că „scamatoria diavolului nu i-a reușit niciodată mai bine decât în epoca contemporană” (Partea Diavolului, trad. Mircea
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
ci depozite de zgomote disciplinate, după cum Părintele Arsenie Boca spunea că „unii călugări nu mai sunt călugări, ci cuiere de haine călugărești”. Se pare că muzica a decăzut aidoma lui Lucifer, care la început a fost „înainte-stătătorul” cetei terestre de Îngeri și căruia Dumnezeu i-a încredințat stăpânirea pământului. Nu-i lipseau, ca de altfel și muzicii, nici rangul , nici condiția perfecțiunii. Bun prin natura sa creată, el s-a făcut însă rău prin voința sa proprie (oare nu liberul arbitru
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
al "realismului socialist", ci al "umanismului socialist", cu perspective "nespus de largi". "Blaga e depășit, face parte dintr-un capitol al istoriei, nu-l putem reînvia, nu-l putem continua. Pe cine ar mai putea interesa azi niște poeme despre îngeri? Blaga e mort ca și Dumnezeul lui Nietzsche". Îmi e jenă să-mi imaginez gestul obscen la care s-a pretat pe stradă Baconsky, la întîlnirea cu Blaga, relatat de I.D. Sîrbu, dar nu pot a nu vedea altfel raporturile
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
nobilă, Bianca Manoleanu a evoluat în figurarea unui comportament scenic, sentențial și cu autoritate. La rândul său, pianistul Remus Manoleanu are însușirea de a cultiva claritatea, accentul bine punctat, și personalizarea distinctă în susținerea partenerului vocal. Am ascultat astfel liedurile Îngerul cu o carte în mână și Al meu suflet, Psyhe din Ciclul Îngerii lui Nichita, pe versurile lui Nichita Stănescu, de Carmen Petra Basacopol, o muzică de o puternică trăire și înțesată de imagini și de linii expresive, policrome. În
Meridian inaugural by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83406_a_84731]
-
autoritate. La rândul său, pianistul Remus Manoleanu are însușirea de a cultiva claritatea, accentul bine punctat, și personalizarea distinctă în susținerea partenerului vocal. Am ascultat astfel liedurile Îngerul cu o carte în mână și Al meu suflet, Psyhe din Ciclul Îngerii lui Nichita, pe versurile lui Nichita Stănescu, de Carmen Petra Basacopol, o muzică de o puternică trăire și înțesată de imagini și de linii expresive, policrome. În continuarea recitalului am audiat Paianjenul și Hai la joc din Ciclul Întoarcere la
Meridian inaugural by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83406_a_84731]
-
eu muream aproape fericit/ eu aproape plângeam/ steaua căzuse/ rotindu-și cenușile-n geam// silabiseam scrisul clar/ pe bolta de piele/ arar îmi cădea pe timpan/ o grindină de cucuvele// urma să se-ntâmple ceva adevărat/ proștii îi spun nenorocire/ îngerul cu piele de liliac/ se încâlcise în pânza subțire// rămăsesem în sfârșit singur/ în liniștea murmurândă/ aproape fericit/ aproape la pândă" (Epitalam). Poemele elementare: nu spun că aceasta e Calea, dar, oricum, ieșirea din rețetă și rețea.
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
respirația divină se face simțită, spre bucuria religioasă a credinciosului care vede semnele: "să vezi/ când pleci la serviciu/ și treci/ printre gunoaiele/ din cartier/ peștii aurii/ ce înoată/ la mare adâncime/ pe sub pământ" (A fi poet); "într-o noapte/ îngerul i-a dat/ o aripă de-a lui/ câinelui fără un picior/ ce trăia/ pe lângă tomberoanele/ de gunoi/ din fața blocului meu/ acum câinele zboară fericit/ printre plopii/ de peste drum" (Zbor); "mereu/ printre blocuri/ mă calcă/ un buldozer/ de întuneric/ transformându
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
că - un prim impediment - poetul nu are capacitatea plastică de a figura Răul, pe care îl stilizează și simplifică în felul în care procedează cu Binele. Ambele forțe, energii, teritorii sunt reproiectate naiv, cu un rafinament de carte poștală ilustrată. Îngerii și diavolii apar și dispar fără să lase vreo urmă în conștiința sau sensibilitatea lectorului; precum acele personaje translate din Biblie, dar vidate de conținut și cu trăsături convenționale, din lirica pe stoc a gândiriștilor. Schematică, simplistă este și reprezentarea
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
acum/ un copil nevinovat/ un copil ce nu a cunoscut/ încă/ urâțenia lumii/ și dintr-o dată desenul/ s-a schimbat/ s-a transformat într-o floare/ ce zâmbește/ privind la copilul/ al cărui păr blond/ a devenit/ o aură/ de înger" (Îngerul de lângă zid). Suntem la ani-lumină de însângeratele graffiti ale Ruxandrei Novac. Dar nu opoziția expresionism/ franciscanism este relevantă în cazul de față, ci involuntara caricare, la Ion Maria, a constituirii imaginilor poetice - și a lirismului însuși. La un moment
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
un copil nevinovat/ un copil ce nu a cunoscut/ încă/ urâțenia lumii/ și dintr-o dată desenul/ s-a schimbat/ s-a transformat într-o floare/ ce zâmbește/ privind la copilul/ al cărui păr blond/ a devenit/ o aură/ de înger" (Îngerul de lângă zid). Suntem la ani-lumină de însângeratele graffiti ale Ruxandrei Novac. Dar nu opoziția expresionism/ franciscanism este relevantă în cazul de față, ci involuntara caricare, la Ion Maria, a constituirii imaginilor poetice - și a lirismului însuși. La un moment dat
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
Ťacțiuneť sau Ťevenimenteť - este foarte bine structurată, astfel încît să prindă în matrice atît desfășurarea cronologică a reeducării, cît și personajele ei surprinse, în partea a doua a cărții, în microportrete standardizate. Capitolul final, "Instantanee macabre", nerecomandat celor slabi de înger, este și cel mai captivant, pentru că reușește să ofere, în doar zece pagini, panorama tuturor torturilor fizice și psihice care fac din Pitești un spațiu singular și simbolic în sistemul concentraționar din România. Fără acest capitol, aș fi rămas cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
mă scotoceam prin buzunare dă doamne să găsesc o țigare una măcar bine să-mi fie lene să-mi fie parcă și kant se plimba la oră fixă apoi prin fața mea trec fetele astea două aș vrea să am un înger grăsuț și un demon grăsuț de păcate să nu-mi ceară socoteală păcatele mele hrană lor să le fie și când oi obosi de-atâta viață să adorm leneș și fericit între fundurile lor moi elefantul în patul meu adormise
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
Cosmin Ciotloș Fără îndoială, Petru Cimpoeșu reprezintă marea descoperire în proza românească a ultimului deceniu. Tânăra generație de critici și l-a asumat aproape integral și exclusivist, începând - în ordine istorică - cu Simion Liftnicul, romanul său din 2001, doldora de îngeri și de moldoveni. Iată de ce dosarul de receptare anterior acestui succes, cuprinzând nume importante și valorizări deloc ambigue, pare a fi fost categoric clasat. Și - lucru mult mai grav - ignorat. Pot fi, în definitiv, de acord că adevărata temperatură a
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]