4,243 matches
-
de la The Flats și o ținea așa pînĂ În Jessup. CÎnd auzea cîte o mașină venind se oprea pe marginea drumului, așteptînd să Îl ia și pe el; uneori nu-l lua, caz În care mergea mai departe pe șoseaua Înghețată. Depindea de cît de Încărcate erau mașinile, și mai conta și dacă erau femei Înăuntru, asta pentru că orbul mirosea destul de tare, mai ales iarna. Însă pînĂ la urmă oprea cineva, pentru că era totuși un orb. Toți Îl știau și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lui de schimbare. M-am înșelat. Patronul era în spatele barului și striga să facem liniște. A dat televizorul la maxim ca să putem auzi vestita numărătoare de la miezul nopții. Se transmiteau scene cu petrecăreții din Trafalgar Square, săraci, amețiți ori străini înghețați care urmau să afle că nu vor găsi nici un club deschis după miezul nopții, așa că trebuia să se transforme cu toții în Cenușărese, să se înghesuie în metrouri sau în autobuze. Acolo urma să aibă parte de onorabila tradiție a hărțuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încă portretul bărbos al răstrăbunicului, cel care își pierduse nevasta la cărți. Soțul străbunicii fusese un om mai așezat: concentrat pe negoțuri, iarna își scotea băieții afară să spargă gheața, în timp ce el se dădea pe derdeluș. Odată, unul din băieți, înghețat bocnă, îi ceruse doi bani să-și ia o plăcintă caldă de la un vânzător ambulant. Taică-său, care venea în fugă să poată aluneca cât mai mult pe ghețuș, îi dădu o bătaie soră cu moartea. Disciplină austriacă, nu glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tatăl ei preferat! Se întorcea acasă turtă și găsea o vorbă bună numai la fiică-sa. Pe la cincisprezece ani, ea a vrut să se sinucidă din cauza scandalurilor din casă. A stat, iarna, două săptămâni cu spatele rezemat de un perete înghețat. A făcut dublă pneumonie. Maică-sa a internat-o într-un sanatoriu, la un doctor renumit. Sfatul a fost să nu mai fie lăsată să se confrunte cu tensiuni mari. Sabina, mai târziu, a dat examen de admitere la Facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sufletul ei. I-am vorbit de noi doi, de planurile noastre, am cedat chiar în fața ideii de căsătorie. Degeaba. Vorbeam de unul singur. Îmi amintesc perfect cum stătea la măsuța de la oglindă și curăța portocale. Pe chip avea un zâmbet înghețat. Dacă repetam o anumită întrebare exactă, dădea din umeri, nepăsătoare. La un moment dat nu m-am mai putut stăpâni și am început să plâng. Mă privea ca și cum aș fi fost un al doilea dulap din cameră. Despărțea portocalele cojite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase să-i închidă ochii albaștri și gura știrbă. Mâna dreaptă îi rămăsese înțepenită de la cot în sus. În camera tăcută și întunecată strigătul său mut era înspăimântător. Scântei albastre îi țâșneau din ochii înghețați. Pumnul suspendat în aer izbea o țintă nevăzută. Omul revoltat încremenise în timpul unei explozii de viață; se găsea suspendat între victorie și înfrângere. O clipă, m-am gândit că ar trebui expus într-un parc, pe un soclu. Îngropat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de sub stratul de zăpadă. Soarele de primăvară îți luminează viața, mireasma florilor în adierea vântului îți trezește sentimente de bucurie și fericire în același timp. Copacii se trezesc din somnul lor lung cât iarna. Scoțându-și capul din pământul încă înghețat, până și soarelui i se încălzesc razele reci, încurajând efortul micuțelor floricele de a învinge încă o dată iarna. Așa se face că acum primăvara a reușit din nou să câștige inimile noastre. Iarba verde, apărând împreună cu gingașii ghiocei, a chemat
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
recognoscibilă, închipuind un menorah. Drept policandru, o roată de alamă de mărimea naturală a uneia de la car, cu douăsprezece spițe, suspendată cu trei lanțuri zdravene de tavan, pe a cărei circumferință ardea o duzină de becuri electrice țuguiate, precum flăcările înghețate ale lumânărilor și care trimiteau mănunchiuri de răsfrângeri reci și tainice, în unda eterică a cristalului neguros, venețian. Fapt remarcabil, pe peretele din stânga se înșiruiau, într-un cortegiu enigmatic, melancolic, reflectat extra-mundan de apele oglinzii chintesență a penitenței refulate, reproduse
