2,294 matches
-
mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e autonomă, ne răspunde d-l Barbu. Nu prin voința poetului de a o sustrage accidentului, ci prin specialitatea universului ei. Am mai vorbit cu alte ocazii de acea curăție de grup cristalografic a ceea ce este: ardere imobilă și neprihănit îngheț - versul. - Mai avem oare poeți tradiționaliști, care să continue drumul clasicilor noștri, fără să se abată de la evoluțiile culturale de azi? - Unul singur, Ion Pillat. Iubirea lui pentru formele noastre câmpenești și modul larg, încrezător de a le cânta (abia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua îți lustruiești cizmele cu visele mele. Dumnezeul meu poezie, îngheț la focul cuvintelor tale, amăgindu-mă cu o libertate iluzorie. Petru visa o altfel de libertate. Petru, cu fiecare vis dus până la capăt, ridica câte un zid. Petru se înconjura de cercuri concentrice proiectându-se în același timp în afara lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Rațiunea, În condiții extreme - era dat exemplul unor grupuri care nu mai mîncaseră de multă vreme - devenea un obstacol. Cei care nu-și ucideau semenii pentru a-i mînca piereau. Instinctul se dovedea salvator, chiar dacă nu pentru multă vreme, fiindcă Înghețul cuprindea tot. GÎndirea - cu care omenirea se fălise de-a lungul unei nenorocite de istorii - nu mai era de nici un folos. Thomas asculta - mai erau cîțiva inși În bibliotecă În ziua aceea, poftim, trecuseră șase ani! - și nu credea povestea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot. GÎndirea - cu care omenirea se fălise de-a lungul unei nenorocite de istorii - nu mai era de nici un folos. Thomas asculta - mai erau cîțiva inși În bibliotecă În ziua aceea, poftim, trecuseră șase ani! - și nu credea povestea cu Înghețul pentru că, după cum bine se vedea, lumea avea să fie luată de ape, tot cădeau din cer puhoaie, ghețurile de la poli, dimpotrivă, se topeau; pînă avea să fie Înecată și ultima furnică. Ar fi rămas peștii, delfinii, balenele, viermii de mare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Despre Antonia, care zicea că nu trebuie să te atașezi de nimic. Neînduplecată, invoca, de o vreme, mînia lui Dumnnezeu; glasul ei nu se ridica pînă la cer, de vreme ce nu cobora, de acolo, nici un pîrjol sau potop: mai degrabă un Îngheț, ca În romanul adus În discuție de Berg - fusese o iarnă aspră, anticarul și Rusoaica puteau să se ia de mînă. Ce-ar fi zis Antonia, dacă ar fi aflat despre taina lui Thomas? De urmașii acestuia, risipiți prin lume
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tineri, inteligenți, potriviți În pat, nepotriviți În rest, Își consumau alături o parte din zile. Ultimele Împreună, hotărîse, de nenumărate ori, În sinea lui Thomas. Berg a zis că rubedenia sa a mai scris un roman apocaliptic. După cel cu Înghețul planetei. I-a destăinuit asta lui Thomas - cînd s-au revăzut -, ceea ce l-a făcut pe acesta să creadă că amîndouă erau scrise chiar de către anticar: de la Berg cel Înțelept puteai să te aștepți la orice. Urma să Înceapă un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zicea multe. Poate așa Berg să fi aflat ceva și, cum tot scornea povești - probabil că le punea și pe hîrtie -, se gîndise că ar fi bine, mai Înainte, să le verifice efectul, aducîndu-le abil În discuție. Și romanul cu Înghețul planetei era, precis, tot al lui; Îl trecuse, și-a amintit Thomas, În seama unui văr sau unchi. Cine stă tot Între cărți, zeci de mii, nu are cum să nu se apuce să scrie și el măcar una. „Dumnezeu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
