3,183 matches
-
o vreme dezagreabilă, ai fi preferat să tricotezi, dar n-ai încotro. Din fericire, ești singura doamnă din câte cunoști care nu se stropește pe picioare. Îmbrăcă trenciul căptușit cu o blană subțire apoi, cu mișcări iuți și îndemînatice, își înghesui buclele sub toca neagră. Motanul proptit pe labele din față se amuza jucîndu-se cu aparatul de fotografiat. ― Fii cuminte, Mirciulică! Înțeleg că te plictisești singur, dar, crede-mă, sânt o-bli-ga-tă să ies. Trebuie să pun scrisoarea la poștă. Și apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
izbândă. În al doilea rând... Îi aruncă o privire furișă: în al doilea rând, nu văd de ce nu aș recunoaște-o, sânt și puțin superstițioasă. Rândul trecut, când ne-am despărțit, nu mi-a mers prea grozav... Își aranjă pălăria înghesuind sub calotă buclele rebele. ― Pot să-ți spun că nu vom lua mare lucru cu noi. Inventarie conținutul poșetei încruntînd puțin sprîncenele: Evident, o cutie de pudră și creionul dermatograf. N-am avut ni-cio-da-tă sprâncene frumoase... Nu știu dacă ți-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
păru că distinge un licăr de dispreț în ochii doamnei Miga și durerea i se încolăci ca un șarpe în jurul inimii. * Raul Ionescu se răsuci fulgerător. Dascălu, pe vine, se zguduia de râs. ― Ți-a plăcut? Pe buzele inginerului se înghesuiră vorbe groase. Femeia din ramă zâmbea în spatele evantaiului. Un zâmbet ciudat. CAPITOLUL VIII ȘANTAJ "Zece pânze au luat! Rembrandt, Dürer, Botticelli... Băieții ăștia sânt într-adevăr prea lacomi, draga mea! Tu te vei mulțumi doar cu Femeia lui Goya. Ți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica șubredă, înghesuită în patul de bronz. Vorbele se rostogoleau, susur limpede veghind somnul motanului. Târziu adormi strângând în brațele ofilite cărămida care se răcise. * Doru Matei crăpă ușa aruncând priviri furișe. Din odaia lui Grigore Popa răzbătea un glas cu intonații specifice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără să-și camufleze surpriza. Melania Lupu zâmbi modest. Obrazul roz deveni brusc carminat. ― De mult... Eram, bineînțeles, mai tânără. Tuși, încercînd să-și ascundă tulburarea: Domnul Van der Hoph este o persoană foarte respectabilă. ― De, făcu Popa cu capul înghesuit între umerii înguști. Să vedem până la urmă. Să vedem... Sculptorul șopti la urechea lui Panaitescu: ― Ăsta se suspectează și pe el... Auzi un foșnet și întoarse capul. Manșeta unui ziar apăruse sub ușă. Făcu câțiva pași. Glasul lui Popa îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
modestă. ― Nu e nimic extraordinar, domnule Matei. Oricui i-ar fi putut trece prin minte, cu condiția să se gândească în liniște. Dumneavoastră erați prea afectat... Își trecu vioaie mâna prin păr: Acum trebuie să ne grăbim. Grigore Popa își înghesui zâmbetul. Privirea ascunsă sub sprâncenele groase îi strălucea. ― Să ne grăbim. Avem, bănuiesc, de jucat o mică comedioară. ― Întâi, propuse Melania Lupu, trebuie să-l transportăm pe domnul Panaitescu în camera dumnealui. ― Las' că stă destul de bine și aici, opină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi zis că pereții sânt atât de subțiri, observă maiorul zâmbind. ― Foiță de țigară! Nu vă uitați că e casă veche. Dar luați loc, vă rog! Îi împinse un taburet mic de lemn cu trei picioare. Într-un colț, erau înghesuiți mai mulți saci de ghips. Siluete ciudate, obiecte sferoide și ovoidale, din care răsărea pe neașteptate câte un ciot lung și contorsionat, stăteau pe niște postamente rudimentare. Divanul, foarte scund, se afla sub fereastră. Afișe de la expozițiile sculptorului incendiau pereții
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Aproape simultan se auziră pași și o voce puternică de femeie. ― Imediat, Gheorghiță! Apăru un chip oval, cu ochi negri, rotunzi. Putea să aibă 55 sau 60 de ani. Purta părul destul de lung și o cunună de bucle mici, sure, înghesuite la tâmple și deasupra frunții. În ciuda pieptănăturii, nu încerca deloc să pară mai tânără. " Pur și simplu așa a apucat, gândi Cristescu. Acum 25 de ani cred că nu-i stătea rău..." Observase fenomenul chiar și la cele mai sobre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