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pustiuri, râuri, lacuri și torente, prin păduri interminabile, cât veacul, cu urși, lupi, râși și tâlhari, la pândă; drumul șerpuind agale, prin poieni, prin lunci, pârloage, miriști și câmpii, prin praf, sub vipia soarelui încingându-le armurile ori sub văpaia înghețată a lunii; drumul nesfârșit, întortocheat, drumul fără de întoarcere, către Pontul Stâng, și mai departe, înainte, mereu înainte, înspre stelele reci și neprietenoase ale Nordului. Cu un an mai devreme, slăvitul Bela, Regele Ungariei, Croației, Dalmației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Toamna a domolit razele soarelui. Ea a desenat apoi pe cer nori cenușii și apăsători. Frunzele aleargă îngrozite, alungate de suflarea năprasnică și înghețată a vântului. Pomii încă mai sunt înveșmântați cu haine galbene și ruginii. Numai unele fructe au rămas pe pomii înverșunați, acestea fiind merele și nucile care, în curând, vor fugi de prin așternutul crengilor colorate. Deodată, stropi reci de ploaie
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
de efectele conservante ale congelatoarelor. Dacă ar visa, astfel de meditații contemplative ar fi scurte și șovăielnice. Funcționa, analiza și avea grijă ca oamenii care hibernau în cuvele lor să fie feriți de moarte, acea moarte care pândea îndărătul somnului înghețat, ca un imens rechin cenușiu urmărind o corabie pe mare. Evidența veghei neîncetate, mecanică și electronică, a lui Nostromo, se vedea și se auzea pretutindeni în interiorul liniștitei nave, în acest zumzet domol și în aceste lumini care alcătuiau respirația unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
făcu un raport detailat. ― Este vorba practic de un amestec primar. Azot inert din plin, puțin oxigen, o concentrație puternică de dioxid de carbon liber. Mai este și metan și amoniac, o parte din acest din urmă existând în stare înghețată... e frig afară. Voi studia acum originea constituenților, dar nu mă aștept la vreo surpriză majoră. Totul pare extrem de banal și irespirabil. ― Presiunea? ― Zece din patru pe centimetru pătrat. N-ar fi o problemă, numai dacă vântul nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să gustați din apa pe care o veți găsi din loc în loc, dacă o fi, dar cred că nu e cazul. ― Mai e ceva de știut? întrebă Dallas. ― Da, crusta de bazalt. Abundență de lavă întărită și răcită. Și aer înghețat, mult sub zero, îi informă Ash. Vom avea nevoie de scafandri pentru contrabalansarea temperaturii exterioare chiar dacă aerul ar fi respirabil. Dacă este ceva viu afară, trebuie să aibă o piele foarte rezistență. Dallas păru resemnat. ― Cred că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să fie - măcar într-o măsură și măcar pentru o vreme - decît societăți de „parveniți”. Marea decompresie din ’89 izbucnește aproape peste noapte într-o lume de clase, nu de caste, în care pozițiile sociale sînt însă aproape la fel de siluit înghețate, astfel încît după revoluție fiecare dintre noi a devenit liber să se repoziționeze în noua societate conform cu visele, frustrările și refulările sale anterioare. Cu toții am dorit să „parvenim” la situații pe care înainte nici nu le visaserăm, iar acum le
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
adăpostit unde să petrec noaptea. Peste ceva timp, s-a făcut întuneric și un foc mic luminează poienița în care m-am cuibărit. De pe cer cad stele. E un cer de august. Deschid ochii cu primele raze de soare, cam înghețat și înțepenit. Cobor cum pot la izvor, ca să-mi dau cu apă pe mine și să mă trezesc. E rece și miroase a cort. Apoi încep să cobor grăbit. Nu știu cît e ceasul. În dimineața asta se întorc ai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Așa s-a cam terminat totul. Pe Mendebil l-a trimis maică-sa la bunici sau la vreun internat sau în altă parte, căci nu l-am mai văzut niciodată. De a doua zi a început să plouă mărunt și înghețat, până ce tot spatele blocului s-a transformat într-o mocirlă unde nu mai era chip să te joci. După vreo săptămână am început școala și până în vară gașca s-a cam destrămat. Au urmat mai mult de douăzeci de ani
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