îi transportă cu microbuze, asistenți de entertainment. Doamne, când mă gândesc la lunile ianuarie din perioada copilăriei lui Andrei! Mi-e așa de greu să le mai întrevăd! Și mi-e așa de greu să mai îmi amintesc că printre înghețuri și sentimente de încarcerare sărbătoream poeți, citeam poezie, scriam chiar povești de trezit adulții din preajmă! Ieri am dat peste un 22 în care și-a făcut apariția, un editorialist empatic și omenos: Cristian Teodorescu. Românul cu chibrituri (trimitere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stare. Îmi pare foarte, foarte rău. Pur și simplu... mi-a scăpat din mână. Încep să șterg cafeaua cu un șervețel, având grijă să o împrăștii bine și pe restul documentelor. Nu mai avem copii ? întreabă unul dintre indivizi, și îngheț. — Erau pe nenorocita asta de masă, spune brunetul exasperat. Va trebui să le mai printăm o dată. — Știți ceva, dacă le mai printați o dată, aș vrea să-mi dați două copii, dacă n-aveți nimic împotrivă. Eddie își drege glasul. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l larg, uitându-mă bine înăuntru și băgând chiar mâna după hârtii rătăcite. Răstorn coșul de gunoi și-l scutur. Îmi trec mâna peste avizier. Dar nu găsesc nimic. Nici în fișet... nici în dulapurile zidite în perete. — Scuzați-mă. Îngheț, cu mâna în dulapul lui Arnold. Shit. Shit. — Da ? Mă întorc, trăgându-mi părul bine peste față și cu privirea în jos. Ce naiba faci aici ? E un stagiar. Bill... nu mai știu cum. Mai lucra uneori pentru mine. Stai calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zicând „să mori tu“, fără să‑mi dau seama. Și am zis despre o fustă că e „beton“! Oprim la o trecere de pietoni și eu mă uit pe geam cu interes, întrebându‑mă pe ce stradă suntem, când brusc îngheț, îngrozită. Uite‑i pe Judd și pe Kent. Chiar aici, în fața noastră. Traversează, și Kent spune ceva însuflețită, iar Judd dă din cap aprobator. O, Doamne. O, Doamne. Repede, să mă ascund. Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care le cunosc. — Îhm... nu, zic în cele din urmă. Nu cred c‑o știu. — Au o casă în South Hampton. Scoate o pudrieră și își verifică machiajul. Anul trecut am petrecut mai mult timp acolo, împreună cu familia de Bonneville. Îngheț. Familia de Bonneville. Din care face parte și Sacha de Bonneville. Fosta iubită a lui Luke. Luke nu mi‑a spus niciodată că erau prieteni de familie. OK, n‑am să mă stresez aiurea. Doar fiindcă Elinor e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Păi... îhm... Fața îi strălucește de încântare, din nu știu ce motiv. Îhm... uite‑l. — Mulțumesc foarte mult, aud o voce profundă de bărbat. O voce profundă de bărbat, cu accent britanic. O, Doamne. În clipa în care Luke intră în cameră îngheț, cu rochia Richard Tyler în mână. — Bună, spune zâmbind ușor. Domnișoară Bloomwood, am auzit că sunteți persoana cea mai pricepută la cumpărături din oraș. Deschid gura să zic ceva, dar o închid la loc. Gândurile îmi zboară prin cap ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Lionel încep să-i înghețe tălpile. Îi comandă lui Jean: — Adu-mi douășpe ceaiuri fierbinți. — De fructe sau verde? îl întreabă profesional chelnerul. — De care vrei, numai adu-le cât mai repede! Pe rând sau toate odată? îi prelungește Jean înghețul. — Toate deodată: apa separat, pliculețele poți să le păstrezi. Jean revine cu un ceainic încăpător. Fără să-l întrebe nimic, toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
perpetue din natură a ramurilor, a umbrei, a apei îngână somnul etern al morții. În Despărțire sau în De câte ori, iubito, mișcări temporo-spațiale în opoziții polare exprimă imposibilitatea reapropierii sufletelor: Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,/ Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț/ Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți". Tipice pentru universul în neliniștită expansiune sunt poezii precum Dintre sute de catarge și Stelele-n cer, în care spațiul se lărgește continuu prin mișcarea elementelor: valurile, vânturile, stelele, trecerile toate. Deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
