5,200 matches
-
V-am spus ce s-a întâmplat. Facem stânga imediat... și ne apropiem, a întrerupt-o el la fel de calm, dar cu pe un ton mai ridicat. "Al naiba nesimțit! Tot el face pe nervosul... După ce că are o voce de te-ngheață..., bâr! Și privirea e la fel de rece", a exclamat Amalia când a simțit că este examinată și i-a văzut ochii în oglinda interioară de deasupra parbrizului. Începuse să se teamă, deși nu știa de ce. După câteva minute de mers, teama
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
cap într-o fracțiune de secundă. A căzut moale pe banchetă, eliberând un icnet dureros din gura-i rămasă întredeschisă... ... Când el se forța să scoată zăvorul de jos al porților grele de fier forjat, după ce descuiase destul de greu lacătul înghețat de la lanțul ce ținea strâns cele două părți, Amalia începea să-și revină. Era încă amețită. În întunericul dens, lămpile de poziție ale autoturismului lăsau să se vadă doar puțin din gardul masiv de beton de o parte și de
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
le-a încleștat pe volan, cu brațele încordate. Mașina căpătase viteză pe pantă. Stratul subțire de zăpadă proaspătă acoperea zgomotul ușor făcut de motor. Bărbatul era aplecat și trăgea de acel zăvor înfipt mai bine de-o palmă în gaura înghețată din beton. Când mașina a ajuns la patru-cinci pași de el, a auzit zgomotul. S-a ridicat încet si s-a întors să vadă de unde vine acel uruit ușor. Când a văzut mașina atât de aproape, gata să-l lovească
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
și metalul greu al porților. A început să împingă, ba în mașină, ba în porți, fără să realizeze că nimic nu se mișcă cu toate opintirile lui. Plângea și țipa. S-a apropiat din nou, i-a luat o mână înghețată de pe capotă și a început să o pupe, scuturat de suspine. - Ți-am zis, Gavrilă, tată, să-mi spui când vii... Nu se întâmpla nenorocirea asta. Gavrilă! Nu muri, băiatu’ tatii. - ... Iar... zici..., iar vorba... aia..., nea Vi... Viorele..., a
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
ușor acoperit de firave flori de gheață. Nu mai aveau puterea de a transmite nimic. Nici ură ori bucurie, nici răutate ori regret. Acea privire nu cerea nici îndurare sau iertare, dar nici nu mai amenința sau înfricoșa pe nimeni. Îngheța. Încă gemea, mult mai slab, dar nu-și mai putea mișca brațele. Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea viața în zăpada ce nu reușea să-l înghețe și nici să spele din
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
amenința sau înfricoșa pe nimeni. Îngheța. Încă gemea, mult mai slab, dar nu-și mai putea mișca brațele. Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea viața în zăpada ce nu reușea să-l înghețe și nici să spele din el urmele ultimei halte din calea destinului... S F Â R Ș I T Referință Bibliografică: Episodul 13, Cap. V, Chemarea destinului, din CHEMAREA DESTINULUI / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1672, Anul
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
bine conturat, Nimic din poezie n-aș schimba, Aș scrie totul ce-i adevărat! Dar eu nu pot s-ajung departe, Am încă multe de-nvățat în viață, Dacă deschid nepăsător o carte, Totul mi se pare nou și mă îngheață! Turda 21 octombrie 1964 Referință Bibliografică: ETERNUL VIS / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ETERNUL VIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381820_a_383149]
-
pâinea ce ne naște,și vin din trupul nostru,... IX. CRUCEA VIEȚII, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016. Prea multe lacrimi vai, vor curge din noi, de la o cruce -n altă cruce, așa vor îngheța în fiecare gând, doar crucile din suflete ce plâng. Și peste tot, vor adormi-n zăpadă toți câinii singuratici de pe stradă, iar noi ascunși în liniștea din case, vom țese viața în albul de mătase. Prea multe lacrimi înghețate-n
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
vor îngheța în fiecare gând, doar crucile din suflete ce plâng. Și peste tot, vor adormi-n zăpadă toți câinii singuratici de pe stradă, iar noi ascunși în liniștea din case, vom țese viața în albul de mătase. Prea multe lacrimi înghețate-n lume, de mult prea frig în părăsiri postume! Nici nu mai știm de ce am plâns aseară, acest cotidian televizat omoară. Prea multe se adună-n în obosite oase, ca niște zale grele ale unui cavaler medieval, care o viață