amețească gura moale, gustul fad al buzelor și dinților și limbii ei, mirosul de șampon al părului ei, aroma genelor ei, învățam, pe sub bluză, forma sânilor ei. După ce ne despărțeam o luam pe jos câteva stații de tramvai, prin fulguiala înghețată. Aerul iernii îmi făcea bine. Palmele mele păstrau mirosul pielii ei până noaptea, când adormeam. Ni s-au întîmplat multe lucruri ciudate în timpul drumurilor spre casa ei. Într-o noapte senină ca un cristal, trecând prin piața Galați, priveam amândoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fularul și cojocul și-am mers pe străzi până în centru. Dimineața era orbitoare. Zăpada de pe trotuarele bulevardelor, de pe balustrada de cauciuc a scărilor rulante din pasaj, de pe turnulețele Universității și Institutului de Arhitectură îmi dădea o stare de exaltare. Aerul înghețat și scânteietor îmi amorțea, limpede ca sticla, senzorii interiori, îmi ștergea imaginea care încerca tenace să mi se lipească pe pereții craniului: el și ea pe motocicletă, cu căști portocalii, dintr-a Ginei prelingîndu-se pe umăr o viță castanie de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reiau deci manuscrisul, profitând de siesta colegelor, care citesc sau își pilesc unghiile. Acum câteva zile, pe când povesteam cum Gina adormise cu ochii deschiși, în care văzusem reflectat propriul ei chip în loc de al meu, am retrăit acel moment de spaimă înghețată. Am simțit nevoia să revăd, să știu din nou și din nou să nu înțeleg. M-am ridicat de la birou și am smuls cu disperare husa de pânză de pe oglindă. Am privit. Apoi am început să țip. Am luat de pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până acasă, prin zăpada apocaliptică, cu greu împinsă în troiene de insectele metalice ale mașinilor de deszăpezire; în farurile lor orbitoare, albastre, zăpada cădea și cădea, părând că vrea să acopere odată lumea. Mănușile mi se udaseră și cruste moi, înghețate, îmi pătrunseseră și în ghete. Pe când treceam prin fața vitrinelor luminate, cu manechine încremenite pe schiuri, purtând pulovere și canadiene la modă, în lumina roșie și verde, fluorescentă, am văzut de departe înaintînd înspre mine o pereche îmbrățișată. Erau elevi de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am ieșit să iau puțin aer. Nu mă putusem stăpâni să nu mă gândesc la ea imediat după ultima secundă a anului trecut și mă gândeam mai departe la ea în timp ce mergeam de-a lungul șoselei Ștefan cel Mare, întunecată, înghețată, luminată stins de lămpile portocalii, ca un adevărat culoar de infern. De la colțul blocului, am cotit pe Aleea Circului. Fulguia, foarte rar, dar pe jos zăpada ajunsese până la genunchi, înotai, pur și simplu, în ea. Boschetele de tuia și brazii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care cobora spre lac. Aici, în vale, ceața devenise și mai groasă. Din loc în loc, câte un bec cu neon îi mai spărgea masivitatea. Era umezeală și frig, dar nu-mi păsa. Curând am distins sălciile care împrejmuiau ovalul lacului înghețat. Acolo era capătul. Am pășit pe gheața acoperită de zăpadă moale. Abia îmi vedeam mâna întinsă prin pâcla de aici. Arn mers mult, cu pași mici, pe gheața lacului, apoi, năpădit brusc de-o undă de durere, m-am ghemuit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o undă de durere, m-am ghemuit și am îndepărtat cu mâinile înmănușate stratul de zăpadă. Dedesubt, gheața era netedă și neagră. Plutea o tăcere de planetă moartă. Nu se vedea nimic nici la doi metri. Eram singur în mijlocul lumii înghețate. Fermecat de acea lume nouă și stranie, uitasem de Gina și de orice. Privind adânc sub gheață, am putut vedea, încurcat în mătasea-broaștei, un copil înecat. Era blond și avea fața verde ca smaraldul. Nu am putut să-l privesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pătrundă in creierul meu și să-și lase acolo mesajul teribil. Nimic însă nu răzbătea până la mine. Nu înțelegeam decât că e, poate, o femeie părăsită, care ieșise ca și mine în iarnă. Am lăsat-o pe Aleea Circului și, înghețat bocnă, m-am întors acasă. În toată acea vacanță de trei săptămâni, Gina n-a mai dat nici un semn de viață. Eu nu i-am mai dat telefon. Orgoliul nu-mi mai permitea să fac primul pas. Serile sufeream câinește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cafea. Mă mir că nu ți-a căzut. Te-am ajutat să te îmbraci. Mi s-a părut că te-ai mai trezit nițel, altfel nu te-aș fi lăsat să pleci." Țin minte cum am ieșit în aerul înghețat, de ianuarie, cum am așteptat troleibuzul în stație și cum, când a venit, am căzut grămadă în zăpadă, încercînd să mă prind de bara mașinii. Acasă nu era, din fericire, nimeni. M-am trântit pe pat în uniforma de elev
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]