credea că "absolutul (existenței) este frate cu moartea". Pentru că esența ființării pentru a dura, trebuie să se afle neîncetat în devenire, deoarece cosmosul nu este dat odată pentru întotdeauna, ci se recreează pe sine din mers. Oprirea ar însemna încremenire, înghețul tanatic. c. Condiția sine qua non a realizării înveșnicirii vieții omului este să se reușească totodată atingerea unui alt absolut cel axiologic, cel etic. Empedocle afirma că întregul cosmos evoluează sub semnul ciclicității iubire-ură, armonie-dizarmonie, creație-distrugere; iar Heraclit era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie Din ochirile-ți murdare ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! dismețit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece Mă învață cum asupră-ți eu sa caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri; Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
deie luna plină, iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânță de lumină Din duhul gurii tale ce arde și înghiață. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Străbateți voi pământul și a lui măruntaie, Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie, Să-nchege apa-n sânge, din pietre foc să saie, Dar inima-i fecioară hrăniți cu sânge cald". Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere; El vede toată firea amestecat-afară - Ninsoare, fulger, ghiață, vânt arzător de vară - Departe vede-orașul pe sub
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
avea puterea supremă de a vehicula, prin urlete, BIG-ul și, prin strigăte, BANG-ul, lumina gândului-spațiu al ideii, fotonul creației, anatomia ei, nucleul nașterii, particula morții devenită etern. Dacă îi era frig, crea antifrigul, prin urlet direct proporțional cu înghețul, din oamenii-urlet, care hotărau, delimitau, trasau, zideau granițe, lacăte, labirinturi de urlete gunoierești, mașini care le tocau gălăgia în mărunte gălăgii și acel superior, acel cuvânt întreg eliminatoriu, șuierat în nota si bemol: O-PA! Dimensiunea a doua "M i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am creat iarnă, Mioara. Dacă mi-ai creat o iarnă, celelalte anotimpuri unde sunt, Mamă? Celelalte anotimpuri nu există, Mioara. Tu ești o iarnă continuă, un frig continuu cu soare zgârcit. Eu sunt o vară continuă, pentru că mă raportez la înghețul din tine. Și-mi iau măsuri să nu-ți semăn. Și dacă am un pol înghețat, în raport cu el, opusul său trebuie să fie cald. E logic mamă, dar poți inversa Polii. S-au inversat Mioara, dinainte de nașterea ta. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și astfel se reface legătura racordurilor I cu Es, compresorul alimentând instalația. Racordul Ra se va folosi numai când drezina este garată putându-se efectua legături de igienizare a acesteia, retușuri, vopsitorie sau de alimentare scule pneumatice. c) Pompa împotriva înghețului LA 1100 (poz. 9) este racordată în paralel între regulatorul de presiune și rezervorul principal și conține o supapă de sens, o pompă cu piston acționată manual, rezervorul de lichid antigel, și racordurile de intrare I și ieșire Es. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
De foarte aproape. Se montaseră oglinzi concave de-o parte și de alta, fiind văzuți până în sămânță, de la distanțe uriașe, de către temuții profesori. Pentru a ni se urmări reacția la trenuri. Se făcea frig la trecerea Acceleratelor, ger la Intercity, îngheț prelung la scurgerea Marfarelor. Lumina feliată de vagoane abia făcea față umbrelor reci care nu se mai terminau. Și Luna era un soare pentru noi, dacă vinețeala fețelor se transforma în paloare, bucurie de scurtă durată, pentru că se ivea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
brusc precum începuse. Toată lumea încă aștepta. Poate mai era ceva... poate urma cel de-al doilea val... poate... dar nu mai era nimic. Corvium știa! Stătuse impasibil tot timpul, făcând nimic altceva decât să se minuneze de armonia înfricoșătoare a înghețului care i-a scufundat pe ceilalți în teroare. Totul înghețase! Totul încremenise afară! Deci de asta am alergat... mersi, Corvium! Sergheiov se ridică de jos și se uită uimit la geamul de lângă el, gândindu-se la ce soartă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]