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
care nu ne minte, când construiește din cuvintele elipse, o lume fără moarte atârnată-n vise, cu prea multă iubire adormită-n ... Citește mai mult Prea multe lacrimi vai, vor curgedin noi, de la o cruce -n altă cruce,așa vor îngheța în fiecare gând,doar crucile din suflete ce plâng.Și peste tot, vor adormi-n zăpadătoți câinii singuratici de pe stradă,iar noi ascunși în liniștea din case,vom țese viața în albul de mătase.Prea multe lacrimi înghețate-n lume
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
așa vor îngheța în fiecare gând,doar crucile din suflete ce plâng.Și peste tot, vor adormi-n zăpadătoți câinii singuratici de pe stradă,iar noi ascunși în liniștea din case,vom țese viața în albul de mătase.Prea multe lacrimi înghețate-n lume,de mult prea frig în părăsiri postume! Nici nu mai știm de ce am plâns aseară,acest cotidian televizat omoară.Prea multe se adună-n în obosite oase,ca niște zale grele ale unui cavaler medieval,care o viață
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
L-am numit aici pe Valeriu , doară, Chiar dacă-n Canada scrie cu folos! Aparține Vrancei, un loc luminos, Iar în suflet poartă a lui țară !... Revenid la mine, tare mai scriu greu ! Început-am dis-de-dimineață ! Pixul care scrie iată că-ngheață Și, oricum ar fi, n-aș mai scrie eu! Virgil Ursu Munceleanu! Referință Bibliografică: NU POT SCRIE LA... COMANDĂ! / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ursu
NU POT SCRIE LA... COMANDĂ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381889_a_383218]
-
Andrada Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului ASCUNDE-MA ÎN POEZIE Ascunde-ma în poezie de răul dintre noi, În nopțile înguste, nu ma uită în ploi Care în pletele-mi bălaie urmează să înghețe, Prea ferecandu-mi chipul în umbre de tristețe. În lumea-n care suntem, o lume uluitoare, Măi mor pe rând iluzii iar viața încă doare, Mai sunt atâtea care ar mai fi fost în plan Dar care-n forță sorții
ASCUNDE-MA IN POEZIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381953_a_383282]
-
cuvintelor exprimate. Mereu simt că trimit către tine prea puțin din prea plinul a ceea ce vreau să ajungă în inima ființei tale firesc. Atunci am scris... (...) Totul a revenit către mine, ca un dar imens de la tine, prin câteva cuvinte. Înghețasem o clipă în fața porții de urcare pe vapor. M-ai învelit în bucurie profundă. O trăiesc cu foamea ființei care a regăsit miezul azimei la răscruce, după un timp în care ruga i-a fost hrană vie, în seceta câmpului
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
răspunsul îl resimt în fiecare ungher al inimii. Suprafața oricărei măști se fisurează. Erupe iar și iar vulcanul. Ațipesc răstignită între vârful jetului de lavă și candela cuminte în care uleiul este tot mai clar. Se bate tactul cu degetele înghețate de atâtea limite. Aseară am răbufnit în scris, apoi am râs de mine privind oglinda. Femeia din mine strălucea, cealaltă râdea cu lacrimi de toate câte strâng în brațe și îmbrac, pentru a nu-mi mai frig, frică de arderi
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
Maria-Ileana Tănase Trepte prin gânduri am urcat senină și n-am găsit tăcerii mele, nicio vină, nu-nșir cuvinte pentru nimic în lume, iar tristețea am ascuns-o în volume. Cad fulgii gri pe trepte de-ntrebare, chiar zidurile au înghețat de mirare, pe-aceleași trepte urc acum tăcută, dar gândul flămând fruntea ți-o sărută. Este noapte târziu și ninge ca la poli, iar în templul iubirii am slujit apostoli și rămân credincioasă acestei religii, căci de viscole n-au
GÂNDUL FLĂMÂND de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381998_a_383327]
-
plecăm repede, ca să ne întoarcem degrabă la ea! Până să se dezmeticească Floricica și să gângurească vreo vorbuliță, cei doi plecaseră deja. Totuși, după câțiva pași, cel mare i-a strigat : -Du-te în casă, Floricica! Dacă stai afară, ai să îngheți și ai să răcești. Se supără mama pe tine dacă mori. Până să-i dea replica fetița, băieții se făcură nevăzuți. „Nu-i nimic!” își zise micuța. Se întorc ei repede.” Și se rezemă de zidul blocului, în așteptare. Așteptă