NU AUZIȚI... VREAU SĂ-I VORBESC ÎNTRE PATRU OCHI DOMNULUI HEDROCK. PELDY SE ÎNCLINĂ SERVIL: \ VĂ ROG SĂ MĂ IERTAȚI, DOMNULE GONISH. MI-AM DEPĂȘIT ATRIBUȚIILE. SE DĂDU ÎNAPOI ȘI LE FĂCU SEMN OAMENILOR LUI SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE. ACEȘTIA SE ÎNGHESUIRĂ CA ÎNTR-UN VÎRTEJ ȘI PUSERĂ ÎN ȘOAPTĂ ÎNTREBĂRI. DAR PESTE MAI PUȚIN DE UN MINUT HEDROCK RĂMASE SINGUR CU NEGATISTUL, ȘOCUL INIȚIAL ATENUÎNDU-SE ÎNTR-O SERIE DE VĂLURELE MINTALE, DUREROASE. DEȚINUT. ÎNTR-UN FEL, FIREȘTE, ȘTIUSE ACEST LUCRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a se schimba. Apoi o luă el înainte către măruntaiele astronavei. Intrară într-o adevărată lume a motoarelor. Reactoare titanice de modelul știut, bazat pe sistemul cu expansiune, monștri strălucitori de formă ovală care umpleau în întregime o sală mare înghesuindu-se aproape burtă lîngă burtă pe întreaga pardoseală. Hedrock le numără de la treapta cea mai de jos. Erau 17 și simțea că celălalt se așteaptă să-și manifeste surprinderea. ― Bine, dar aici sînt motoare care produc 30 de milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
începu să se contorsioneze, apucat de o tuse îngrozitoare. Dar și asta era foarte bine ― mușchii morți reveneau încet-încet la viață. Cu ochii aruncînd văpăi, Hedrock perseveră. Simțea pulsațiile lente ale inimii lui Gil, vedea toate imaginile mintale ce se înghesuiau șovăielnic în creierul împrăștiat pînă departe. Era relația sensorială care pînă atunci aparținuse exclusiv fraților gemeni. Gil holbă ochii, brusc conștient: ― Vai, Dan! (gîndul lui Gil trăda o uimire cumplită) Drac împielițat ce ești! De unde ai venit? ― De pe Pămînt. Hedrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mă luptam cu piatra. Am avut impresia că n-avea încredere în mine, că regreta avansul dat și am fost pe punctul s-o trimit la plimbare. M-am stăpânit totuși. Treceam printr-o perioadă în care nu ne prea înghesuiau clienții. Nu prea erau decese. Meșterul s-ar fi supărat fără îndoială dacă ar fi auzit că dădusem cu piciorul unei comenzi. Fără să bănuiască iritarea mea, sau fără să-i pese, Emilia stătea nemișcată, cu o pălărie mare de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pus din nou pe treabă. Cerul îl aștepta. Trebuia să ajungă la întîlnire. Și a ajuns. A devenit pilot apreciat, câștiga bine și avea succes la femei. "În fiecare seară era o problemă să aleg, se lăuda Domnul Andrei. Se înghesuiau ca fluturii în luminile avionului. Câteodată mă vedeam silit să le jignesc. Eram ob6sit, a doua zi aveam o cursă grea, trebuia să mă odihnesc. Le spuneam din mers: "Fetițelor, astă seară băiatul se culcă devreme. Pe curând. Vă pup
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sânt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția să se priceapă să tragă un penalti sau să joace în ofsaid. Zeii nu au voie să scrie, să citească, să picteze, într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul unui parc. Un măturător de stradă culegea hârtii cu un băț care avea un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în față. Cumpărătorii se înghesuiau să intre și să iasă. Ceva mai departe, dincolo de un geam pe care scria "Coafor", se vedea o femeie cu capul vârât sub cască. Râdea. Mi-am simțit sufletul răvășit de o mare tristețe. Toți oamenii aceia erau liberi. Trăiau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea mi-a venit în minte râsul nervos al unui doctor înghesuit de pacienți cu figuri amenințătoare, la spital. Și, din nou, fata care servea în restaurantul murdar de lângă gară, mergând printre mese și strângând paharele cu mișcări mecanice. M-am acoperit mai bine cu pătura ca să mă încălzesc, mirat că individul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sec: "Pe nimeni". Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se lăsase și ceața. O ceață deasă, vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit pe Domnul Andrei explicîndu-le celorlalți bătrâni care se înghesuiseră la capătul coridorului și priveau ploaia: "Pe o vreme ca asta nu se poate zbura, ar fi o sinucidere". Un vânt umed legăna bălăriile. Cătunul nu se zărea deloc. Doar capătul dinspre azil al bălții se distingea ca o pată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutîndu-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea un somn bun și erau mulțumiți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și rugăciuni ce se revărsau până în stradă. Încetul cu încetul însă, atrași de exemplul celorlalți, aceiași auditori se hotărâseră să intre și să adauge și vocea lor timidă la răspunsurile cântate de asistență. Și duminică, o mulțime considerabilă invada naosul, înghesuindu-se la intrare și pe ultimele trepte. Din ajun, cerul se întunecase, ploaia cădea abundent. Cei care stăteau afară își deschiseseră umbrelele. Un miros de tămâie și de haine ude plutea în catedrală când părintele Paneloux urcă pe amvon. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dată ciuma nu scotea nici un profit. El intra în același fel în restaurant, se așeza în fața copiilor, și le vorbea mai departe cu distincție și ostilitate, băiețelul numai își schimbase înfățișarea. Îmbrăcat ca și sora lui în negru, puțin mai înghesuit parcă în sine, părea o mică umbră a tatălui său. Paznicul de noapte, căruia nu-i plăcea domnul Othon, îi spuse lui Tarrou: Ăsta o să crape așa îmbrăcat cum îl vezi. N-o să mai fie nevoie să i se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
primele zile nici nu te puteai înțelege aici, zise Rambert. Dar pe măsură ce au trecut zilele, au început să vorbească din ce în ce mai puțin. Dacă ar fi să dăm crezare notelor sale, Tarrou îi înțelegea și îi vedea chiar de la început cum stăteau înghesuiți în corturile lor, ocupați să asculte bâzâitul muștelor sau să se scarpine, vărsându-și mânia sau mărturisindu-și spaima când găseau o ureche binevoitoare să-i asculte. Dar începând din momentul în care tabăra fusese suprapopulată, se găsiseră din ce în ce mai puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
În biserici, într-adevăr, erau rostite rugăciuni de mulțumire. Dar, în același timp, localurile de petrecere erau pline până la refuz și cafenelele, fără să le pese de ce aveau să facă pe viitor, serveau ultimele lor băuturi alcoolice. În fața tejghelelor se înghesuia o mulțime de oameni la fel de excitați și, printre ei, numeroase perechi înlănțuite care nu se temeau să se dea în spectacol. Toți strigau sau râdeau. Provizia de viață pe care o făcuseră în timpul acestor luni, când fiecare își micșorase cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în tensiunea iubirii. Și la ea, la fericire, voiau ei să revină, întorcând la rest, cu dezgust, spatele. Cât despre sensul pe care putea să-l aibă acest exil și această dorință de revedere, Rieux nu știa nimic. Mergând mereu, înghesuit din toate părțile, interpelat, el ajungea pas cu pas pe străzi mai pustii și se gândea că nu este important ca aceste lucruri să aibă sau nu un sens, ci că trebuie să vezi numai ce răspuns primește speranța oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sus decât târât, un omuleț fără haină și care striga necontenit. Ca prin minune, toate obloanele închise de pe stradă s-au deschis și ferestrele s-au umplut de curioși, în timp ce o mulțime de oameni ieșea de prin case și se înghesuia în spatele cordoanelor. Un moment, omulețul a fost văzut în mijlocul șoselei, cu picioarele în sfârșit pe pământ, cu brațele ținute la spate de agenți. Țipa. Un agent s-a apropiat de el și l-a lovit de două ori cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]