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
care o cunoșteau pe mama lor. Alții, doar o priveau mirați, fără s-o întrebe, fără s-o ia în râs Se răsteau la ea autoritar. (Doar erau oameni mari). -Băi, asta mică! Du-te în casă că ai să îngheți aici și te bate mă-ta! Se uita la ei de jos...sfidător...cu ochișorii ei negri și mari, spunându-le în gând: „Ei, și? Ce vă pasă vouă? O să vedeți voi!” Și timpul trecea...iar răbdarea Floricicăi a-nceput
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
mea din fragmente de sub tălpile sorții, din miezul trăirilor. *** Întreabă cuvintele, flăcările, de ce atâtea candele aprinse într-o talpă de sunet? Tropot de gânduri aruncă din centrul drumului, secundele amețite de așteptări inutile. E frig. Atât de frig, încât a înghețat leagănul de iarbă și tălpile Domnului nasc țurțuri în inima pământului. Un hohot de iarnă se aude sau vara răsturnată în octombrie arde frunzele ruginite pentru îndrăzneala de a fi viitoare cuvinte în miez de frază. Pe străzi, calcă apatic
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
DESCHIDE, TATĂ, POARTĂ Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Deschide,tată, poartă, eu am venit acasă Și-un lacăt pus cu lanțuri, să intru, nu mă lasă Deschide, mama, ușa, am înghețat de frig! Nu mă aude nimeni? Nu auziți cum strig? Unde v-ați dus, ce faceți acolo, între umbre? Zăresc după perdele fetele voastre sumbre, Voi vă mișcați prin casă închiși între pereți, Ceva ați vrea să-mi spuneți și
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
munți. Am trecut și prin tuneluri dar nu așa lungi ca în sud, doar de cinci sute de metri și erau prin munte nu pe sub fiord. Când ne-am apropiat de graniță, peisajul era deja glaciar, lacurile dintre munți erau înghețate, pescarii își încercau norocul la copcă, iar amatorii de sporturi de iarnă se plimbau pe lacul înghețat bocnă cu schiurile sau cu sky bordurile. Pe marginea șoselei vedeai mașini parcate în refugii fără nicio persoană pe lângă ele, lăsate în voia
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
vreo notiță pentru că, după părerea lui, noțiunile predate erau generale și bazale, neaducând nimic nou cunoștințelor proprii. La un moment dat, profesoara se opri din predat și scris la tablă și îl ridică în picioare: - Băiete, zâmbetul tău este ironic! Înghețară cu toții la tonul ridicat, acuzator, care sună spart în sala amuțită. - Așa e fața mea, îndrăzni să se scuze, pentru că nu își dorea nici un fel de probleme cu doamna care se părea că nu cunoaște aspectele legate de înfățișarea lui
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
L-am numit aici pe Valeriu , doară, Chiar dacă-n Canada scrie cu folos! Aparține Vrancei, un loc luminos, Iar în suflet poartă a lui țară!... Revenid la mine, tare mai scriu greu! Început-am dis-de-dimineață! Pixul care scrie iată că-ngheață Și, oricum ar fi, n-aș mai scrie eu! Deci... mă-opresc acum, las așa cum este, C-ori ce-aș scrie, rămâne de... poveste! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: UN CHIN DULCE-AMĂRUI! / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
UN CHIN DULCE-AMĂRUI! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380338_a_381667]
-
2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Încerc să rostuiesc în viață fără tine, Căci drumurile noastre s-au tot depărtat! Dar nu-s decât un tren ce-a deraiat pe șine, Sunt o busolă-al cărei ac a înghețat! M-am tot crezut atotputernic și tenace Precum stejarul ce fălnicește-n zare... Și fost-am chiar așa! Dar ce mai pot eu face Când, fără tine, sufletu-mi tot moare!... Adorm târziu, de mai adorm, în câte-o noapte; În
FĂRĂ TINE de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380337_a_381666]
-
om abate—n fugă prin Calea Lactee, Să știi că tocmai o pagină de vis s-a scris, Iar noi vom naște, ciclic, înc-o epopee! De n-ai să vii, iubito, chiar mâine,-n Univers Și vei tergiversa prin clipe secundare, Îngheța-va-mi pana-n rima ultimului vers Iar Poezia ne va fi mistuitoare! E dreptul tău s-alegi de vei veni chiar mâine Și-al meu să sper, ferice, că doar așa va fi... Ne vom hrăni galactic dintr-o
VINO MÂINE ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380331_a_381660]